Cum să uiţi … ce merită uitat?

Dan Lungu a scris un roman care a făcut furori. Reţeta se pare că merge: talent, controlul naraţiunii (cu greutate la început, după cum observă mai mulţi comentatori, dar cu ușurință și fluiditate în continuare), un scenariu actual şi cu click etc.

La toate acestea se adaugă aroma exotică: scene cu neoprotestanţi, aceşti marţieni ai societăţii româneşti. Ce dacă-s pomeniţi adventiştii, unii neproteostanţi s-au gudurat şi veselit că sînt pomeniţi şi scoşi la iveală. Oare merită citit un roman pentru asta?

Oare de ce sîntem aşa de isterici? Dacă pomenea unguri, făceau la fel, sau vînătorii şi pescarii din Asociaţia judeţeană Iaşi sau asociaţia măcelarilor din Constanţa?

Mare slăbiciune avem cînd ne aşează cineva în faţă prin varii mijloace. Aceasta este o probă de maturitate spirituală și socială, să stai liniștit și să nu te bîțîi de emoție că ai ieșit la suprafață. Este semnul unui complex istoric care ne face mult rău și ne determină să acționăm pripit atunci cînd sîntem luați în seamă de presă sau de producătorii de televiziune.

Acestă bucurie copilărească este … copilărească.

Pînă mă apuc de o recenzie, dacă în această vacanţă ajung să termin cartea, iată aici şi aici două recenzii. Pozitive.

Nu cred că această carte nu merită citită pentru că ne pomenește pe noi și pe ai noștri, deși cred că unii nu vor rezista ispitei de a citi romanul și pentru acest motiv.
Tot este un cîștig, pentru că, după mulți ani, unii vor citi totuși beletristică…

Romanu lui Dan Lungu merită amintit pentru alte motive, dar merită uitat pentru că face referire la comunitatea neoprotestantă din România.

Sînt lucruri care merită uitate cînt citești romanul lui Dan Lungu, unul dintre ele? Dacă ești neoprotestant, faptul că îi pomenește pe neoprotestanți….ca să poți avea o lectură nevirusată…

De ce? Poate voi argumenta altă dată sau chiar în recenzia promisă…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Cărţi de citit, Linkomandări, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Cum să uiţi … ce merită uitat?

  1. Daya zice:

    cum se numeste romanul?

    • Marius zice:

      Se numeste „Cum sa uiti o femeie”, Editura Polirom, 2009.

      • Marius David zice:

        Da, Marius, mulţumim, datele rezultă şi din cele două recenzii la care am făcut trimitere. N-am dat toate datele editoriale pentru că acesta nu este o recenzie, eu sesizez doar o problemă, această copilărească bucurie că cineva ne bagă în seamă, periculoasă şi care nu face altceva decît să ne ajute să ne facem şi mai mult de rîs.
        Complexele noastre istorice şi de minoritate ne joacă cele mai urîte feste.

  2. Alin Cristea zice:

    Marius David Cruceru: „Unii neproteostanţi s-au gudurat şi veselit că sînt pomeniţi şi scoşi la iveală.”

    Serios?!?

    No să vedem cum o să-ți susții această afirmație.

    Unde putem vedea cum s-au „gudurat”? Ca să știm că ai vorbit în cunoștință de cauză.

    Sesizezi o problemă? (la 5:20 pm)

    Mi-e că pe unele probleme le inventezi, ești dependent de „problemistică” (iar cei ce îndrăznesc să vădă altfel sesizările tale sînt exorcizați rapid).

    Poate a venit timpul să faci un post de blogging, cum recomandai din cînd în cînd cu alte ocazii.

    Sau, de ce nu?, tot din folclorul pătrățos: de citit 3 capitole din Biblie înainte de a… sesiza ceva (public).

    • Marius David zice:

      Alin, sînt lucruri pe care le afirm-afirmi-afirmăm. Unele pot fi susţinute cu dovezi: trimiţînd link-uri, publicînd discuţii private 🙂 sau înregistrări audio. Eu trimit link-uri. Cînd doresc. Pentru celelalte am rezerve foarte mari şi n-am rezervă de timp.

      Unele dintre discuţiile pe care le-am avut într-un grup de prieteni au mers pe acesată idee: „apărem într-un roman. Ce bine!” Am atacat puternic această atitudine şi continui să o atac. Ai fi dorit să filmez şi să iutubizez discuţia?

      „komonmen!!”

      Consider că este o problemă nu faptul că a apărut un roman în care sîntem pomeniţi, ci faptul că avem un complex care ne face să ne bîţîim de bucurie, dacă cineva ne ia în seamă. Nu orice luat în seamă merită şi ne face servicii. cam asta era ideea, dacă nu vrei să citeşti cu agresivitate postarea mea. Eu acestui complex mă adresez.

      Foloseşti greşit cuvîntul „exorcizat”. Asta este o problema! 🙂

      Fac post cînd doresc eu şi îmi citesc Biblia de fiecare dată înainte de a răspunde la comentarii şi a scrie postări.
      În rest Domnul cu mila. Părerea mea este că acum este rîndul tău să fi ratat sensul postării mele, aşa cum ai sesizat altora în dreptul postării despre opiniile publice.

      Despre problematizare… unii n-au deloc, alţii au prea. Ce să-i faci! Viaţa este nedreaptă! Unora le dă mai multe probleme, altora mai puţine, unora capacitatea de a-şi face probleme şi de acolo de unde nu există nici sămînţă de problemă, alţii nu-s în stare să problematizeze nici cînd problema le este deja pe creştetu capului.
      Nedrept! Cumplit de nedrept!

      Şi ultimul lucru: ai cumva vreo listă de „exorcizaţi” de mine? Să mi-o pun la CV! 🙂 Şi în ce fel-altfel văd problematica mea.
      Deocamdată n-am văzut ca tu sau altcineva să fi propus o altă perspectivă evanghelică în dreptul lecturii acestui roman, în afară de Danuţ Mănăstireanu, care sesizează şi el, la rîndul lui, două recenzii şi vorbeşte tot despre aceeaşi problemă, faptul că Dan Lungu ne pomeneşte. … n-avem o recenzie a evanghelicilor, a adventiştilor, dacă tot este vorba de ei… o reacţie cît de cît…
      Eu cel puţin pregătesc una. Bună? Rea? Vom vedea.

