Ce (nu) este un p(ă)astor?

Acesta este o temă care m-a preocupat încă înainte de a fi hirotonisit ca pastor. (De ce spun hirotonisit şi nu ordinat voi motiva într-un alt material).

Fiind crescut într-o casă de pastor, cel mai mare coşmar al meu, mai ales după moartea tatălui meu, a fost să devin pastor.

La 10 ani mama m-a pus să spun ceva în public. O poezie. Am spus primele două rînduri din prima strofă şi m-am blocat. M-am întors înapoi în bancă plîngînd cu sughiţuri. Am rugat-o să nu mă mai pună să spun niciodată nimic în public.

Larga audienţă a Bisericii din Scînteia, Vaslui, mă intimidase. Pe atunci biserica avea 22 de enoriaşi şi asta cînd erau toţi prezenţi. De atunci cea mai mare teamă a mea a fost să vorbesc în public. Aceasta a fost al doilea coşmar. Am rămas un bîlbîit ca Moise.

Cu timpul, în adolescenţă am devenit şi mizantrop. Mi-era greu să ies afară din casă. Cea mai mare fericire ar fi fost să mă laşi în pace, în casă cu o carte sau cu planoarele mele.

Am dorit să devin pilot de aviaţie militară probabil şi din cauza singurătăţii pilotului. Antoine de Saint Exupery a fost eroul adolescenţei mele şi am citit cam tot ce se tradusese la acea vreme în româneşte. Citadela? De vreo trei sau patru ori. (Iată aici şi aici cîteva citate din carte)

Dumnezeu mi-a pus piedică şi dosarul pentru Liceul de Aviaţie de la Bacău mi-a fost împiedicat în prima fază. M-am reorientat. Este o poveste lungă aici. M-am dus la Mate-Fizică, dar mi-am dat sema repede că, deşi toată lumea care dorea o profesie sigură trebuia „să se facă inginer şi inginere”, eu nu eram făcut pentru inginerie. Am făcut nebunia de a mă transfera în treapta a II-a la Filologie, la liceul Mihai Eminescu din Iaşi.

Acum visam să ajung filolog, cercetător. Am luat legătura cu domnul Eugen Munteanu (pe atunci cercetător la Institutul de cercetări lingvistice în Iaşi) care m-a iniţiat în limba greacă. Mi-a plăcut ce făcea acolo. Practica am făcut-o cu dl. Stelian Dumistrăcel în acelaşi institut. Acela devenise visul cel mai uşor de atins: între cărţi şi fără oameni.

Aşa am petrecut viaţa pînă pe la 25 de ani, urînd întîlnirile cu oamenii şi discursul public. Sar peste alte cîteva faze în călăuzirea lui Dumnezeu şi…

La 25 de ani Dumnezeu mi-a stricat din nou toate planurile: am fost fost silit să fac două lucruri, să predau şi să predic, să predau studenţilor şi să predic, adică să stau între oameni, să articulez discurs public mai multe ore din zi.

Asta face ca de fiecare dată cînd am discurs public, chiar dacă din afară se vede că sînt foarte relaxat, să am emoţii vecine cu atacul de inimă, de fiecare dată cînd sînt în prezenţa oamenilor să caut să fug. Vechile reflexe au rămas chiar şi acum, deşi Dumnezeu m-a dus ca pe Moise să fac ceea ce n-aş fi crezut niciodată că pot face. Poate că din astea mi se trag şi problemele la inimă din ultimul timp. Prea multe emoţii …

Acum, anul acesta cînd mă apropii de 15 ani de lucrare didactică şi pastorală, mi-am pus din nou întrebări cu privire la esenţa slujbei de pastor şi de formator.
Voi încerca să (îmi) răspund la aceste întrebări în faţa dumneavoastră. Poate ne dumirim împreună.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Articole, Biserica Baptista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Ce (nu) este un p(ă)astor?

  1. cllod zice:

    In a scrie un articol sunt emotii?
    Poate viitorul e… pastor de bloggeri.

  2. Alex Androne zice:

    Frumoase gânduri dragă Marius! Să te ţină Dumnezeu sănătos şi cu aceeaşi inimă mare şi sensibilă, pentru toţi cei care te preţuiesc, te ascultă şi învaţă de la tine!

    E frumos să ai emoţii atunci când te pregăteşti să le vorbeşti oamenilor. Înseamnă că vrei să le dăruieşti ceva chiar din inima ta! Şi nu doar să înşiri cuvinte memorate mecanic. Iar emoţia care îţi face inima să se zbată, va fi o emoţie sfântă şi în inimile celor ce ascultă. Bucuria de pe chipurile lor e cea mai bună mulţumire şi alinare pentru toate frământările de până atunci.

