În urmă cu ceva săptămîni am fost „la mama”. Am mîncat pîine de casă, făcută de mama, sarmale în foi de viţă, făcute de mama, borş, făcut de mama, din borş autentic în vas de lut umplut de mama din tărîţe, răcituri din cocoş de casă, făcute de mama, am depănat amintiri făcute de mama că mi-au dat lacrimile cît sînt eu de mare aşa … cum sînt eu, aşa cum mama m-a făcut.
„De cînd mama m-a făcut”, „ca la mama acasă” ne ies uneori de pe buze în contextul ospăţului. N-am mai mîncat aşa de bine de cînd mama m-a făcut, e ca la mama acasă…
La mulţi ani, mamă!
Meniul de azi pentru masa de 61 de ani:
Pîine de casă şi lipii.
Borş cu borş
Peşte afumat,
Sarmale în foi de viţă,
Răcituri de cocoş,
Cozonac de casă,
Clătite de casă cu miere.
Nu le voi avea pe acestea toate azi. Nicicum, dar mi-a rămas în minte, nări şi suflet atmosfera de „la mama acasă”. Le voi avea întru-un fel, pentru că în casa noastră am încercat să reconstruim ceva din atmosfera din casele noastre, din casa mea şi casa soţiei mele, luînd ce este mai bun din fiecare. Azi vom bea borş proaspăt în cinstea mamei dar vom avea şi mîncare oltenească, acrită cu borş moldovenesc. Am început împreună cu soţia să creăm împreună atmosfera de „la mama acasă” cu peşte, borş, sarmale, cozonac moldovenesc şi lipii olteneşti.
Poate unul dintre cei mai solizi stîlpi în educaţia unui băiat este să zidim stîlpi de aducere aminte, nu mîncăruri, ci atmosfera la care să se întoarcă după ce va fi hălăduit prin lume. Ospăţul este un pretext, la fel ca în Rai. Atmosfera de „la mama acasă” este mai mult decît mîncare şi băutură. Pe aceasta încercăm să o construim acum în mintea şi inima copiilor noştri bînd borş proaspăt cu lipii şi clătite, chestii pe care nu le vor fi găsit niciunde în altă parte, lîngă Scriptura deschisă pe care o citim în fiecare seară.
Ideea de aici este să construieşti în mijlocul casei stîlpi pe care copiii nu îi vor găsi şi recunoaşte nicăieri în altă parte şi unul dintre primii stîlpi este construit de mama. Stîlpul făcut de mame este ceea ce leagă alţi stîlpi unul de celălălat pentru a crea atmosfera aceea ademenitoare la care copiii noştri se vor întoarce după miros şi după gust, dar pentru mult mai mult decît miros şi gusturi.
Oare nu despre asta vorbeşte Exodul, Leviticul şi Deuteronomul. Sînt pline de gusturi, de mirosuri. de mîncăruri gătite numai într-un anume fel, pe care copiii de evrei să le recunoască numai şi numai ACASĂ.
Rămînem, ce bine, cu acestă tînjire pe care o vom avea toată viaţa chiar şi cînd, la rîndul nostru, ne vor bate nepoţii la uşă să ne strige… „ce bine este la bunica acasă!!!”. Îi vom îmbrăţişa primindu-i în atmosfera primită de la mamele şi bunicile noastre, între zacuscă şi mămăligă cu brînză şi smîntînă.
Noi? Ne pregătim să devenim bunici, da, chiar de acum, rugîndu-ne în jurul mămăligii recite din laptele cald, pentru copiii copiilor noştri.
Marius Cruceru 
La multi ani!
foarte frumos spus, asta ne dorim si noi pentru copiii nostri, sa-si aminteasca mereu cu drag de ACASA.
Irina, mă bucur că şi tu promovezi această idee de ACASĂ, hai să luptăm pentru lucrurile care ne unesc.
Pentru mama ta fr.Marius ii doresc din toata inima sanatate si multe binecuvintari alaturi de cei dragi iar pentru suferintele ei de pe acest pamaint sa fie rasplatita de Cel de sus .
Asa imi place si mie sa-mi primesc copii,cu tot ce se poate mai bun .Nimic nu e mai bun si frumos ca la mama acasa .Dumnezeu sa o binecuvinteze cu viata vesnica .
Mulţumim de urări, Viorica, mama n-are cum să le vadă că nu are internet, dar îi transmit eu.
e un pic cam lunga poezia mea…dar cind apar amintirile …e greu sa le stavilesti. M-am gindit ca si altii au un cui in bucatarie cu sortul vechi al mamei sau al bunicii…cum il am eu. Aduce mult confort…
SORTUL…
By Rodica Botan
Am pastrat intr-un sertar,
Citeva obiecte,
De pe vremea cind traia
Buna – dragostea mea veche!
Unul dintre lucrusoare,
Este-un sort batrin!
N-are nici macar culoare…
Dar mi-e drag sa-l tin!
