Recitarea Crezului ca act de „terorism” cultural… şi „The Culture of Offendedness”

“Afirmând valoarea propriei istorii şi suveranităţii Dumnezeului ei, biserica stă drept mărturie împotriva culturii largi, care aruncă peste bord orice pretenţie/cerinţă a lui Dumnezeu şi care, începând cu ştiinţele şi sfârşind cu cultura tineretului, dispreţuieşte trecutul ca sursă de înţelepciune pentru prezent şi, cu atât mai puţin, pentru viitor.

Prin urmare, oricât de tâmpă şi de arhaică ar fi privită de unii, recitarea Crezului Apostolilor este probabil cel mai periculos de subversiv act de terorism cultural pe care cineva l-ar putea comite duminica. Departe de a fi un obtuz exerciţiu de conservatorism prăfuit, el poate fi considerat a fi un act de absolută rebeliune şi revoltă împotriva sistemului, omului, companiei, establishmentului, corporaţiei sau pur şi simplu împotriva ’lor’ – oricum i-am numi pe cei care concentrează în mâinile lor puterea culturală.
Şi ceea ce se poate spune despre Crez se poate spune la fel de bine despre istorie în general. Istoricul bisericii (cel angajat prin convingere proprie şi instruit pentru a studia trecutul – cel angajat prin convingere proprie şi instruit pentru a demonstra că, în ciuda înţelepciunii curente, suntem legaţi de trecut, iar studierea trectului ne ajută să înţelegem mai bine prezentul. Tot aşa, învăţând din trecut suntem mai pregătiţi să ne articulăm credinţa cu sporită conştienţă şi critică de sine) – istoricul bisericii are un rol cheie de jucat în biserica locală, ce este unitatea de rezistenţă contraculturală.”

Traducerea Natan Mladin

Autor Carl Trueman, sursa AICI.

Pe aceeaşi temă, astăzi un articol interesat scris de Al Mohler despre „Cultura neofensării”

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Citate, In-text-esant, Linkomandări, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Recitarea Crezului ca act de „terorism” cultural… şi „The Culture of Offendedness”

  1. Teofil S zice:

    Cultura neofensării – este o sintagmă consacrată? Exisă posibilitatea de a discuta despre „ofensabilitate”? Din câte știu eu, la Mohler cam într-acolo merge sensul termenului, către dreptul de a nu fi ofesant, către eliminarea unei ofense potențiale.

    • Marius David zice:

      TEofil, tocmai desre asta este discutia, ca la un moment dat vom fi ofensati, vom ofensa atunci cind discutam despre adevar,
      azi am luat masa cu un musulman din Turcia,
      m-am gindit daca sa ne rugam crestineste la masa
      am facut/o, l-am ofensat?
      probabil?
      trebuia sa ii respect dreptul de a nu fi ofensat?
      are un astfel de drept?
      am eu dreptul de a ma ruga intr-o tara crestina la Panera Bread Dumnezeului Crestin?
      puteam elimina ofensa potentiala, cum spui tu, facindu-ne ca uitam sa ne rugam? adica sa ne asezam la masa ca caii, vorba fratelui Marcu?
      Nu cred!
      asta-i dilema

  2. Teofil S zice:

    Eu n-am o problema cu subiectul, fiindcă știu destul de bine ce zice Mohler despre această chestiune și am mai citit pe ici-pe colo câte ceva despre subiectul în discuție.
    Semnificativ mi se pare că Mohler îl citează, de pildă, pe Salman Rushdie în sprijinul dreptului la liberă exprimare, chiar cu riscul (asumat și democratic – în cel mai sănătos sens posibil) de a fi ofensat/de a ofensa.
    Ce întrebam eu e dacă – din perspectiva dvs – putem „inventa” termenul de „ofensabilitate”. La momentul potrivit, voi explica de ce mă interesează termenul.

