Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Din cercetarile mele cred ca este arpeggione.
Sunt convins că este vorba de instrumentul aproape similar cu viola da gamba, sau lira da gamba, numit arpegionne.
mai multe informații aici: http://site.voila.fr/arpeggione/arpeggione.pictures.en.htm
Ca să mă arunc şi eu în ştioalnă, cu speranţa că oi putea scoate piatra, întreb: me ouk estin mia Viola da Gamba? 🙂
din cercetarile mele (!) cred – zic eu – ca e viola da gamba. arata exact ca o viola da gamba – forma, „efurile”, tastele, scrolul sculptat (de obicei in forma de cap de om sau animal) etc – numai ca are sapte coarde. viola da gamba are de obicei sase, dar sunt cazuri si de instrumente sapte coarde. desi seamana cu instrumentele cu arcus (vioara, viola, violoncel, bas) constructia de multe ori e diferita. fata nu este sculptata din doua bucati de molid „mai groase” ci se construieste din doua bucati prefabricate „mai subtiri” – asemenea chitarelor – care sunt indoite la cald. (imi cer scuze pentru exprimare dar mai bine de atat nu stiu cum sa zic pe moment!) aceasta metoda a fost folosita in trecut impreuna cu cea a sculptari fetei. nu se stie care din ele a fost prima varianta desi astazi in constructia violei da gamba se prefera varianta indoiri la cald. am vazut undeva ca se si pre-„fierb” inainte. am citit mai multe pe undeva mai demult referitor la asta poate gasesc articolul daca va intereseaza. eu zic ca e viola da gamba, daca aveti alte informatii ma intereseaza.
legat de arpeggione, constructia instrumentului cred ca e mai „recenta” decat a violei da gamba si nu a avut succesul acestuia din urma. eclisele nu se „inchid” in colturi (ca la viola da gamba si vioara, violoncel etc) ci sunt asemenea ecliselor de chitara. plus ca gatul e tastat pana la capat.
mai postez odata! citeam acu’ cateva momente pe wiki (nu intdeauna o sursa de incredere) ca arpeggione este un instrument asa cum credeam mult mai recent insa, INSA, ce e foarte interesant e ca a fost inventat de Johann Staufer, un celebru lutier vienez pe ale carui chitare e posibil (conform anumitor surse) sa fi cantat/compus Giuliani, Legnani and many more…
E viola de picior 🙂
Felicitari tuturor celor care au ghicit despre ce este vorba,
Cel de faţă este o viola da gamba bass, cu sapte corzi, dacă văd eu bine, acordat în re, dacă ştiu eu bine 🙂
Gs. Multumesc pentru informatiile foarte importante, ca de fiecxare data.
GS, ai dreptate, arpegione este derivat din Viola da Gamba, constructia deste diferita si precede violoncelul. Forma este schimbata, fretajul este mai lung spre cutie
daca gasesti articolul cu pricina, da-mi un link.
Ovi Pop, bun venit în blogosferă. Excelent blogul tău!
din nefericire articolul cred ca a fost sters de pe net odata cu site ul! nu il mai gasesc, am gasit cateva poze de pe el in arhiva mea dar nimic mai mult. pentru cine e interesat de constructia acestor instrumente deosebite si cauta informatii, sugerez un „pattern” in cautare. de ex. puteti intra pe
http://vdgsa.org/
siteul viola da gamba society of america pe pagina de likuri. acolo o sa intalniti categoria makers unde sunt listate linkurile unor constructori foarte cunoscuti. pe siteurile lor veti gasi poze cu constructia instrumentelor si modul in care abordeaza constructia de viole. exista cel putin un lutier care listeaza tot procesul in fotografii.
va spuneam mai sus de „metoda mea” de cautare. asa se pot gasi chestiuni de genul:
http://personales.jet.es/arroitaja/technics.html
Mulțumim pntru link/uri inca o data