Mi-aminteste vremuri scumpe;
Gogonele la murat…
Gogosari pusi in borcane
Si cirnati la afumat…
…Tot lucruri fara pacat!
Mi-aminteste de gogosi
Mari si rumeni si umflati,
Aromati si rasfatati,
Cu pudra alba pudrati;
Imbiati cu bunatate,
Si rizind de sanatate,
Sa tot minci pe saturate,
Fara sa iti faci pacate!
Buna mea zicea mereu…
De trecutul ei cel greu…
Ca-n razboi umbla pe sate
Sa cumpere la bucate…
Zicea ea,
Ca din vremuri de nevoi
S-au nascut vorbe de soi…
„Mai bine mate crapate
Decit bucate pradate…”
Si mai zicea
Ca de placinte gura cinta,
De varzare si mai tare
Si de mamaliga…tace…”
Ce mai vremuri…ce soroace…
…Si lega buna naframa
Inapoi, ca sa iei sama…
Si stiai – lucru precis
Ca pe undeva, pe-aproape
Aluatul se dospeste,
Si cuptorul e incins.
Un tablou asa distins!
…Doamne cite clipe sfinte
Sortul ala a pastrat…
Clipe bune, clipe grele…
Intimplari de ne-uitat…
Sortul…ce obiect fantastic,
Dar cit de nefolosit…
Cind le ai pe toate gata
Si de altii esti servit;
Ca mai toti ne-am invatat
Sa mincam lucruri de …plastic,
Cu aspectul de elastic,
Si culori ca de pictat…
Si de sort nu e nevoie,
Ca totu-i impachetat!
Limba nu mai stie gustul,
Nasul n-are-a mirosi,
Ca mincarea-i numai forma
Si culoare de-a privii…
Dar imi iau pe mine sortul…
…sortul ala vechi,
Si pe fata imi apare
Un zimbet pina la urechi…
Si cint vesela si fluier…
Dansul Vienez…
Si aproape ca dansez…
Si sterg praful…
Si fac patul…
Tot sa vezi si sa nu crezi…
……………..
Doar un sort…ce simtaminte
Poate sa imi dea;
Si parc-o vad cum pe-nserate,
Se-aseza pe canapea;
Si cu Biblia ei mare
Tot citea si iar citea…
Mai tirziu, auzeam soapte…
Si plecata pe genunchi,
Ruga ei ne purta-n noapte
Mari si mici , parinti si prunci…
„Ma prostern in fata Ta
Cerescul Nost Tata…”
Cu smerenie-ncheia,
La fel…De fiecare data…
………..
Buna mea s-a dus la El…
La Cerescul nost Tata;
Ruga ei inca traieste
Si inca ne poarta.
Sortul ei ce sta in cui,
Tainic imi vorbeste…
De gogosi si de compoturi,
De placinte cu marar,
De-o femeie tare simpla,
Ce mi-a fost data in dar…
Si tot ea imi aminteste
De o carte pe genunchi…
Si de serile cu soapte…
Rugi in soapte…
Soapte-n rugi…
Toate relele alungi!
Asa ca…
Ma prostern si eu in fata
Cerescului Tata…
Da-mi Tu Doamne veselia
Ce-o aveam alt`data
Cind genunchii cei batrini,
Se plecau seara de seara,
Sa ne-aduca-n fata Ta,
Fara sovaiala…
Sortul Doamne
Ala vechi,
Sa mi-l pun `nainte…
Soaptele sa-mi amintesc
Soaptele de seara,
Da-mi un dor ca sa citesc,
Da-mi un dor sa te servesc,
Seara dupa seara…
Ca buna mea,
…Odinioara…
emotionant, Rodica.
Ia uite ca ma facusi sa-mi dea lacrimile. Acelasi simtamint vreau sa-l sadesc si eu in inima si mintea copiilor mei, iar preaiubita mea sotie e foarte inteleapta si zilnic cladeste aceasta fundatie. In State e mai greu pentru ca cei din jur de mult nu mai incearca astfel de lucruri. Ma uit la cei din jur si se pare ca singura lor preocupare este cu privire la urmatorul film care sa le tina copiii ocupati. De multe ori participind la discutii cu alti parinti ma simt ca sunt pe o insula parasita impreuna cu Naomi si copiii mei.
Multumesc pentru imaginile create si un La Multi Ani calduros mamei tale.
Domnul sa va ajute, .DAni Buda, nu va lasati. Se poate. Este greu si Romania, tot mai greu, este o chestie de atitudine, de mod de viata.
Astept impartasirea experientelor voastre.
La mulţi ani Mămicii tale, dragă Marius. De fiecare dată scrii atât de frumos despre dânsa. Şi anul trecut şi acum…ne-ai emoţionat cu cuvintele tale pornite din suflet şi dintr-o dragoste fiiască profundă.
Frumos spus despre „acasă” ca stâlp al vieţii, ca sentiment ce ne defineşte, ca stare la care ne raportăm mereu.