  3. Probabil ca interesul cititorilor pentru acest sutbiect, aratat prin lipsa comentariilor, este proportionala cu interesul evanghelicilor moderni pentru formularile crezurilor sau pentru recitarea lor. Este oarecum nesanatos ca nu am reusit sa includem in liturghia noastra, daca o putem numi asa, si momente de marturisire a marilor crezuri. Unele biserici obisnuiesc sa rosteasca Tatal Nostru la finalul orei de rugaciune. Probabil ca e un momentul si locul potrivit ca uneri sa fie rostit si Crezul. Dar poate ca resentimentele pentru formele liturgice fixe ne-au blocat si interesul pentru aceasta exprimare a credintei.

    • Marius David zice:

      Vasile, iti dau dreptate, unii nici n-au auzit crezul vreodata.
      In biserica in care a crescut sotia mea fratle Marin Popa nu facea caticheza de pe altceva decit din Crez.
      Lua fiecare vers din crez si il motiva biblic.

      Putem include Crezul de ce nu?
      lunile trecute am descoperit ca majoritatea bisericii noastre nu stie poruncile pe de rost.
      Am anulat predica si am invatat cu totii poruncile, cele 10 porunci pe de rost.
      Poate ca ar trebui sa facem la fel si cu Crezul.
      DAr Fericirile?

      In alta dezordine de idei… apreciez ca nu te-ai lasat intimidat de tratamentul de care s-au invrednicit in ultimele zile comentatorii acestui blog si ai venit din nou 🙂
      cu sim-patie pentru toti..

  4. adrian zice:

    Sunt de acord cu Vasile Tomoiaga si nu pot sa pricep de ce nu promovam in adunari, de exemplu, crezul athanasian (din postarile mele se poate constata ca ceea ce nu pricep este mult mai mult decat ceea ce pricep :-)). Nici macar nu discutam despre asa ceva. Am tot respectul pentru Reforma, sunt iremediabil un admirator al lui Luther si al idealurilor Reformei DAR crestinismul nu a inceput in 1517 (ca sa nu mai spun ca pentru unii neoprotestanti crestinismul a aparut acum vreo 80-90 de ani)…
    Am gasit un text din Luther (in „Discutiile la masa”) in care el spune ca atunci cand se compara cu unii Parinti se simte ca un vierme. Ar fi bine sa luam aminte. Daca Luther, comparandu-se cu Augustin, se simtea un vierme, eu ar trebui sa ma simt o bacterie…
    Inchei relatandu-va o patanie (ca tot suntem intre noi): am incercat cu ani in urma, intr-una din bisericile neoprotestante din Ploiesti, sa organizez mai multe intalniri apologetice pe teme patristice (toata organizarea fiind pe speze proprii). Rezultatul (pe langa participare ZERO din acea biserica – au venit, in schimb, vreo 12 baptisti si un ortodox!) a fost ca s-au auzit destule voci care m-au acuzat de… propaganda ortodoxa!

    • Marius David zice:

      In Biserica noastra am spus de citeva ori crezul, ba,intr-un an la studiu biblic am trecut cu toata biserica prin tematica CE CREDEM SI MARTURISIM NOI BAPTISTII,
      in prima parte a anului am stat numai pe triadologie si cristologie,
      Cred ca ar trebui ca la fiecare Cina sa spunem Crezul, sa ne aducem aminte ce credem si marturism.

      Hmmm, cu 12 baptisti si un ortodox ai fost trecut la propaganda ortodoxa? 🙂 Cumplita incadrare 🙂
      LA Universitatea Emanuel m-am apucat de predat patristica din 1994, primul an in care am ajuns acolo, mai intii sub supravegherea lui Paul NEgrut, appoi de unul singur…
      Unii dintre cei care au trecut pe acolo s-au si apucat de citit serios patristica.
      Unul dintre cei mai revoltati impotriva faptului ca studiem autori ortodocsi a fost (un student), la initiativa caruia s-a convocat o intilnire cu seful de curs, dr. Paul Negrut pentru eliminarea obiectului din programa de studiu. Paul Negrut a explicat importanta faptului ca trebuie sa intelegem istoria gindirii crestine. A fost o intilnire foarte interesanta, cu zimbete, dar si cu lacrimi.

