Prefer o prietenie fragilă şi incomodă care începe cu o puternică duşmănie, decît o prietenie strînsă care sfîrşeşte într-o duşmănie pînă la moarte.
Pagini
-
Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați.
Meta
Calendar
-
Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați.
Arhive
- decembrie 2025
- septembrie 2025
- august 2025
- iunie 2025
- martie 2025
- ianuarie 2025
- decembrie 2024
- noiembrie 2024
- octombrie 2024
- septembrie 2024
- august 2024
- iulie 2024
- iunie 2024
- mai 2024
- aprilie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
Marius Cruceru






Am auzit si eu ca un prieten care iti umbla ne conditionat in voie devine suspect.
eu nu prefer sa ma port cu un prieten ca si cu oul de gaina, sa nu cumva sa se sparga, saracul. asa mi-e comfortabil. dusmanie pana la moarte nu poate fi daca dintre cei doi, macar unul este crestin.
vasile bel, cum de unii numai peste oameni perfecti dau, ca eu nici daca ii caut nu-i gasesc? : )
saptamana binecuvantata!
Am experimentat prima parte. Scriptura spune ca „Ranile unui prieten dovedesc credinciosia lui. Si totusi e greu atunci cand trebuie sa faci o rana pentru „sanatatea cuiva”. Insa a venit vremea cand antipatia a trecut si nu a ramas o prietenie, insa am gustat din ceva ce regasesc rar astazi, spiritul de camaraderie, ca in Tandretea luptatorului, respectul reciproc.
Ma uit la unele dusmanii de moarte, si ma trec fiorii, nu am trecut pe aici si ma rog sa ma pazeasca Domnul. Inca ma gandesca la Proverbe despre „O limba dulce care frange oase si rabdarea care indupleca pe imparati”
Contează și începutul dar, pentru că suntem ființe efemere, mai important este sfârșitul, nu?
Dacă autorul este „Maestrul blogurilor fără cravată”,- ceea ce e posibil, pentru că nu a fost bănuit sau acuzat niciodată de copyright- pentru prima parte a frazei mi-e teamă să bănuiesc cine e omul, sau lista? 🙂 iar pentru a doua zic că sau se înşeală, sau au început să-i moară duşmanii, ceea ce, la figurat e bine, dar la propriu sună tragic. Pentru ei, nu pentru prietenosul nostru amfitrion, care oricum ar fi, e un om iubit de cine trebuie 🙂
…de obicei ,adevaratele prietenii incep dupa faza;
,,cunoastere reciproca”.
Pentru a se ajunge aici ,inevitabil ,cei doi spun deschis ,fara menajamente ce au unul impotriva celuilalt.
Este necesar sa inceapa doar unul dintre ei…apoi spune si celalalt si …daca cei doi sunt oameni care apreciaza sinceritatea si transparenta ,va fi :,,PRIETENIE DE DUTATA”.
Hmm, Marius, mi se pare că variantele între care avem de ales nu prea sunt două. E cam prea evident ceea ce vor alege cititorii, nu îşi va dori nimeni o prietenie care se termină cu o duşmănie (şi până la moarte), o vor prefera pe cealaltă automat, indiferent că începe sinuos sau nu şi indiferent dacă li se pare acceptabil ca prietenia să fie incomodă şi fragilă. Varianta a doua nu prea are pentru ce să pară tentantă pentru alegător. Lasă-ne ceva mai mult loc pentru polemică.
Sper să nu fie deranjant ce zic.
Termenul „fragila” ma face sa stau in cumpana. „Fragil” este conditinat de ce (care este cauza fragilitatii – natura prieteniei, a prietenului sau a lucrului care-i leaga)? Fragil poate sa insemne destul de multe lucruri, ca: mofturos, sensibil, rasfatat, mandru, egocentric etc., etc.
Ai dreptate, Pety, unii prieteni sînt HIGH MAINTENANCE, la ce bun o asemenea prietenie, cînd ai grijă, vorba cuiva, ca de ouă şi nu poţi pune poveri, prieteniile care încep cu antipatii rezistă mai mult, din experienţa mea, aminteşte-ţi cazul nostru 🙂
Camix, sigur că sînt mai multe variante, cîţi oameni şi prietenii sînt, eu vorbesc aici din proprie păţanie. Nu-i vorba de opţiuni, alegeţi ce vă place, dacă puteţi 🙂
Mitică, nu prea există prietenii „fără menajamente”, avem o limită lingvistică la care trebuie să ne oprim. În adolescenţă aveam un prieten căruia îi spuneam din cînd în cînd în glumă: PORCULE! Mi-am dat seama ca am greşit amarnic… Nu trebuie să depăşim o anumită limită a verbalizării în vreo prietenie.
Nici măcar în glumă..
