Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Și fiul meu este fascinat de mașinile tunate. Are doar 4 ani și nu trebuie (încă) să găsesc răspunsuri prea elaborate. Îi spun că tunning-ul este doar pentru „şmecheri”, iar credincioşii nu pot fi „şmecheri”!
vezi cite idei noi iti vin cind ai copii?
foarte interesant, copiii ne molipsesc de creativitate
Nu cred ca punga lui Iuda era pacatoasa…ci relatia lui Iuda fata de continutul pungii. Nu cred ca o masina sau o casa sint pacatoase…atita vreme cit reprezinta pentru noi un loc bun si confortabil si frumos chiar de locuit sau un mijloc confortabil chiar elegant de transport. Cred ca relatia noastra cu orice lucru sau fiinta poate deveni un pacat sau o binecuvintare…depinde de noi…
foarte interesant, Rodica, da, relatia cu acel obiect este păcătoasă. Asta este întrebarea: tuningul arată o anumită atenție, iubire față de obiectul respectiv?
Hahaha… magar tunat… 🙂
La un magar tunat o posibila intrebare ar fi: „cati cai putere are”?
Da despre magar ni se spune ca era relativ nou! „nu a mai incalecat pe el nimeni niciodata”. Era pacat sa „tunezi” un magar nou nu? Mai ales ca avea si piele originala :).
dar Biblia ti-ai tuninga-o? 🙂
„Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.”
ridici o problema interesanta, Dani, da, am vazut Biblii tunate, cu tot felul de abtibilduri pe ele… JALE!
nu, nu mi/as tuna Biblia, ma abtin si de la insemnari pe ea.
exact . 🙂
Cred ca sintem cu totii vinovati de pacatul asta. Biblia spune ca daca avem ce minca si cu ce ne imbraca…ar trebui sa fim multumiti. Sintem?
Daca avem resurse si altii linga noi nu au…ce facem? Punem la congelator pe mai tirziu sau aglomeram dulapul …
E posibil ca ceea ce avem in plus lipseste de la altii. Auzisem undeva ca Dumnezeu isi tine banii in buzunarele noastre.
……………
Dar in alta ordine de idei… imaginatia tot de la Dumnezeu am primit-o…si gustul pentru frumos.
……
Norocul meu ca am alte probleme mai mari pe care sa le rezolv inainte de a ajunge la starea de sfintenie in care singura problema ce o am sa fie asta…
Cred ca versetele de mai jos sunt relevante pentru subiectul discutat.
1 Corinteni 10:28 Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”
1 Corinteni 10:29 Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
1 Corinteni 10:30 Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţumesc?
1 Corinteni 10:31 Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
1 Corinteni 10:32 Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
1 Corinteni 10:33 După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.
1 Corinteni 11:1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.
Relatia cu obiectul respectiv… Ne-am indepartat prea mult de zona concretului si putem spiritualiza asa la nesfarsit.
Unii investesc timp si creativitate in masini, altii in…flori. Este pacat sa avem un balcon impodobit cu tot felul de flori?
Iar pe de alta parte, as fi curios ce inseamna „Biblia tunata”. Oare nu chiar prin faptul ca o tinem nespus de frumoasa, neuzata, pacatuim fata de ea?
Inca o intrebare: ai pune pestele pe o masina tunata?
Ati veni la biserica cu o masina tunata?
Daca nu aati avea nici cea mai mica „stangere de inima”, atunci sigur nu-i nimic rau in asta.
@vio: credinta nu e bazata pe simtaminte si sentiment. daca eu gasesc cu cale sa ma manipulez sa fac anumite lucruri si sa-mi „re”-invat creierul ce e „bine” si ce e „rau”, atunci nu inseamna ca e in voia lui Dumnezeu, respectiv pacat sau nu.
nu cred ca Dumnezeu ne vrea pe toti o shatra de oameni cool care sa atragem privirile prin tuning. Isus avea un tuning mai deosebit, smerenia. Si cred ca ne-a chemat sa fim ca si El.
ex: degeaba eu ma mint pe mine ca nu exista Dumnezeu, si cred in asta .. acest lucru nu va modifica Adevarul Absolut ca Dumnezeu exista. Ca si cum te-ai trage de par ca sa te scoti tu pe tine din groapa.
IMHO
Daca ai un instrument de cintat…si lucrezi mereu la el sa-l faci mai bun…din toate punctele de vedere, si ala e pacat?
Sau pacatul incepe abia dupa ce ai inceput sa cinti cu el? (Impopotonat si aranjat sau nu…)
Eu cred ca motivele sint mai degraba o pricina. Ca unii cred chiar ca lipsa de „tunat” cum ii ziceti voi, ii face mai buni ca altii…si asta e pacat …
Nu stiu de ce dar din nou m-am gindit la punga garnisita cu fir de aur a lui Iuda ca era o punga cumsecade…si ca numai intentiile lui Iuda au facut-o blestemata.
Dani, credinta nu e bazata pe simtaminte dar viata de credinta e in stransa legatura cu constiinta si eu la asta m-am referit.
