Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
superb! am intrat pe chanelul lui extremguitar pe tube si am urmarit si preludile lui villa lobos, superb… sper ca avea voie sa le puna!
uita-te pe blogul lui Trezire, are Legnani, cu o ezitare sau două şi două preludii,
Ezitările sînt din vina mea, l-am pus la lucru neîncălzit sau, mai bine spus, „răcit” se încălzise la 6.30 şi a început să cînte aproape de 8.00. Criminal pentru nişte piese aşa de grele, dar ce îmi place cel mai mult la Neluţu SAbău, aşa cum a remarcat şi domnul Eryk MAnyak şi domnul Papp Attila, precum şi presa care a fost în sală… este interpretarea.
Interpretarea preludiului 1 este una dintre cele mai reuşite.
IAtă şi ceva presă
http://www.adevarul.ro/articole/oradea-oradea-e-unul-dintre-cele-mai-frumoase-si-importante-orase-din-ardeal.html
http://www.crisana.ro/stiri/cultural-5/miniconcert-de-chitara-clasica-si-seminar–79131.html
villa lobos a fost foarte energic si in acelasi timp foarte echilibrat, foarte greu de atins dinamic si cu mult feeling. legnani mi a placut foarte mult interpretarea si cred ca a iesit foarte foarte bine. cred ca a fost autentic in spiritul scolii vieneze, multi canta azi legnani sor sau giuliani cu interpretari din perioada romantica cea ce cred ca nu e potrivit. cat despre incalzire nu cred ca multa lume si a dat seama!
M-am gândit şi la copyright dar în acelaşi timp la următorul concert.
da, bine ai făcut, sper să fie bine şi la următorul concert să fie mai mulţi interesaţi.
Pingback: Şi doamna Lăută… « lumea adam(a)ică
Am si eu o nelamurire: de ce faceti astfel de lucruri acolo?
Nu se face in lumea muzicala buna asa ceva si voi, niste amatori, faceti astfel de promovari.
Ce castig puteti avea din asta? Vad ca este mai mult o initiativa privata.
Draga Flautu fermecat, mi s-a pus de vreo 5 ori intrebarea asta zilele acestea. De ce fac eu asta din moment ce altii ar trebui sa o faca.
Intrebarea lor si a ta mi-a dat de gindit,
Intrebarea voastra este PENTRU CE? Adica care este interesul sau cistigul… Este un interes: vizibilitatea universitatii, sa ma dau mare etc. 🙂
Intrebarea cred ca trebuie pusa altfel: DE CE?
Nu trebuie cautat SCOPUL, ci CAUZA … uneori.
M-am analizat mult dupa intrebarea ta, de asta n-am raspuns imediat, mi-a mai pus si altcineva, un reporter, aceeasi intrebare, i-am raspuns simplu: PENTRU CA POT!
De aia.
Sint lucruri pe care eu le pot face si altii nu le pot face. M-am gindit ce as putea sa fac pentru oras, pnetru mine, pentru copiii mei, pentru comunitatea baptista daca am oarece influenta si putere. Da, este o chestiune care tine de administrarea autoritatii si puterii, intr-n fel.
Cred ca invatam asta de la Dumnezeu, Dumnezeu n-a fost silit sa faca creatia si mintuirea, a creat pentru ca A PUTUT, nu numai pentru dragostea Lui.
Exista si DE CE-uri ale fiecarei actiuni, nu numai PENTRU CE-uri,
cind nu voi mai putea nu voi mai face.
Cu puterea si influenta poti face faorte multe lucruri, o gramada de lucruri, raul este nelimitat, binele este limitat,
Binele este limitat de timp, de bani, de tot felul de constringeri aici in trup si carne, Raul nu este limitat decit de Dragoste,
Eu sper ca am facut asta DIN Dragoste nu PENTRU dragoste.
pentru ca am PUTUT face SI asta, nu pentru ca A TREBUIT sa fac SI ASTA.
Sper ca am fost bine inteles. Multumesc pentru intrebarea care m-a pus pe gind.