Răsvan, eu sînt autoriul, şi nu se referă la tine, nici prima parte, nici partea a doua 🙂
Duşmanii mei sînt bine-merci, slavă Domnului. Asta mă ajută!
GAbi, da, mai important sfîrşitul. Mă îngrozeşte situaţia în care sînt prietenii bătrîni acum, priteni care au început printr-o camaraderie adîncă şi au sfîrşit în duşmănie pînă la moarte. Nu vreau să le calc pe urme.
cu cît îmbătrînesc cu atît caut mai multpacea în măsura în cdare se poate, dar ce pace este aceea fără adevăr?
David Cristian, pastorala îţi va oferi toată apertura, toată gama prieteniilor şi duşmăniilor, ai să vezi. Vei gusta din toate
R. nu există oameni perfecţi, Unul a fost şi era şi Dumnezeu, dar s-a înălţat la Cer. Caută-L, este lîngă, chiar în tine.
VAsile Bel, ce prieten este acela care numai te laudă şi te pomădează?
Aşa cum spunea Cristian… rănile făcute de un prieten, adevărul spus în dragoste …
Freste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma fresc singur!
🙂
Cred că prieteniile pot fi fragile, oamenii sunt sensibili, se supără, se ofensează, se simt frustraţi; e normal. Cred de asemenea că într-o prietenie poţi sta mult dacă te simţi liber să spui ceea ce gândeşti şi să faci asta cu atitudinea de prieten, să simtă celălalt că este considerat prieten, chiar dacă nu vede lucrurile la fel. Nimeni nu poate fi la fel cu celălalt, aşa că dincolo de obiceiuri, tendinţe, concepţii pe care vrem să le schimbăm în celălalt (presupunând că e spre binele lui), cel mai mult contează atitudinea. Deci incomodă la nivel de concepţii, de idei să fie acea prietenie, nu incomodă emoţional; emoţional e necesar să fie comodă, altfel nu se numeşte prietenie, ci cu totu altceva.
Da, este preferabil să te superi şi să te împaci, avansând câte o treaptă de fiecare dată (numai avansând), decât să se termine brusc şi să devină inamici cei doi cândva-prieteni. mult preferabil.
Ba, Camix, cred că într-o prietenie trebuie să stai oricum, şi dacă nu te simţi liber să spui ce gîndeşti şi dacă te simţi incomod etc.
Nu stai cît te sîmţi TU BINE, ci cît ÎL SLUJEŞTI PE EL, prietenul sau prietena.
Şi emoţinal poate fi incomodă o prietenie.
Cu cît îmbătrînesc cu cît mă încăpăţînez să pătrez mai mult prieteniile.
De ce trebuie sa ramai daca esti total incomod?Ce inseamna prietenia?Nu e ceva reciproc?
Marina, prieteniile între bărbaţi sînt foarte complicate….
uneori nu este reciproc, este ceva reciporc.
La ce fel de prietenii te gândeai că duc la duşmănii până la moarte?
Am în minte cîteva: Iosif Ţon-Aurel Popescu-Pavel Nicolescu?
Speram să nu trebuiască să dau exemple, dar uită-te ce s-a întîmplat în generaţia aceea…
Cine-i vinovat? Ah, asta-i o cu totul altă discuţie, dar sper să nu o continuăm aici.
Nu ştiu cum să facem să nu ajungem acolo…
asta este numai dintr-o generaţie… şi mai am exemple.
Şi eu sunt de părere că nu exemplele trebuie să le discutăm, ci natura prieteniilor în general. Altfel, ies scandaluri şi noi nu asta urmărim.
Ce tip de prietenie duce la duşmănie ireparabilă; în care cel puţin unul din cei doi ce face.
Eşti de acord, de exemplu, că o prietenie în care unul manipulează pe celălalt are viitor? Sau ce fel de viitor are. Cum se poate dezvolta sănătos persoana manipulată în cadrul unei asemenea prietenii. Sau se mami poate numi aceea prietenie.
Nu există şarlatan şi escroc fără fraier,nu există manipulator fără manipulat.
Hai să privim din alt punct de vedere: ce viitor are oo prietenie în care unul dintre cei doi doreşte să fie manipulat, vrea cu tot dinandinsul şi se complace?
Nimeni nu poate fi manipulat, după părerea mea, dacă nu admite şi doreşte lucrul acesta.
Nici hipnoza nu se poate face fără acordul hipnotiztatului.
Cine-i vinovat în cazul asta?
Uite o piesă foarte tristă, uşor ironică despre trădare, despre minciună, despre manipulare, despre dorinţa de a fi minţit…
Sper să nu se poticnească nimeni.
http://www.youtube.com/watch?v=cYpWzmE-kNQ
Da, o ştiu. 🙂 Andrieş e dintre preferaţi.