A-ti „reinvata” creierul in acest context e oarecum echivalent cu schimbarea mentalitatii,valorii si principiilor pe care le-ai avut.
Pacatul in sine nu este faptul ca aduci imbunatatiri unei „cutii umblatoare”, poti sa-i pui 1000 de brizbrizuri,si tot ce mai vrei, pacatul e in tine, cu ce scop ai facut-o? In nici un caz nu din smerenie.dupa parerea mea smerenia nu te scoate in evidenta („nici prea-prea dar nici foarte -foarte”)
Anul trecut la o partasie cu cateva familii din biserica si cu fratele Peleasa, fratele a spus ca cineva dintr-o biserica a vrut sa-i ofere un Audi mai performant(nu stiu ca nu ma pasioneaza masinile) si nu l-a acceptat spunand ca-i o rusine pentru dumnealui sa mearga la fratii (care o duc mai greu) cu o asemenea masina si si-a luat un Logan(daca nu gresesc).Eu una apreciez foarte mult asemenea „invatari ale creierului”(si cred ca nu sunt singura)
Poate acum intelegi mai bine ce-am vrut sa spun.
pai amandoi am subliniat acelasi lucru, dar cu alt tip de cuvinte. 🙂
no…asa da.
Rodica, asta este problema mea, imaginaţia şi gustul pentru frumos, problema mea este că nu prea am văzut maşini tunate cu gust şi cu imaginaţie, cu creativitate.
Dă un google pe tuning, car tuning să vezi ce iese.
Interesante legături ai făcut cu versetele respective, Marius
TEo, una este un balcon cu frlori şi alta este o Biblie cu tot felul de porcărioare lipite pe ea, cu zîmbărici de gneul Jesus Loves You etc.
biblii necitite, dar tunate.
VEzi ce spuneam mai sus Rodicăi, gust, frumos, creativitate, asta-i problema
Vio, acela nu-i un criteriu, la biserică poţi să vii cu tot felul de lucruri, care nu te duc pe tine la păcat, dar îndeamnă pe alţii la păcat.
Rodica, altceva este studiul la un instrument, altceva este să faci dintr-un lucru o pricină de mîndrie,maşina tunată este ca guşa la curcan, ca coada la păun, ca creasta la cocoş… şi aş putea continua, părera mea este că face parte din ritualul de împerechere al masculilor slabi.
dar, asta nu am putut să i-o spun lui Naum 🙂
Vio, bine pusă problema, da, care este intenţia, care este scopul. Cred că un creştin ar trebui să se întrebe întotdeauna aceste lucruri, de ce fac ceea ce fac, CAUZA, pentru ce fac ceea ce fac, SCOPUL.
Marius…frumoase sau nu, gusturile sint diferite, dar vizavi de pacat intentiile sint cele care isi spun cuvintul, zic eu…
Unii lucreaza la masina pe dinafara, altii la motor. Tatal meu a fost inventator …desi maistru ca profesie a reusit sa puna la punct instalatii de incarcat carbunele la preparatia unde lucra si alte lucruri care au economisit milioane de lei pe vremile lui Ceausescu. Pe peretii garajului lui vezi numai scripeti, roti, si mai stiu eu ce…inca si acuma. Cind a venit in America a facut din orice gunoi si rabla ceva bun…Asa lucreaza mintea lui. Poti sa spui ca e pacat sa o folosesti?
Uite…unele femei au gust cum se imbraca. Aceeasi stamba de culoare plictisitoare, aceeasi nasturi, acelasi fermoar. Poti spune ca e pacat daca o femeie isi face o rochie eleganta, cu bun simt si o mai si poarta cu finete iar alta isi face o rochie fie cum din acelasi material si uita sa o calce, etc? Poti sa consideri ca e pacat la una si sfintenie la cealalta? Ori intentiile cu care le face si pe una si pe alta sint importante…una sa fie prea cocheta pentru un motiv anume (si daca e pentru sotul ei atunci bravo) iar cealalta de lene si nepasare?
Vezi…eu am inlocuit masina cu o rochita ca la asta ma pricep mai bine…dar in final cred ca problemele sint similare, nu?
draga Rodica,
exact, întrebările sînt DE CE și PENTRU CE… facem un anumit lucru, scopul și intenția, cauza și finalitatea…
altceva este îmbunătățirea și înfrumuțesarea unui lucru, altceva este împopoțănarea lui cu prost gust,
una este un bărbat care adaugă valoare prin faptul că face un lucru să funcționeye mai bine,
una este o femeie care adaugă valoare prin înfrumuțesarea prejmuirii, ca femeia din Proverbe 31, altceva este pițipoangeala și manelizarea…
Vio,esti de invidiat cu asa un pastor,domnul sa-l tina ,am o cunostinta din biserica unde este pastor,daca regreta ceva,este faptul ca nu-l mai are ca pastor.
Cred ca a merge la fratii si surorile nevoiase cu o masina ca cea din poza ar fi riscant sa nu-ti dea drumul crezand ca is careva masini zburatoare,ozn-uri… 🙂
provenienta indoielnica . 😦
*erata Domnul