Continuăm aventura fotografică a lui Voicu începută cu Vasile

Bayamo, Cuba, ianuarie 2008. Don Esteban Ruiz, la cei 97 de ani ai săi se ridică din balansoar scârţâind din încheieturi şi, pentru a nu ştiu câta oară, cu degetele contorsionate de artrită, îşi încheie greşit nasturii de la piept ai pijamalei. Priveşte ţintă afară prin rama fără sticlă a ferestrei şi din vacarmul străzii desluşeşte acordurile cunoscute ce se scurg pe caldarâm din vechea flaşnetă mecanică, acompaniată de conga, o trompetă şi un contrabas.

La Cubania e petrecerea de sâmbătă seara, unde lumea dă năvală pe străzi şi frumuseţile locale aproape dezbrăcate aruncă ocheade în stânga şi în dreapta, punând umărul la încălzirea globală. În jurul lor, roiesc bărbaţi oacheşi, bine făcuţi, iar în aer se amestecă mirosuri de gardenii, de pulpe de pui gătite în stilul criollo, de parfumuri grele, de zoaie ce curg fără grabă în rigola de lângă bordură.

Deasupra tuturor, de pe un panou uriaş, figura încruntat-iconică a lui Che Guevara priveşte deasupra unui oraş năuc, purtat încoace şi încolo de valuri de rom, de muzică, de tutun, de epidermă, un oraş unde oamenii uită pentru câteva ceasuri de temniţa veselă din care au uitat demult să-şi mai dorească să evadeze.

Voicu Bojan