      AUTOCENZURAT

      • Marius David zice:

        Stimate I.
        din moment ce am retras orice referire la tine, am considerat ca este mai bine sa iti raspund asa, fara a da comentariul tau on line.
        Citeva precizari totusi
        1. imi pare rau ca referirile mele au fost interpretate de tine ca lipsa de respect. Adinc regret. A fost o referire simpatica la tine. ma asteptam de la un minuitor la literelor la mai multa elasticitate si relaxare vis a vis de acest fel de expresii.
        2. ai respectul meu nu ca FOST STUDENT, ci coleg in cele preocupari pentru litere si nu numai.
        3. expresia „nasul in patristica”, asa cum spuneam , este mai curind o expresie de simpatie. Am retras-o oricum, daca te-a deranjat.
        4. mai trebuie sa fac o precizare. Nu ai fost un tolerat in vremea aceea, ci chiar „de-ai casei”. Adu-ti aminte ca ai avut initiative si propuneri care au fost acceptate, ai fost chiar de mai multe ori reprezentant al vocii studentilor, luind cuvintul de mai multe ori chiar in capele, studentesti si generale. Ai fost cu iniţiativa de a avea robe, s-a făcut. Ai avut iniţiativa de a crea nişte efigii ale rectorilor şi multe altele… Un „tolerat”… aşa cum spui tu, n-ar fi avut atîtea permisiuni şi încurajări. Asta de dragul unui exerciţiu cît mai exigent de memorie.
        Se intimpla uneori, cind este neconvenabil, sa avem amintiri selective, dar din fericire sau din pacate au ramas consemnari si procese verbale, mai ales dup ce am fost „judecat” in Consiliul Profesoral pentru propaganda proortodoxă. Numele tau a fost mentionat de mai multe ori ca initiator al protestului studentesc. Iar de lacrimile din acea zi nu imi amintesc numai eu. Este adevărat, lacrimile nu rămîn în procesele verbale, dar celelalte date rămîn. De ce sa nu recunoastem că ne mai schimbăm. Slava Domnului ca in bine… şi că păcatele tinereţii trec uneori cu …. şcoală… nu-i aşa?
        6. Cînd am spus.. „de celelalte nu-s vinovat eu… ” mă gîndeam la faptul că ai continuat studiile tale şi a fost o remarcă pozitivă.. cu ton oximoronic, este adevărat…. dar repet. mă aşteptam la mai mult rafinament semantic de la un poet.
        7. repet, eşti respectat mai mult decit fost student. Eu nu am foşti studenţi… am colegi.

        cu drag şi… simpatie…
        PS. încearcă să priveşti un pic mai relaxat în trecut…
        mc

  5. Adrian zice:

    Pacat ca biserica dvs este atat de departe de Ploiesti…
    Pacat ca pastorimea si prezbiterimea de pe aici nu ia aminte…
    Nu-mi ramane decat sa sper ca exceptia care confirma regula va ajunge intr-o zi sa impuna regula.
    Pana atunci raman suspendat intre neputinta de a ma lasa asimilat de cutume prefabricate neoprotestante si incapacitatea de ma conforma ortodoxismului triumfalist din jur.
    M-a bucurat ce mi-ati spus chiar daca experientele mele imi striga inca tare in urechi.
    Ma opresc aici: subiectul in sine este, pentru mine, generator de amaraciune…

  6. Mihai zice:

    Ce ziceti de recitarea aceasta muzicala?

    John Michael Talbot

  7. Mihai zice:

    Sau asta:

    Rich Mullins, unul dintre preferatii mei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.