Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Numarul mare de accesari de dupa inchidere poate fi explicat si prin (dar nu numai) faptul ca multi oameni ajung la bloguri prin cautare. Ai foarte multe postari, si ele atrag vizite, fiind indexate si servite destul de sus in lista de rezultate a Google, dat fiind succesul de care s-a bucurat blogul, prin backlinks, linkuri in blogroll, etc.
draga VAsile, se poate, mai este o explicatie, multe readers au ramas asa, oamenii nu au facut update si din aceasta cauza se fac citiri automate,
foarte mult timp am vazut ca s/a pastrat spre 300 de vizitatori unici pe zi, cam la 2 clickuri pe vizitator, cam 600 de clicăituri,
cam 9 luni de zile.
acum abia este in scadere, ieri ajunsese pe la 268 de vizitatori unici, dupa sitemeterul meu
foarte interesant,
ai dreptate si cu google, vin vizite prin search din pricina diversitatii subiectelor, cauta cineva Opel Astra, da peste postarile mele, cauta Coranul, da peste postul cu coranul, cauta ceaiuri de rinichi sau fibrilatia atriala, la fel ….
foarte interesanta si defectarea contorului…. ultima data erau vreo 950000 de accesari, acum au facut ceva cei de la wordpress… mi-au spus ca sint in teste cu stats/urile.
asta este… oricum numarul nu prea mai conteaza acum, conteaza fenomenul …
Pentru mine, Pătrățosu a fost o demonstrație de forță, o dovadă că evanghelicii au ce spune (chiar dacă uneori se ceartă). Cert este că în fiecare dimineață intram pe Pătrățosu nu pentru a fi la curent cu ultimele dispute, ci pentru a descoperi câte ceva din gândurile, trăirile sau lecturile lui Marius Cruceru!
Draga Emsal, multumesc pentru cuvintele bune. Esti generos!
Hai sa incercam impreunsa sa vedem ce gindeste Dumnezeu. Asta ar fi scopul.
Vesnica pomenire!!!
Voiam să zic exact ca d-na Viorica: „veşnică să-i fie pomenirea”!
Dar vreau să cred că Pătrăţosu este prezent în inimile celor care au admirat această frumoasă lucrare şi care au ştiut să se îmbogăţească sufleteşte.
Da, îmi amintesc de nerăbdarea cu care deschideam calculatorul dimineaţa şi citeam fiecare postare, fiecare comentariu.
Am mai trecut pe acolo, cu multă nostalgie…
Acum trecem pe aici! Multă sănătate, dragă Marius! Succes în toate!
Alex, mă bucur de întîlnirea cu voi în fiecxare dimineaţă şi seara, dar mai ales oameni ca tine mă fac să fiu tentat pentru o exprimare pozitrivă asupra clonării 🙂
Mult Har de SUS..multa sanatate si sa fiti intotdeauna
de folos oamenilor buni sau rai ca mine,slujind pe Domnul .De la El veti primi rasplata si cununa !
Acum sunteti un fel de Patratos mai batran cu aproape trei ani. 🙂
Mi-a placut Patratosu, i-am simtit lipsa. De aceea m-am bucurat cand ai revenit, fr.Marius. Patratosu avea insa un alt stil. Oricum, continui sa accesez blog-ul, oricand am ocazia.
P.S. Am inteles ca vei veni la nunta la Neli, in Sacramento. Suntem din aceeasi biserica, Neli face pian cu baiatul meu. Fiindca iti place muzica, si nu oricare stil, poate vei canta ceva. Mi-ar place sa te aud. Anyways, e doar o sugestie.
Poti sa stergi partea asta cu P.S., cum crezi.
GAby, Patratosu era altul.. 🙂 Îmi pare rău că eşti dezamăgit de cel care era în spatele Pătrăţosului, îmi pare bine că Pătrăţosu a murit
Da, voi veni, aşa se pare, ne vom întîlni cu ajutorul Domnului.
Asteptam posturile de pe patratosu.wordpress.com in varianta cu ISBN !!!
Nu cred că este cazul, Micule, n-are rost, sînt on line, cine ar cumpăra o carte-blog?
Patratosu exista,e real si frumos,ca o figura nefardata,si fara de masca.
E vesnic tinar si atit de aproape de patimirea noastra cea de toate zilele.
El exista si atit.
Asadar,nu are nevoie de parastas.
Daniel, prea generos. Acum, da, fără mască, poate că unii erau mai fascinaţi de brand-ul Pătrăţosu…. dar mă bucur că s-a termint acea perioadă.
„Caci el nu se clatina niciodata ; pomenirea celui neprihanit tine in veci” Ps.112;6
Nu m-a dezamagit cel ce era in spatele Patratosului, chiar l-am admirat. Decizia de a-l „ingropa”, sigur, a fost personala, nu o discut. Tu stii cel mai bine cum a fost acea perioada pe care nu o regreti ca s-a incheiat. Cred ca a avut si satisfactii, dar si dezamagiri. Care dintre ele au fost mai multe, numai tu cunosti.
Pingback: Parastas de patru ani, idei utile despre petrecerea sfîrşitului lumii, « La patratosu