Deci acolo am vrut să ajung: atunci când cel manipulat conştientizează realitatea, îşi dă seama că acea relaţie îl strică mai degrabă, nu îl zideşte şi o rupe. Ăsta e unul din exemplele pe care le aveam în minte când am zis de nesiguranţă emoţională.
Camix, dacă poţi salva o prietenie în care manipulantul să recunoască şi să se întoarcă de la încercările lui de a controla, de la şantajul emoţional… da, dar ce te faci cu cei care au intrat deja în căsnicii din acestea?
ce le propui?
Ce să le propun eu?
Să întrerupă „prietenia”?
Problema este foarte complexă, dacă o aplici cu toate consecinţele…
Da, este foarte complexă. Eu mă refeream la prietenie, unde lucrurile se leagă şi dezleagă în alt mod.
Dar la o căsnicie se pune problema altfel (sau ar trebui) atunci când intri în ea, adică nu ieşi la 3 întâlniri şi apoi direct cu inelu pe deget. 🙂 Nu mă înţelege greşit, nu sunt pentru zeci de ani de logodnă. 😀 Însă tot ar trebui să cunoşti „cât de cât” năravurile celuilalt. Chiar dacă năravu iese greu la suprafaţă.
Iar dacă tot se întâmplă după „inel”, atunci numai multă rugăciune…
Poţi să ai şi o prietenie de 10 ani, dragă Camix, dacă, şi acum mă refer la casnicie, dacă nu este călăuzirea specială a Domnului… e vai şi jale …
În rest îţi dau dreptate .
Asta nu înseamnă că prietenia nu merită să te dai de ceasu morţii pentru a o salva. Cred cu toată convingerea că, dacă se poate, da.
Cel mai tare mă tem să nu calificăm o prietenie moartă înainte ca acesta să fie fără speranţă.
uneori din lene sau răutate sau orgoliu sau mai ştiu eu ce sacrificăm prietenii şi nu mai luptăm.
eu vreau să lupt pentru prietenii, ma voi lupta şi pentru Adevăr în acelaşi timp.
cam asta este ideea.
greu, dar cred că se poate
Adevărul şi Prietenia numai prin Dragoste pot rămîne împreună.
„Dusmanie” nu are ce cauta nici macar in vocabularul unui crestin.Daca este vorba de o relatie rupta este altceva.
Sunt legaturi rupte care nu se mai pot reface,altele se pot reface dar nu se vrea…
In general oamenii se despart din orgoliu.
ADEVARUL nu trebuie sa fie sacrificat, dar nu putem sacrifica oameni si relatii pentru adevarutele noatsre pe care Dumnezeu s-ar putea sa le schimbe intr-o zi.
„Cand nu se schimba alta se schimba gandul tau.”
„CAUTA PACEA SI ALEARGA DUPA EA”
Chiar daca Saul a fost dusmanul lui David, acesta nu l-a dusmanit niciodata, doar l-a ocolit.
Cu lepadare de sine nu se ajunge la dusmanie, chiar daca e implicata o singura parte.
Foarte bună observaţie, Vio. Să spunem că şi eu am unele relaţii… întrerupte 🙂
Ce șarmant-naivă e formula:
„Chiar dacă Saul a fost dușmanul lui David, acesta nu l-a dușmănit niciodată, doar l-a ocolit.”
Pe Urie nu l-a ocolit David, așa că putem adăuga:
Chiar dacă Urie nu era dușmanul lui David, acesta nu l-a ocolit.
Șarmant sună și: adevăruțele noastre.
Postmodernuțele noastre…
Foarte bună adăugirea cu Urie!
Dar nici Urie nu l-a ocolit pe David.
Îl trimitea la soţie, el nimic, la grajd,
din nou la soţie, beat de acestă dată,
el nimic, la slugi,
din nou la soţie…
el nimic!
Apoi l-a trimis .. de tot.
Hai să spunem şarmant-senin! Vio, pe care o cunosc şi în viaţa „reală” este o persoană senină, ceea ce multora dintre noi ne lipseşte.
Unii văd lumină mai multă lumină şi acolo unde Domnul a lăsat să se vadă umbre.
Naiv sau nu, eu am vazut oameni care ii dusmanesc pe altii fara nici un motiv si acestia continua sa-i iubeasca.ASTA DA SARM.
Nu stiu de ce cred ca David nu l-a ucis pe Urie din dusmanie ci pentru a-si salva propria „piele”.(Nu cred de asemenea ca David a avut o relatie mai speciala cu Urie).
Daca cineva nu-l iubeste pe aproapele sau la fel ca pe sine este foarte aproape de crima.
fr MArius,
„Suntem pacatosi, dvs ca ma laudati si mie ca-mi place”
Va marturisesc ca nu ma simt in largul meu cand ma lauda cineva.
multumesc