  3. Alin Cristea zice:

    Marius, nu ți-am cerut să filmezi și să iutubizezi – ai sărit, ca de obicei, în extremă.

    Eu am pus problema susținerii afirmației tale. După cum se vede, încă nu o poți susține, dar poți zburda liniștit pe pășunile ludice ale defensivei pătrățoșenice.

    Da, se poate face o listă cu cei „exorcizați” de tine, în ultimii ani te-ai legat public (și în particular) de multe persoane.

    Nu era vorba de a propune o perspectivă evanghelică – eu sau altcineva – ci de a fi atenți cum manevrăm informațiile și afirmațiile în public.

    Știu eu bine cărui complex te adresezi, precum știu bine și detalii despre cum privești contextul confesional din care s-a inspirat autorul romanului.

    Așadar, ce facem, folosim în dezbatere ȘI presupoziții pe care le avem sau ne concentrăm asupra subiectului: „Nu orice luat în seamă merită şi ne face servicii. cam asta era ideea”?

    Nu ca s-au gudurat și veselit unii e subiectul, ci că „nu orice luat în seamă merită”.

    Exagerînd termenii discuției, ai făcut să mai ratăm încă o dezbatere. Este evident, nu?, de pe ce poziție citești cartea și ce amprente o să lași în recenzie.

    Spui: „Am atacat puternic această atitudine şi continui să o atac.” Hm… Atacul nu e neapărat o virtute. Nici măcar o strategie bună uneori.

    Dar, ca să dau replica, și eu voi ataca exagerările pătrățoșilor.

    Ăsta e darul meu, nu? De a fi… Rotund.

    • Marius David zice:

      Alin, pot susţine foarte multe lucruri.
      De exemplu, sînt aproape sigur, fără să pot demonstra matematic că soarele va răsări mîine dimineaţă. Din ce? Din experienţă, empiric.

      Ceea ce am trăit eu şi am discutat nu mă pune să pun într-o demonstraţie şi argumentaţie care ar friza penibilul. Invoc la notiţe de subsol o discuţie cu prietenii, amicală, cu ceai şi cafea, fără alte băuturi 🙂

      Daca cei „exorcizaţi” de mine de care m-am legat chiar au fost exorcizaţi, slava Domnului, există exorcizare de prostie, de şmecherie, de impostură, de golăneală, de ignoranţă chiar, sper caă de acest soi de draci i-am exorcizat. A propos acesta este un termen tehnic folosit pentru demonism 🙂 Ar fi bine să fim mai „exacţi” cu anumiţi termeni cel puţini. REpet: folosit greşit.

      Dacă ştii bine cărui complex mă adresez însemană că am manevrat bine inforamţia şi afirmaţia. Care-i problema?
      Exact, vezi că ai înţeles bine? Nu orice menţionare ne face un serviciu!

      Despre ratarea dezbaterii? Este opinia ta, părerera ta, asta nu înseamnă că este şi adevărată, deşi are pretenţia la adevăr.

      Deocamdata n-am dat drumu la recenzie ca sa vezi despre ce voi vorbi. Pina atunci sa revenim la subiect: complexele noastre de neoprotestanţi minoritari, care ne amintim prea des că nu am fost lăsaţi să scriem, să facem film, să facem literatură înainte de 89.
      acum sîntem lăsaţi…
      şi?
      cei care au avut cărţile de sertar, ca Niculiţă Moldoveanu le-au scos…
      de atunci pustiu.

      Mă rog să avem pentru ce să fim luaţi în seamă…
      Asta este ţinta „atacului” meu.
      Să ne concentrăm pe ce dăruim acestei ţări, acestui neam, ca să avem pentru ce să fim pomeniţi.
      Cred că avem foarte multe de dat României, dar trebuie lucrăm.

      Darul tău nu este de a fi … rotund… sînt alte daruri. La rotunjimi se poate lucra. O jumătate de oră cu bicicleta egal 113 calorii jos. Am probat în seara asta.
      Despre darurile pe care le ai: Sper să le foloseşti pentru slava lui Dumnezeu nu pentru a ne contra noi doi!

      Aici nu este vorba despre rotunjimi contra linii drepte… era vorba despre altceva.
      O dezbatere poate fi ratata si de comentatorii ei, nu-i aşa?

      • Alin Cristea zice:

        Din punctul meu de vedere, numai un pătrățos ar putea spune: „de atunci pustiu”.

        Să luăm curbele în Andante, nu în astfel de smucituri inexpresive, spectaculare dar ineficiente din punct de vedere al est-eticii.

        Da, mai ales comentatorii pot rata o dezbatere.

        Sînt o droaie de exemple primprejur.

  4. elisa zice:

    Daca ati face post de blogging ce ar mai face cel care tocmai vi-l recomanda?e ca si cand eu m-as duce la un magazinu zilnic,mai mult sa-i enervez pe respectivii
    decat sa cumpar,ca apoi sa le spun:
    -de ce nu inchideti odata magazinul asta?
    Oare ei ma ma baga inauntru cu forta?
    sau eu ma duc zilnic?
    si le dau de furca tot intreband,dar necumparand . 🙂
    ba ii mai si ocarasc . 😦

  5. Marius, nu am citit romanul şi nu cred că-l voi citi, pentru simplul motiv că nu mai am timp pentru acest gen literar. Tu l-ai citit?

    Cred că una din cele mai anoste, mai greu de „înghiţit” scrieri, este aceea de crtitică a criticii. Trimiterile tale la cele două bloguri fac dovada acestui demers ciudat, mai ales că într-una una din ele scrie, negru pe alb, ceva greu de etichetat ca fiind „laudativ”:

    „Deocamdata, limitat expresiv, nu si narativ, Dan Lungu oscileaza stilistic intre imagini-kitsch, frecvent scabroase, si realizari acceptabile, dintre acestea extrem de putine ajungand la nivelul fericit.”

    Arzînd prima etapă, aceea de a face cîteva consideraţii de cititor asupra romanului, treci la remarci legate de receptarea operei dl. Lungu de către cîţiva prieteni sau cunoscuţi de-ai tăi, globalizînd.

