Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Uite o idee buna! Cu munca si seriozitate se poate face si in romaneste. Trebuie doar oameni capabili care sa demareze un asemenea proiect. Poate un Marius Cruceru…. 🙂
draga Florin, nu mă măguli… 🙂 nu sînt în stare. Sînt alţii care au răbdarea şi timpul necesar şi voinţa şi înfăptuirea.
Nu vreau sa magulesc pe nimeni. Dadeam doar un exemplu de om cu o oarecare influenta care am putea da un impuls „bolovanului sa o ia la vale”. 🙂
O mica vribratie care sa declanseze avalansa. 🙂
Pana la urma asta ne lipseste…unitatea. Daca oamenii ar lucra impreuna la un tel, ce lucruri marete s-ar realiza! Crestinii cu atat mai mult!
Înţeleg ce spui, Florin, am glumit, da, să sperăm că vom putea face proiecte interesante împreună, Uite, cu Cristi RAţă încercăm să punem la punct o traducere a lui Mathew Henry, comentariul Bibliei în româneşte, comentariu care să fie gratuit pe internet, apoi, poate, publicat în formă hard copy.
Vorbind despre astea…as propune sa se buna pe Slava Domnului.ro nu numai traduceri (sau altundeva), ci si opere romanesti (reviste vechi etc) a caror ‘publication rights’ au expirat si pot fi doar scanate si puse pe acest site.
Ce zici? Si ce opere/reviste ai propune?
Tot de ce avem nevoie este un scanner bun si cativa voluntari…
Da, asta este o idee bună, Evedule, poţi prelua ce vrei de pe blogul meu, dacă îţi foloseşte, este copy-left pentru tine, mă voi gîndi şi la alte surse.
Succes! Daca este nevoie de ajutor, in orice directie, sunt dispus sa ajut. 🙂
ESte nevoie, Florin, te vom ţine la curent! 🙂
Marius, stii bine de ce nu e posibil cu Staniloae. E o baba la mijloc. Care vrea sa se imbogateasca pe seama batrinului, Dumnezeu sa-l ierte. Pe el, nu pe ea 😦
La fel e si la Florovsky. Mare pacat. Dogmatica e tradusa de aproape 20 de ani si nu poate aparea de baba.
Ar trebui o editie critica, a operelor complete. Dar, ce sa yic, nu avem nici macar o antologie, ca la orice teolog mare. pacat. Ortodox, evanghelic, tot roman. Neam de traista. Dumneyeu cu mila.
Draga Danut, nu stiu, chiar nu stiu cine este baba si care-i mişcarea. Am pierdut legătura cu Stăniloae şi opera sa după ce m-am adîncit mai mult în ale mele, Augustin şi celellalte. M-a interesat doar tranzitoriu.
Domnul este suveran peste toate. Din Stăniloae este publicat destul de mult, nu? Tu ştii mai bine!
Pingback: Jonathan Edwards la Yale, nostalgii cu albine, patrimoniu românesc « La patratosu