Este sîmbăta Paştelui.
Să ne facem socotelile:
Un ucenic,
plus un alt ucenic
plus un alt ucenic
minus o veghere,
un Învăţător de ţinut în minte
şi trecem mai departe
O grădină,
plus o rugăciune,
plus trei ucenici,
minus o ureche,
ţinem în minte un Fiu,
adăugăm o ureche,
plus o ceată de ciomege,
(rezolvăm aici operaţiile din paranteze)
Un cui,
plus un cui,
plus un cui,
plus un cui,
fac cinci răni,
o Inimă se ţine în minte,
cu tot cu suliţa ei.
O Mamă,
plus un Fiu,
plus un ucenic,
plus alt fiu,
minus un Fiu,
Un Dumnezeu se ţine în minte
Un tîlhar,
plus un tîlhar,
plus un Rege al Iudeilor,
plus o ceată de soldaţi,
(operaţia se rezolvă în parateză)
minus un Centurion,
Un Fiu de Dumnezeu se ţine-n minte
Un burete,
plus o scară,
plus o trestie,
plus oţet,
plus o suliţă,
minus sînge,
plus aloe,
smirnă,
mirt,
plus apă,
plus apă,
plus apă,
Egal…
Ah, trebuie să punem ce ne-a rămas în minte.
Acum, sîmbata în care curge apa scăzută şi adunată din coasta Lui,
Sîngele de vineri şi cu apa sîmbetei trebuie adunate cu piatra de Duminică,
plus un înger
plus alt înger
minus un corp,
plus un Rabbi,
plus Domnul meu şi Dumnezeul meu
minus păcatele care s-au dus pe apa sîmbetei…
N-am terminat socoteala… Voi dormi somnul morţii socotind, adunînd şi scăzînd pînă mîine în zori…
Marius Cruceru 
Innoitu-s-a intru noi bucuria Invierii
si boldul mortii-i… de neaflat!
Din Vadul istoriei si-al primaverii
cu drag Va dam veste:
– Hristos a inviat!
Amin, Delavad, Adevărat a înviat! Pregăteşte-te slujba, pregăteşte predica, că la fel fac şi eu.
Ce bucurie, ce bucurie, ce bucurie este să slujim Domnului de Paşti!
Nu mai pot de bucurie şi abia aştept ziua de mîine în Altar să răsune întreaga Biserică;
Cristos a înviat din morţi!
cu moartea pe moarte călcînd!
Şi celor din mormînturi
Viaţă dăruindu-le!
Hristos a inviat!
Adevărat a înviat, Irina! Ce bine că putem mărturisi şi unii şi alţii acelaşi lucru!
Nu mă mai satur de vestea bună pe care trebuie să o răspîndim!
Clopotele de la mănăstirea greco-catolică de lîngă noi bat într-una anunţînd Învierea, aceleaşi clopote care anunţă moartea cuiva… dar cu nădejdea învierii..
Ah, cred că m-am molisit de seninătatea lui Alex! E ca gripa, a tot „strănutat” pe aici pe blog. Sper să se molipsească tot mai mulţi.
sa ne ajute Domnul s-o si traim! ca asta e mai greu 🙂
Domnul sa ne ajute sa trimitem pe apa simbetei firea si sa tinem minte ce a facut Dumnezeu pentru noi.
Sarbatori fericite!