    Cred că infantilismul începe acolo unde facem afirmaţii generalizatoare în ceea ce-i priveşte pe neoprotestanţi, oameni în general foarte diferiţi din multe puncte de vedere. Oamenii care n-au citit decît cîteva cărţi în viaţa lor, sau au citit mult doar pentru a se informa, poate se vor fi bucurat, cum spui tu. Nu cei foarte inteligenţi, totuşi. Generalizînd, insulţi pe foarte mulţi inteligenţa 🙂

    Cîţi dintre evanghelicii care au bloguri se simt plăcut „gîdilaţi” la glanda tembelă a băgatului în seamă cînd apare un roman despre adventişti, să zicem? Eu nu cred că există, unul măcar, în această categorie.

    Concluzia mea este că rişti să trezeşti interesul unui public evanghelic pentru o carte mediocră, care va dori să o citească pentru a vedea dacă dom’ profesor de la Emanuel are dreptate- tipic pentru studenţii laici, nu văd de ce ar fi altfel pentru ceilalţi-, pierzînd un timp preţios şi bani să cumpere cartea;

    pe de altă parte, înainte de a face „recenzia” criticii şi a felului în care romanul a fost gustat de o anumită parte a unei categorii extrem de eterogene şi, în general, educate(!), ar fi fost mai util pentru mine să începi cu cîteva note de cititor- înşăşi termenul de „recenzie” mi se pare pompos. E ca şi cum ar chiţăi muntele, văzînd şoricelui.

    Aş dori, fără să se supere nimeni din cei care accesează „lăbuţele lui Marius”, să-ţi spun că ele sunt un instrumant nefericit de a inflama pe cineva.

    NU poţi să accepţi această metodă, indiferent cît de înţelegător ai fi, prin care dl. Alin Cristea are 26 de „contra”, doar pentru că-şi exprimă un punct de vedere- al său, cu umorile sale, oricare ar fi acelea, iar eu i le cunosc pe pielea mea.

    Ideea de „haită a Pătrăţoşilor” este astfel întărită în mod nefericit, pe un blog unde, cu sau fără cravată, asist la un soi de „platfus” al comentatorilor, un gust de plastic, de roşii modificate genetic.

  6. Erată:

    @ Generalizînd, insulţi inteligenţa multora- în loc de ” Generalizînd, insulţi pe foarte mulţi inteligenţa”.

    @ …văzînd soricelul, în loc de „văzînd şoricelui”

  7. Mihai S. zice:

    Marius, semnalezi un aspect interesant. In ciuda obiectiilor formulate mai devreme de dl. Cristea, ai dreptate si subiectul propus este interesant.
    Suntem sau nu suntem o minoritate religioasa complexata? Minoritatile au indeobste complexe, mai mici sau mai mari, mai multe sau mai putine. Desi afirmam ca ne-am asumat statutul de „turma mica”, suntem de acord cu Sf.Pavel ca nu avem „vizibilitate” sociala ridicata, nici elite, nici pozitii inalte, jinduim dupa ele.
    Asa as explica „mersul in limba” pentru afirmare pe care il vedem tot mai des la unii dintre ai nostri. Rectific, nu mersul in limba, ci târâtul (încerc sa scriu cu diacritice, pentru a nu fi gresit înțeles). Fie in politica, fie in afaceri, fie in plan academic.
    Cred ca merita o dezbatere speciala acest aspect al vietii religioase evanghelice.
    În altă ordine de idei, dar tot în legătură cu postarea ta, ce-ar fi să analizăm modul în care este perceput evanghelicalismul (termenul propus de Danut M.) în literatura română. Îmi amintesc o referire la credincioșii evanghelici facuta de N. Steihard in Jurnalul Fericii. O credincioasă penticostală care lucra în spitalul unde era autorul intenat îi adusese acestuia niște versuri religioase, pe care el le consideră copilărești.

    • Alin Cristea zice:

      Și eu cred că „acest aspect al vieții religioase evanghelice” merită dezbatere (există și dezbateri pe acest blog? – întrebare deloc retorică dacă observăm cum comentatorii nu sînt la subiect sau, în cuvintele lui Marius Cruceru, ratează subiectul).

      Dar subiectul putea fi introdus FĂRĂ menționarea romanului respectiv și, mai ales, FĂRĂ o afirmație pe care Marius Cruceru nu o poate susține.

      De asemenea, nu e clar că ne-am asumat statutul de „turmă mică” (cine, cînd, unde, cu ce reprezentativitate, legitimitate?).

      Și dacă îl cităm pe Pavel atunci trebuie să ținem cont de contextul în care apare chestiunea respectivă.
      De atunci au trecut destule secole. Care e principiul și cum trebuie aplicat în contextul nostru?

  8. Mihai S. zice:

    Voi căuta respectivul pasaj și-l voi transcrie aici pentru cei care n-au cartea.

  9. Alin Cristea zice:

    Rasvan Cristian: „Concluzia mea este că rişti să trezeşti interesul unui public evanghelic pentru o carte mediocră.”

    Eticheta de „carte mediocră” este ridicolă, din moment ce vine din partea unuia care a declarat că nu a citit-o și nici nu are de gînd să o citească!

    Cu atît mai mult cu cît Marius Cruceru a menționat că cele două recenzii semnalate sînt pozitive.

    Dar sînt o droaie de recenzii:

    http://www.polirom.ro/catalog/carte/cum-sa-uiti-o-femeie-3294/presa_01.html

  10. Îmi cer scuze, Alin Cristea şi reformulez: care ar putea să fie mediocră. Am vorbit de mediocritate, citînd recenzia „favorabilă”, gîndind că cele nefavorabile… Vă dau „lăbuţă non guilty” la comentariul dvs. care mi se adresează.

    Cît despre „ridicol”, este strachina cu lapte rece pe care se bat mulţi: a găsit-o goală, Piti, căţelul meu, cînd s-a împiedicat de ea. Lăbuţele din jurul ei par a fi ale… motanului Tomiţă!

