Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nici eu nu cred că este cea mai nimerită formă de protest, dar, din câte știu, în ultimii 3 ani, credincioșii romano-catolici au încercat tot ce se putea! Am văzut acum câteva zile colosul de metal de lângă catedrală. Construcția va distruge, din păcate, una dintre puținele zone de importanță istorică din București, rămase până în prezent neafectate!
Da, ştiu toată povestea, Biografistule, dar aici se ridică o problema teologică: Biserica poate protesta în acest fel? Poate opri ceasornicul liturgic? Sînt oare enoriaşii, care au nevoie de slujbă, să nu mai beneficieze de slujire?
Să facă slujbă afară, în stradă, să ia Sfînta Masă şi să meargă pe străzi… nu ştiu canoanele în cazul asta… dar cred că oprirea slujbei, un fel de GREVĂ LITURGICĂ, nu este deloc potrivită.
Nu cred că problema s-a pus în termenii unei greve. Pur şi simplu s-a dorit concentrarea pe un eveniment de anvergură, prin care credincioşii să fie direcţionaţi către marşul de protest.
Nu-mi sună deloc a grevă liturgică. E ca şi când în Bucureşti cu ocazia nu ştiu cărui eveniment de la Arenele Romane, bisericile evanghelice renunţă la slujbele de seară pentru a se reuni acolo.
draga Vaisamar, cred ca nu ai inteles citeva lucruri
1. nu este orice fel de eveniment şi nu este vorba de o redirecţionare.
2. Comparaţia cu bisericile protestante nu-şi are rostul din pricina eclesiologiei tradiţionale, catolice şi ortodoxe. În teololgia ortodoxă aşa ceva ar fi de neconceput datorită felului în cae este articulat anul liturgic, relaţia dintre liturghie şi biserică. Cred că Biserica Catolica este mai aggiornata, dar tot nu este cu totul kosher ce au făcut ei.
Biserica Romano-Catolică este minoritară într-un stat ortodox şi cred că de aici vine forma aceasta radicală de protest. Dacă România era stat catolic, atunci probabil se puteau mobiliza 5.000-10.000 de oameni pentru un marş fără a fi nevoie să se închidă bisericile. Dar aşa, gestul „nekosher” al lor este unul disperat, menit să atragă atenţia asupra unui fapt şi mai puţin kosher, construcţia monstrului de lângă catedrală.
În orice caz, cu o slujbă în minus nu se clatină tronul Papei, nu-i aşa?
BRC nu-şi poate încălca canoanele liturgice nici dacă este în junglă, minoritară între lei.
Ce înseamnă radicalism cînd vorbim de o istorie de jertfe şi martiraj?
Disperarea nu legitimează încălcarea Tradiţiei, spun asta ca să fiu consecvent cu teologia catolică.
Şi cu monstrul mîntuirii neamului ce facem?
Întrerupem toţi slujbleem care să ne ducem să le spunem să nu facă din banii noştri de la buget?
Aici nu contează număru slujbelor, minus sau plus, contează ritmul şi ritul. ritmul ritului şi ritul ritmului, dacă vrei un calambur bun 🙂
Mulţumesc de calambur. 🙂 Ca să rămân în spiritul finalului, întreb: sunteţi sigur că prin acest „protest la protest” nu riscaţi să deveniţi mai catolic decât Papa?
Nicicum, că baptist orthodox s-a mai văzut, dar baptist catolic deloc!
Ca unul care am studiat şi predat un an, cînd Emil Bartoş a fost plecat, teologie comparată la UEO n-am putut să nu sesizez chestiunea.
What’s next? Abolirea celibatului?
Ar fi un lucru bun!
Am uitat un 🙂 la final, dar se supraînţelege.
La partea de teologie nu mă pricep, am să vorbesc de pe poziţia de simplu credincios. Îmi pare rău că s-a procedat aşa, dar nu mă refer la anularea serviciului divin în arhidieceză şi ţinerea unei singure liturghii la Catedrală. În toate parohiile catolice (şi uneori ortodoxe, din câte ştiu) se face la fel când sunt evenimente chiar de mai mică importanţă pentru comunitate, şi nu sunt destui preoţi pentru toate bisericile. La catolici se practică şi chiar se recomandă ca, dacă cineva nu poate veni duminica la liturghie, să o facă sâmbătă seara – ceea ce s-a şi anunţat public cu o săptămână înainte în toată arhidieceza.
Nu asta mi se pare problema – şi la catolici legătura cu Dumnezeu nu trebuie să ţină doar de un program „oficial”, iar cei care au nevoie de comuniune (împărtăşanie) se pot descurca cumva. Mi s-a părut greu de acceptat modul în care s-a predicat la acea liturghie unică. Nu cred că se poate amesteca politica, simţul cetăţenesc, administrarea şi orice altceva de ordin mundan cu o liturghie, într-o predică ţinută din altar, după citirea unui pasaj din Evanghelie. Ca să nu mai vorbesc de micile trucuri politicianiste din această predică, gen minoritate persecutată – adevărul se aşteaptă de la amvon, dar un adevăr de cu totul alt ordin. Isus era acolo, şi El nu votează. Ne puteam plânge de murdăria ţării şi a oamenilor săi vorbind la megafoane, dar pe stradă, în faţa catedralei, la mitinguri de protest, nu la liturghie.
Părerea mea.
Agnusstick, de acord cu tine in general, de acord și cu faptul că amestecul protestelor sociale în lauda liturgică, îndreptată către Dumnezeu nu-și are locul.
noi nu predicăm decît pentru zidirea credincioșilor, pentru evanghelizarea necredincioșilor, pentru lauda lui Dumnezeu,
daca amestecăm lucrurile ne pierdem relevanța, cetatea nu mai este pe munte,
Hm… Citesc zilele astea cartile profetilor Ezechiel si Ieremia. Un mesaj incredibil de „politic”. Unde este dimensiunea profetica a lucrarii Bisericii? Si cum ar trebui sa se manifestea ea?
Că bine le spui, Vaisamar, nu-i așa că Isaia, spre exemplu, face politică externă? se poate desprinde mesjaul nostru de realitățile în care trăim?
Domnul să ne dea înțelepiciune să citim bine vremurile …
Poate si prin predici mai „profetice”, si nu doar cand se face o nedreptate singulara comunitatii semnificative. Societatea noastra geme dupa spiritul profetic de mai multa vreme. Pentru ca nimeni nu face nimic, toata lumea ajunge la rand la nedreptate.
Absolut de acord, predicile profetice nu trebuie să lipsească din amvoanele noastre, predici referitoare la realitățile economice și politice în care trăim, de aceea ar trebui să predicăm cîteodată după ce am stat cu Biblia în mîna dreaptă și cu ziarul în mîna stîngă