Multumesc, Alex, salutari si parintilor tai, sint sigur ca sint oameni minunati daca au crescut un caracter atit de ales si un suflet atit de minunat
Ca acasa la mama,nu-s niciunde cozonacii atat de buni,borsul
acrisor cu miros de visine,borsul de sfecla rosie cu smantana,clatitele cu branza de vaci si smnatana la cuptor,muraturile de tot felul,varza acra,cum numai mama stia sa o faca.
..Daca dela mama de acasa simtim aromele de tot felul si ne bucuram…..
Ce bucurii vom avea la Tatal Ceresc,pe care nu suntem in stare a ni le inchipuim macar cu ochii mintii!
M-am bucurat sa va vad aseara, sora Elisa, multumesc pentru carti.
Sa vedeti ce arome sint la TAta acasa…. dar, cu siguranta, muzica nu va fi atit de tare 🙂
Bucuria de a va vedea ,mi-a fost umbrita,frate Marius,muzica a fost tare,dar mai ales „tare proasta si neadecvata”
Parca eram la Disco!
Aducem in adunare actori de mana a 2 a,pe care nici lumea nu-i gusta.
O sa ma rog,ca Domnul sa inchida Usa,la astfel de muzici,si ca fratii pastori sa fie mai atenti,cand invita muzicanti..Avem in adunare un cor minunat,frati care canta minunat.
Nu stiu din ce Testament,s-a inteles ca formatiile acestea isi au locul,acolo unde se predica despre pocainta.
Domnul sa-i ajute sa se pocaiasca de ritmurile lumii.
Mi-am acoperit urechile,dar tam-tamul acela,influenteaza in rau,,ajutand sufletele sa nu se pocaisca,
Predica a fost in puternic contrast,,sau poate,ca un avertisment!
Cartile lui Tozer,,,hrana tare,,,sunt un cadou de la Editura Perla suferintei,pe care l-am primit,pentru a-l darui „celor care mai citesc” si isi pleaca urechea si inima spre adevarta inchinare si vor sa schimbe ceva in felul de inchinare.
Tozer este autorul meu preferat.A fost si ramane o marturie vie!
Pingback: Salvaţi cîinii, făcut de mama, luptînd cu o femeie, aripi de înger, ţară de poveste, « La patratosu
Pingback: Declaraţie de avere 2 | Marius Cruceru
Mai intai doresc sa transmit si eu un sincer „La multi ani binecuvantati” mamei dumneavoastra, desi nu o cunosc.
Poate nu isi au loc aici, in special in aceasta zi, gandurile care nu imi dau pace si pe care, totusi, voi incerca sa mi le lamuresc aici, poate.. Daca e atat de bine si frumos pt. unii sa manance la mama acasa, cu ea si sa sta la „taclale” cum se mai spune.. nu stiu care mai poate fi bucuria celorlalti. Poate ma lamureste careva.. De cand ne-am casatorit (de 2-3 ani) mananca aproape numai „acasa”, mancare facuta de mama, nu mananca cu lunile acasa, sta mereu acolo, nu mai spun la ce fel de discutii. Sa fac eu mancare nu vrea sa cumparam mai nimic ca numai ce au parintii lui este bun. Mi-am lasat serviciul ca sa ma angajeze la el la cabinet iar dupa vreo jumatate de an m-a concediat pt. ca le-a luat pe surorile lui in locul meu, care sunt inca la scoala si nici nu au dreptul legat sa lucreze fara studii in domeniu (domeniul medical). De cand suntem impreuna a dat miliarde Iei parintilor si surorilor lui (nu pt.ca nu ar fi avut ei de mancare sau de un trai decent), iar eu trebuie sa stau zi si noapte acasa, singura intr-un camp , intr-un colt de tara. Iar mama lui imi zice : ” sa muncesti la pamant! N-ai stiut unde vei veni?” Am doar 47 kg, am probleme de sanatate de ceva timp, nu mai pot munci pe camp, desi cand am fost copil am mai lucrat. Nu ne-am intalnit pana acum in nici un domeniu pe aceeasi directie(eu cu rudele lui), de la imbracaminte la freze, si pana la ora la care trebuie sa ma scol sau cum sa merg cu sotul pe strada,nimic nu e bun la mine. Nu pot trai intre asemenea conceptii!!! Chiar femeia trebuie sa fie numai supusa si sa n-aiba nici un cuvant in casa ei? Nici asupra timpului petrecut cu alte persoane, fie ele si rude? Multumesc lui Dumnezeu ca macar in casa unde stam ma lasa in pace acum!
Se tot predica de ascultarea de parinti, de respectul fara de ei, iar in numele „respectului fata de parinti” sotiile (nu numai eu) manaca torturi psihice si fizice! Oare chiar nu se lamuresc odata lucrurile astea? Si eu am parinti, si ii respect. Dar nu as putea sa ma unesc cu ei impotriva partenerului nici sa mi se puna in genunchi! A mai intalnit cineva cazuri asemanatoare? Ce este de facut? De postit aproape ca nu mai pot.