  11. Mihai S. zice:

    Stimate dle Cristea, fiind un blog personal, dl. Cruceru are dreptul să-și introducă subiectul cum poftește domnia sa.
    Pe blogul dvs. introduceți subiectele cum vă taie dvs. capul și nu vine altcineva să vă facă reguli.
    Ca atare, dacă vă interesează subiectul propus, intrați în discuție, evident, în mod civilizat, dacă nu, la revedere.
    Cât despre statutul de „turmă mică”, eu unul mi l-am asumat, odată cu tot ce spune Biblia despre locul și și rolul bisericii/creștinului în lume. Dvs. nu?
    Chestiunea cu contextul este aici un fel de chichiță avocățească. Când nu ne convine ceva, îi dăm imediat cu contextul. Cum că atunci era așa, acum e altfel. Desigur au trecut secole de atunci, însă contextul situării bisericii lui Hristos în lume e aproximativ același. Și astăzi ca și atunci nu sunt printre noi mulți învățați, nici mulți cu vază. Pentru că nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci doar bolnavii. Ceea ce spun aici nu înseamnă resemnare, ci asumarea lucidă a unei realități.
    In concluzie, cred că trebuie să renunțați urgent la tonul malițios (vă citez, „există și dezbateri pe acest blog?”). Dacă blogul nu se ridică la nivelul și pretențiile dvs. nu cred că i-ați produce vreo supărare dlui Cruceru ignorându-l. Iar dacă vom sesiza că nu ne descurcăm fără dvs., i-am putea sugera dlui Cruceru să vă implore revenirea.

    • Alin Cristea zice:

      1. „Dacă vom sesiza că nu ne descurcăm fără dv., i-am putea sugera dlui Cruceru să vă implore revenirea.” – ia uite cine vorbea de malițiozitate!

      2. „Și astăzi ca și atunci nu sunt printre noi mulți învățați, nici mulți cu vază.” – păi tocmai asta puneam în discuție: dacă vorbim de un principiu (de atunci) care se aplică la fel (azi) sau diferit. N-ați schițat nici cel mai mic gest de a vă referi la contextul textului pe care l-ați citat (find, desigur, prea ocupat cu persoana mea).

      „Desigur au trecut secole de atunci, însă contextul situării bisericii lui Hristos în lume e aproximativ același. ” !!!!!!!!

      Cădură mare, mon cher…

      3. Blogul este public (mult prea public) și afirmațiile bloggerului, deși le face pe un blog personal, devin publice. Am pus în discuție o afirmație pe care încă Marius Cruceru nu o poate încă susține, afirmație în care se regăsește destulă… malițiozitate.

      4. „Dacă vă interesează subiectul propus, intrați în discuție, evident, în mod civilizat, dacă nu, la revedere.”

      Da, mă interesează subiectul propus, de aceea am intrat în discuție.

      Cît despre cine, cînd și cum spune la revedere pe un blog, mai cugetatți la bunele maniere. Dacă tot v-ați referit la civilitate…

      Așadar, care era contextul, care era textul, care era subiectul?

  12. Marius David zice:

    Alin, legat de „de atunci pustiu” putem încerca cu liste…s-a produs enorm… de puţin pentru pretenţiile noastre de luat în seamă, dar asta este o altă discuţie.
    Vreun roman creştin bun?

    Rasvan, aici a avut dreptate Alin. Un ilustru profesor de la seminarul din Bucureşti, persoană cunoscută, a început un articol împotriva lui Iosif Ţon cam în felul acesta: „nu am citit ce a scris I.T. şi nici nu voi citi, dar nu are dreptate”.

    Ai prea mult optimism: nu va citi multă lume romanul, nici dacă l-am pomenit eu aici. Şi dacă ar citi, tot ar fi un cîştig… Nu se citeşte, stai liniştit!

    N-am globalizat, cum spui, Rasvan, am sesizat o atitudine, care nu este a tuturor, dar ne însoţeşte pe cîţiva dintre noi, bucuria de a apărea la televizor sau că am fost pomeniţi la radio. Trăiesc de destul de multă vreme printre fraţii mei ca să ştiu despre ce vorbesc.

    despre mînuţele care sînt în sus sau în jos, este extrem de distractiv să văd cum cineva după ce şi-a văzut comentariul on line îşi şi pune singur votul în sus, apoi vine celălalt, îi pune votul jos şi tot aşa.

    Blogul este un studiu foarte aprofundat în natura umană.

  13. Marius David zice:

    Mihai S. bine ai revenit!
    da, aşa cred şi eu, subiectul merită dezbătut, numai că ne împiedicăm de lucruri minore. Se pare că şi asta face parte din peisajul dialogului.

    Tocmai, turmă mică, calea îngustă, ideea că sîntem în conflict continuu cu lumea, ca sare, lumină, cetate etc, ar trebui să ne dezintoxice de astfel de dorinţe lumeşti şi fireşti de a ne vedea luaţi în seamă, între pagini şi pe sticlă. Dar nu toată lumea este de acord cu definiţiile mele despre relevanţă 🙂
    A fi vizibil, iată o adevărată provocare. A fi vizibil este cu totul altceva. Merită, trebuie să dorim acest lucru?

    Dorinţa de afirmare, de titluri, de diplome, intratul în politică, etc.

    Despre evanghelici în literatura română… asta este demn subiect de o teză de doctorat.

    Alin Cristea, consider răutăcioasă întrebarea ta retorică: există şi dezbateri pe acest blog? Faptul unul sau altul mai iese în decor nu înseamnă că este compromisă toată dezbaterea.

    Introduc subiectele cum doresc şi cum mi se pare interesant. Să spunem că este o chestiune de stil. Nu pot fi pe placul tuturor. Nici n-am intenţionat asta. Fiecare procedează cum crede de cuviinţă. Pînă acum se pare că există o discuţie … cel puţin. La ce folos un post de blog introdus „regulamentar” (după care reguli oare? există aşa ceva? spuneţi-mi şi mie ca să citesc manualul de blogging evanghelic) şi care nu rezultă în vreun fel de dialog? Tot o întrebare retorică.

    Conexiunile roman-Dan Lungu-popularitate-vizibiltate-evanghelic… ? Ce să fac, dacă aşa merge creierul meu? N-am altul mai bun.
    se pare că numai cei foarte inteligenţi fac schizofrenie. Eu nu mă voi îmbolnăvi niciodată de această boală. Sînt absolut sigur!

    Mihai S. aşteptăm pasajul.

    Da, sînt mai multe recenzii, nu toate mi s-au părut „cu tăiş şi ascuţiş”.

    Alin, ironia cheamă ironie, te plîngi de tonul ascuţit al lui Mihai S., dar mie mi se pare (poate că numai mi se pare) că nu renunţi la o ariceală continuă, ceea ce îi face pe ceilalţi comentatori să intre în gardă de luptă cînd spui ceva.
    Ai putea să revii la un ton mai relaxat? mai calm?
    Sînt sigur că poţi! Discuţiile noastre private o dovedesc.

    Ironia cheamă ironia, dragostea cheamă dragoste (de obicei… ). Adevărul, atunci cînd îl nimerim.. şi asta nu se întîmplă adesea, trebuie spus cu dragoste.

    Nu sînt adeptul dulcegăriilor şi pupicilor, dar cred că ariceala asta ne abate de la subiect.

    Scriptura ne vorbeşte de lăstari de amărăciune. Ei trebuie rupţi, pliviţi şi aici mă gîndesc în primul rînd la mine.

    cu acelaşi drag pentru toţi.
    mc

    • Alin Cristea zice:

      Marius, „există şi dezbateri pe acest blog?” nu e echivalent cu „de atunci pustiu?

      De ce DOAR replica mea este răutăcioasă, de ce nu și replica ta este răutăcioasă (și lipsită de consistență)?

      Spui: „s-a produs enorm… de puţin pentru pretenţiile noastre” – EXACT asta spun și eu despre acest blog: în ceea ce privește dezbaterea, s-a produs emorm de puțin.

      În modul cel mai serios m-am tot gîndit că ar trebui să le explici oamenilor ce înseamnă de fapt dezbatere (poate într-o postare-două). S-ar prea putea ca mulți să nu fi avut parte vreodată de o dezbatere autentică și confundă standardele.

      Te invit să precizezi 3 exemple de dezbatere pe acest blog: care a fost subiectul, care au fost aspectele dezbătute, punctele tari, punctele slabe, concluzia la care s-a ajuns, eventual la ce a folosit, în cele din urmă, o astfel de dezbatere.

      În ceea ce privește intratul în gardă al unora atunci cînd spun ceva, dacă nu era clar pînă atunci, atunci precizez că nu mă interesează dacă intră în gardă sau nu. Mă interesează să fiu prezent în anumite locuri publice pentru a susține anumite puncte de vedere și a submina alte puncte de vedere.

      Și plătesc un preț mare pentru asta.

      Măcar pentru atît și tot merită să fiu tratat cu minim respect.

      Dar, ca să mai complicăm puțin chestiunea, la ce folos dezbaterea într-un loc public unde nu ți se acordă minimul respect?

      În ceea ce privește romanul în discuție, știi că am citit-o și că intenționez să o citesc a doua oară, cu un ritm mai lejer și mai „la rece”, cînd o să am timp pentru așa ceva, probabil în vara aceasta, pentru a surprinde cîteva aspecte legate de primul roman cu pocăiți.

      Ce-ar fi dacă am reflecta însă la două chestiuni menționate de Doris Mironescu (Suplimentul de cultura, 30 mai – 5 iun 2009):

      „Un roman de dragoste care isi refuza cazuistica sentimentala si un roman social care migreaza catre teologic.”

      „Glumitele si ironiile lui Andi fata de “pocaiti” fac loc, pe parcurs, unei deschideri pline de simpatie. Iar apropierea fata de grupul de adventisti face posibila uitarea vechii suferinte.”

      • Marius David zice:

        draga Alin, cred că dacă ceilalţi comentatori de pe acest blog ar vedea mai puţină vînătoare de greşeli, mai puţină critică (neconstructivă), mai multă îngăduinţă poate că unii chiar ar îndrăzni să şi comenteze, să se creeze „dezbatere” mai amplă şi unii chiar ar îndrăzni să îşi dea şi numele.
        Vînătoarea de genul „tolba cu tîmpenii” consider că este o modalitate lipsită de iubire de raportare la semen. Unii se consideră batjocoriţi, chiar dacă au greşit. Chiar dacă încearcă să îndrepte…. le rămîn numele agăţate de acest fel de epitete.
        Poate că ar merita să te gîndeşti la asta.
        Nu toată lumea are răbdarea mea 🙂

        Despre invitaţia de a oferi trei exemple de dezbatere. Hmm! Eu am o mulţime în minte dintre cele peste 1000 de postări de pe cele două bloguri, dar s-ar putea să nu vorbim despre acelaşi lucru. Ai putea să îmi oferi 2 de pe cele 40 de bloguri ale tale, ca să intrăm în acelaşi dicţionar? 🙂

        Spor la citit!

        • Alin Cristea zice:

          Dragă Marius, ce să mai spun despre varza care o faci într-un singur comentariu?!?

          Nu de Tolba cu tîmpenii era vorba aici, ci dacă poți să-ți susții afirmația pe care ai făcut-o despre „gudurat” și „veselit”.

          Nu despre blogurile mele era vorba (este evident că nu dezbaterea urmăresc multe dintre ele, ci informația și circulația informațiilor), ci dacă pe acest blog al tău, din ce în ce mai pătrățos, există dezbatere?

          Degeaba ai intrat iarăși în defensivă (mda, e sîmbătă), eu nu îmi uit nici ideile principale, nici strategiile pe care le am în spațiul public.

          E interesant că vorbești despre răbdarea ta. Ce-ar fi să te gîndești și la… răbdarea mea? 🙂

          Nu am cerut cuiva să își dea numele. Dar cer oricui să își dea… ideile.

          Dacă nu are, să le citească pe ale altora.

          Pe onoarea mea că merită!

  14. Alin Cristea zice:

    Marius, nu m-am „plîns” de nimic, asta iar e în plus, de la tine, ca și „guduratul” și „veselitul”.

    Îmi place ce ai scris: „Adevărul, atunci cînd îl nimerim.. şi asta nu se întîmplă adesea, trebuie spus cu dragoste.”

    De fiecare dată cînd vei face așa aici, eu voi face de două ori.

    Postările tale sînt mai degrabă aricești, așa că…

    Nu intenționez să performez relaxat, din motive lesne de înțeles, de vreme ce postările tale nu sînt relaxate.

    Cît despre comentatori, Domnul cu mila!

  15. Marius, nu ai dreptate, cum nu are nici Alin Cristea.

    Ai făcut postare în care l-ai terminat, efectiv, pe Stelian Tănase, fără să-i citeşti cartea, numai din ce au citat alţii din ea.

    La fel ai procedat şi cu mine, cînd l-am „insultat” pe dl. Vidu, acum un an. Ai spus ceva de genul „n-am citit de a scris Adi, dar sigur că el are dreptate. Vidu nu paote să scrie prost”. Corect?

    Despre Alin Cristea am promis să nu mai fac comentarii răuvoitoare. Dacă am promis să nu le fac, asta nu înseamnă că sunt de acord cu ceea ce spune şi mă dezgustă cînd îl văd citat alandala.

    Lăbuţele sunt un experiment? Atunci poţi lua un kilogram de lăbuţe guilty de la mine să faci răcitură cu sociologică cu ele. Le meriţi, Marius!

    Despre modul meu de a citi o carte-şi cu asta închei definitiv orice contact cu blogul tău, măcar şi pentru remarcile dl. Cristea despre comentatori în general, luînd numele Domnului în deşert- îţi pot spune că, citind 3-10 pagini dintr-o carte, mai ales roman, ştiu dacă îmi place sau nu şi dacă o voi cumpăra.

    Cartea dl. Lungu poate să fie o capodoperă, tocmai de asta spuneam că aşteptam de la tine note de cititor, pentru că te ştiam om serios. Ai desprins, ca şi Cristea, pasajul care ţi-a convenit, şi mi l-ai taxat injust, deoarece eu făceam referire exact la trimiterile tale, pe care am avut stupiditatea să le frunzăresc, deşi erau preţios scrise de oameni oarecare.

    În afară de Călinescu şi Manolescu, nu cunosc vreun român care să se fi lăudat că a citit toată literatura română, de aceea nu accept puneri la colţ de genul celei făcute de tine, educativ şi la ore de vîrf.

    Nu idealizez masa neoprotestantă, dimpotrivă: este extrem de uşor de manipulat. Dar merită mai mult decît lăbuţe, cenzură, dresaj şi dispreţul unui Alin Cristea. Şi mai merită să ştie totul, toate lucrăturile, toate tighelele şi toate lichelele… Pe nume şi prenume.

    Te rog să nu mai „purifici” textul comentariului. Mulţumesc.

  16. Anonim zice:

    @Alin Cristea,

    Am urmarit polemicile (dupa cum tu le numeai) tale cu Marius Cruceru si de pe „Patratosul” si de aici de pe „Fara cravata”. Am urmarit totul ca un simplu spectator. As vrea randurile urmatoare sa le citesti, insa nu cu acelasi aer superior si uneori arogant de care ai dat uneori dovada. Citeste aceste randuri ca de la un frate si nu ingora/te supara pe mustrare. Chiar si regele David a acceptat mustrarea unui om (aparent) neinsemnat.
    Chiar este necesar sa continui acest circ? Constiinta mai lucreaza la acest caz sau este tocita? Crezi ca pentru aceste polemici vei primi cuvintele „Bine rob bun si credincios, intra in bucuria stapanului tau?”
    Tind sa cred ca urmatoarele cuvinte iti apartin:
    „Alin Cristea: amîndoi avem motive serioase pentru care continuăm aceste polemici
    Alin Cristea: puţini cunosc contextul
    Alin Cristea: e ca un fel de bătălie în cadrul unui partid
    Alin Cristea: pentru vizibilitate
    Alin Cristea: autoritate
    Alin Cristea: iniţiativă
    Alin Cristea: reprezentativitate
    Alin Cristea: dar amîndoi oponenţii fac parte totuşi din acelaşi partid
    Alin Cristea: ceea ce cititorii uită deseori

    Din cate observ Marius Cruceru a renuntat de mult la aceasta batalie si automat te bati singur. Probabil iti faci putina reclama, ceea ce afirmai ca ai nevoie (n.r – vizibilitate). Insa autoritate.. initiativa.. reprezentivitate.. hmm.. nu crezi ca depasesti masura? Nu vreau sa il laud pe Marius Cruceru; el uneori ti-a vorbit ironic, alteori bland; cateodata s-a purtat ca si cu „oul rosu”, altadata i-a dat drumul si a spart oul.
    Insa vad ca tii neaparat la continuarea acestei „dispute”, de ce nu e treaba mea sa cunosc si nici nu vreau. Insa as vrea doar sa fii un exemplu, asa cum ne-a chemat Isus, pentru cei din jur. Sa nu fii o pricina de poticnire pentru vreun cititor. Unii din cei care citesc blog-urile sunt micuti in credinta.
    Si aici intervine: Matei 18:6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării.

    Ar fi multe de scris pe marginea acestui subiect insa simt ca trebuie sa ma opresc aici si la final doar sa te invit sa citesti o dedicatie; niste randuri care acum ceva vreme tu le-ai dedicat „cuiva”.. si daca nu s-a tocit constiinta sa iei aminte la aceste vorbe:

    „O, om!… ce mari raspunderi ai
    de tot ce faci pe lume!
    – De tot ce pui in scris sau grai,
    de pilda ce la altii-o dai,
    caci ea mereu spre iad sau rai
    pe multi o sa-i indrume!

    Ce grija trebuie sa pui
    in viata ta, in toata,
    caci gandul care-l scrii sau spui
    s-a dus… si-n veci nu-l mai aduni,
    dar vei culege roada lui
    ori viu, ori mort odata.

    Ai spus o vorba! – vorba ta,
    mergand din gura-n gura
    va veseli sau va-ntrista,
    va curati sau va-ntina,
    rodind samanta pusa-n ea
    de dragoste sau ura.

    Scrii un cuvant! – cuvantul scris
    e-un leac sau e-o otrava!
    Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
    ramane-n urma-un drum deschis
    inspre Infern sau Paradis
    spre-ocara sau spre slava.

    Arati o cale! – calea ta
    in urma ta nu piere.
    E calea buna sau e rea
    va prabusi sau va nalta,
    vor merge suflete pe ea
    spre rai sau spre durere.

    Traiesti o viata – viata ta
    e una, numai una,
    oricum ar fi tu nu uita
    cum ti-o traiesti vei castiga
    ori fericirea-n veci prin ea
    ori chin pe totdeauna!…

    O, om! – ce mari raspunderi ai
    tu vei pleca din lume!
    Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
    ce lasi prin pilda care-o dai,
    pe multi, pe multi mereu spre rai
    sau iad o sa-i indrume.

    O, nu uita!… fii credincios
    cu grija si cu teama!
    – sa lasi in urma luminos
    un grai, un gand, un drum frumos! –
    Caci pentru toate ne-ndoios,
    odata, vei da seama!…

    Traian Dorz”

    Semnat,
    Un frate care vrea iti vrea binele,
    si care va incepe sa petreaca timp
    in rugaciune si post pentru tine.

    • Alin Cristea zice:

      Domnule Anonim,

      Nu mă interesează acest discurs al dvs. din următoarele motive:

      1. Nu sînteți la subiect.

      2. Nu cunoașteți detalii despre relația mea cu Marius Cruceru.

      3. Nu conștientizați, din cîte văd, cu ce mă ocup în spațiu public. Nu mă ocup cu Marius Cruceru.

      Aș prefera, decît să vă rugați, mai bine să faceți efortul să fiți informat. Iar dacă nu sînteți informat, să vă abțineți de la comentarii publice pe pielea mea sau a altora. Bunul simț e uneori semn de maturitate spirituală.

      Apoi, desigur, tot acest cearșaf psihologic mi-l puteați servi pe email TOT sub anonimat.

      Dacă nu v-ați rugat pînă acum pentru mine, vă solicit să nu o faceți nici de acum încolo. La cîtă „prețuire” aveți pentru mine, nu vă pierdeți timpul cu un arogant ca mine. Cu siguranță sînt alte categorii de oameni care MERITĂ să vă rugați pentru ei. Succes!

      • Anonim zice:

        @Alin Cristea

        Ceea ce am scris nu am vrut să fie un discurs. Doar un sfat, o mustrare, un gînd.

        1. Ai vrea să se creeze un subiect special „Alin Cristea” ?

        2. E adevărat, nu cunosc relaţia ta cu Marius Cruceru. Insă mulţi care citesc aceste pagini poate nu o cunosc de fel. Unele discuţii / remarci / critici ar trebui folosite in privat. Ai grijă că scuza te acuză!

        3. Am dat mai multe „ture” prin spaţiul public să văd cu ce te ocupi. Insă nu prea văd (eu personal, cel puţin) că te ocupi cu (sau pentru) lărgirea Impărăţiei lui Dumnezeu.

        De rugat mă rog asa cum mă îndeamnă Duhul Sfînt şi dintr-o inimă sinceră. Si încă trebuie să mă rog cu stăruinţă pentru ca să primesti, măcar să citeşti (cu adevărat) rîndurile mele.

        Dacă nu v-aţi rugat pînă acum pentru mine, vă solicit să nu o faceţi nici de acum încolo. La cîtă “preţuire” aveti pentru mine, nu vă pierdeţi timpul cu un arogant ca mine. Cu siguranţă sînt alte categorii de oameni care MERITĂ să vă rugaţi pentru ei. Succes!
        Aceste vorbe le consideri drepte de a fi spuse (şi gîndite) de un copil al lui Dumnezeu? Parcă „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”
        In aceste cazuri nu merge ironia, degeaba apelezi la ea. Si pe mine mă doare cînd sunt mustrat şi încerc să mă „scot” cum pot.. înainte de a-mi da seama că am gresit şi trebuie să mă îndrept. Si înţeleg de asemenea şi stiu că şi mie mi-ar fi aproape imposibil să recunosc în public cînd gresesc.

        Dumnezeu să te binecuvinteze cu multă înţelepciune, dragoste frăţească şi răbdare!

        @Marius David
        Vă voi scrie eu de pe o oarecare adresă de e-mail în caz că vreţi să vorbiţi în privat cu mine. Nu am vrut să „dau nume” pentru că am experimentat de multe ori firea umană în foarte multe privinţe. Un nume dat, o asociere cu cineva/ceva, mai ales atunci cand este însoţit de mustrare, de multe ori duce la o pricină de poticnire.

    • Marius David zice:

      draga Anonim, aş fi preferat să îţi deconspiri identitatea măcar faţă de mine, prin adresa de email, care nu apare public.
      Nu cred că aş vrea să încurajez acest mod de raportare.
      Dacă ai ceva de spus cel mai bine este să o faci deschis, „bărbăteşte”.
      Dacă se roagă cineva pentru mine, mi-ar place să ştiu cine se roagă.
      Dacă mă mustră cineva, mi-ar place să ştiu cine mă mustră.
      Cred că puteai să transmiţi acest mesaj şi lepădînd anonimatul.

  17. Rodica Botan zice:

    Mai Alin…Comentariul de mai sus al anonimlui mi se pare nu numai indreptatit dar si facut cu dragoste. Mi s-a parut ca gestul a fost frumos si generos. Ma mai gindesc unde ar trebui sa fiu in viata, sa refuz rugaciunea? Toti oamenii au nevoie de rugaciune mai mult decit de informatie- si poate asta este informatia cea mai de pret pe care din nefericire n-o ai. Poate nu esti „informat” suficient in privinta asta daca crezi ca tu esti dincolo de acest concept…

    Tu esti un fenomen ciudat Alin…si nu o spun ca magulire si nici ca sa te denigrez. Cind apari tu pe un blog ma simt ca si atacata de tintari…Biziiala irita spiritele si oboseste cumplit audienta. Si vorbesti cu atita „autoritate”…

    Cind citesc ca scrii”v-am tot spus si nu intelegeti…” de pilda…fraza asta ma da gata. E ca si cum ai spune ca ai de-a face cu niste retardati.Ti-a trecut vreodata prin cap ca pe unii poate nu-i intereseaza parerea ta? Ca sa fi autoritar cu cineva acel cineva ar fi trebuit sa-ti accepte autoritatea mai intii…pe cind noi…unii pe acilea …dam in toate partile dupa tintari…

    • Alin Cristea zice:

      Vă rog să mă scutiți de astfel de comentarii inoportune, ca să nu le numesc altfel.

      Nu mă interesează părerea dvs. despre mine (un astfel de ton patriarhal se întîlnește la mulți români din SUA, care cred că își pot da părerea despre orice și oricine), comunicați-o în scris la Oficiul de stîrpire a țințarilor.

      Nu Alin Cristea este subiectul postării lui Marius Cruceru.

      Reveniți la subiect, dacă l-ați uitat, vi-l readuc aminte: „unii neproteostanţi s-au gudurat şi veselit că sînt pomeniţi şi scoşi la iveală”.

      Comentariul meu are de a face cu faptul că afirmația nu poate susținută de Marius Cruceru.

      Cum ar fi ca fiecare să ne dăm cu părerea în public despre ce am discutat cu unii sau cu alții?

      Cum ar fi? Lecturați blogul ăsta, să vedeți ce mai trăsnăi și răutoșenii se pot scrie (în afară de comentariile MULTE neaprobate).

  18. Alin Cristea zice:

    Domnule Anonim,

    Iată o persoană pentru care vă puteți ruga.

    Eu nu am simțit nici un fel de dragoste. Mai degrabă un fel de afurisenie am simțit. Dar astea nu se prind de mine.

  19. Rodica Botan zice:

    Aline…domiciliul meu in SUA este temporar si nu ma defineste. Si nici subiectul nu m-a preocupat la inceput.

    Am citit insa comentariile cu interes. Ceva in articolul respectiv te-a deranjat. Si fraza ai marturisit-o singur…treaba cu veselia si guduratul. Cum nu m-am veselit si nici intristat , fraza respectiva mi-a fost perfect indiferenta. Nu si tie insa…Nu este mare filozofie sa ghicesti de ce, nu?

    Ce am inteles eu ca Marius vroia sa scoata din articolul asta era ca nu trebuie sa ne lasam definiti de altii…ca si cind n-am exista decit daca ne baga in seama oamenii…ca noi sintem fii Celui Prea Inalt si ca indiferent de opinia lumii sintem ce sintem. Ei nu pot nici sa ne mareasca si nici sa ne scada importanta…

    Ne purtam adesea ca niste tolerati cind de fapt Dumnezeu tolereaza lumea asta folosindu-se de multa rabdare si o face cu multa dragoste in speranta sa-i cistige pentru El…Asta am inteles eu…dar vezi cum e…cu distantele astea, pina ajung ideile in SUA se poate ca s-a pierdut intelesul pe drum…
    🙂

    • Alin Cristea zice:

      Nu ați înțeles nici ce a scris Marius, nici ce am scris eu.

      Nu doresc să întrețin conversație cu dvs. (decît dacă faceți efortul să înțelegeți palierele de discuție).

      • Marius David zice:

        Alin şi Anonimul, am şters discuţia voastră. Refuz să las contrări de genul asta.
        De asemenea, Alin, ai putea încerca totuşi să ieşi din rolul de arbitru? Poţi încerca să nu-i mai pui chiar pe toţi la punct? Am şters şi acele comentarii ale tale în care eşti foarte didactic-superior cu adrisanţii.
        Poate că, repet, dacă comentatorii de aici nu s-ar mai simţi tot timpul ridiculizaţi şi ironizaţi ieftin de tine, general şi la pachet, poate că şi dialogul între tine şi ei ar căpăta alte valenţe.
        Nu cred că ajuţi deloc prin postări de genul celor puse pe Romania Evanghelică în care îi ridiculizezi prin epitete şi prin afirmaţii de genul „le-am stricat bîrfa” şi afirmaţii „acolo nu trebuie să argumentezi nimic” tocmai într-un chat în care nu argumentul este punctul forte, ci afirmaţii generale şi fără acoperire, cu prea adjective.
        Pot înţelege jocul discreditării sistematice faţă de acest spaţiu, dar nu înţeleg lipsa minimă de dragoste faţă de unii care calcă aici. Eu primesc şi rabd multe, pentrucă aşa am hotărît, dar jigneşti la grup, generalizînd nepermis un grup de oameni foarte divers, în care te-ai plasat şi tu, comentînd aici.
        Discursul de genul „ăia, ei” etc. este exact genul de discurs pe care tu încerci să îl amendezi şi te trezeşti făcînd exact lucrurile pe care le condamni.
        TE-aş ruga din suflet, pentru o cauză mai bună şi pentru atmosfera discuţiilor, din respect pentru grupul acesta, repet: divers, cu opiniii diverse, cu preocupări
        diverse, să încerci să îi tratezi altfel… dacă se poate!
        Exact cum spui: cu minimul de respect!

        cu aceaşi dragoste pentru toţi
        mc

  20. elisa zice:

    Nu ati sters si raspunsul lui Alin,doar comentariul anonimului,voiam sa-l recitesc;nu avea nimic rau,
    ba ma indemnam la bine citindu-l,pacat!

    • Marius David zice:

      poate ca Anonimul se va hotari sa revina cu numele real! De ce de la el astept asta? pentru ca a intrat intr-un alt tip de dialog decit ceilalti care si-au ales pseudonime,
      exista o responsabilitate spirituala in actul mustrarii si corectarii pe care trebuie sa ne-o asumam cu tot cu identitate.
      aşa aş dori sa se intimple!

  21. elisa zice:

    Multumim pentru interventie.

  22. elisa zice:

    Clou-Jan,sau clujan? . 🙂
    asa cum se aude…
    Nu-i nimic ca mi l-a sters,o sa mai scriu totusi,
    pana cand vad ca imi sunt toate sterse pe rand . 🙂
    apoi o sa ma las.

  23. Am si eu o recenzie timida despre cartea lui Dan Lungu. Mie mia-a placut sincer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.