    Faza cu poezia mi-a amintit de ceva asemănător din copilăria mea. Toţi am avut şi astfel de „cumpene”! Care păreau adevărate tragedii la vârsta aceea.

    Numai bine!

  3. emsal zice:

    Aceleaşi senzaţii de teama şi groază de public le-am trăit în copilărie, dar in timp am trecut peste ele. Le retrăiesc atunci când trebuie să vorbesc în faţa unui public necunoscut.

  4. viorica zice:

    Stiu ce inseamna emotiile ,nu m-am putut obisnui cu ele .Domnul mi-a dat darul de mica sa recit poezii. de multe ori eram pusa sa recit fara sa fiu pe program .Atunci sa vezi emotii,daca ma incurc mai ales ca nu aveam carnetul cu mine .Dar atunci cind ai emotii atunci simiti cum Duhul lui Dumnezeu iti da impuls si simti ca esti alta ,uiti de emotii si totul iese perfect cum nu te asteptai . Fr Marius Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te pastreze cu aceste emotii,cind nu le avem devenim nepasatori .Dumnezeu are loc decit intr-o inima emotiva atunci il rogi ca El sa intervina .Doamne te rog predica Tu in locul meu ,mergi Tu in locul meu ,raspunde Tu in locul meu .

  5. Patrix zice:

    ai grije ce spui ca iar iti pui pe toata lumea in cap.

    Am intuitia ca vei spune niste lucruri in aceasta serie care iar vor deranja.

    Stai pe pace!

  6. Rodica Botan zice:

    Daca am vedea cu ochii mintii multimile care sint prezente in jurul nostru…poate ca am vorbi chiar si mai putin…

    Chiar daca pe orizontala nu ne vede nimeni…pe verticala este o cortina permanent deschisa…avem in permanenta spectatori, martori la orice facem…jumatate din mine ride de bucurie si cealalta face o groapa sa se ascunda…

    Nu pot stii sigur care sint emoriile ce le am vizavi de acest gind „nou”…si sint doar unul din cei de pe banca din urma…Nici nu-mi pot imagina cum este pe prima banca sau pe podium intors cu fata catre restul lumii…

  7. Daniela zice:

    Nu te-am mai auzit de mult predicand, dar ii multumesc lui Dumnezeu pentru multe din predicile tale si pentru Psalmii cantati. Mi-au adus mangaiere si mi-au facut bine. Inteleg partial emotiile tale. Stiu ca sunt altfel decat ale mele. Suntem diferiti, cu responsabilitati diferite. Si eu paralizez in fata publicului. Cel mai socant e cand mi se spune ce chestii destepte am spus si nu imi amintesc niciuna. Dumnezeu are un umor cald cu noi, punandu-ne sa facem lucruri la care ni se pare ca suntem antitalent.
    Chiar asa, pe cand un nou album?

  8. BenO zice:

    Si totusi, ce va face sa fiti atat de catgoric in ceea ce vorbiti (fara balbaieli), fara mari intreruperi, tot timpul foarte clar si concis?
    Va admir tot timpul pentru claritatea mesajului pe care vreti sa il aduceti si pentru ca nu va dati inapoi de la a va spune parerea personala asupra unelor lucruri.
    Domnul sa va tina!! E nevoie de mult mai multi oameni ca si dumneavastra.

  9. Marius David zice:

    Draga Cllod, Doamne fereşte… pastor de bloggeri… blogării nu pot forma o biserică niciodată, pot forma numai un blogroll, atît.

    Da, în articol sînt multe emoţii şi la scrierea lui şi în el.

    Alex, mulţumesc, ca întotdeauna eşti foarte drăguţ şi atent cu vorbele. Un priten spunea că atunci cînd conduci şi cînd predici trebuie să ai emoţii, altfel faci prostii şi spui prostii.

    Emsal, şi cînd publicul este cunoscut este de fiecare dată altfel, ca apa. Niciodată apa din acelaşi rîu nu este aceeaşi, tot timpul avem acelaşi rîu, dar altă apă, alte emoţii, alte experienţe. Biserica din Aleşd este aceeaşi în ceea ce priveşte clădirea, oamenii au aceleaşi nume, sînt aceleaşi persoane, dar altele în acelaşi timp, cu o săptămînă mai bătrîni, mai experimentaţi, mai sfinţi sau păcătoşi.
    De aceea publicul, orice public, studenţii mei sau enoriaşii sînt tot timpul un public necunoscut şi de cunoscut.

    Draga Viorica, daca imi ramin aceleasi emotii nu voi mai ramine eu multa vreme pe aici.

    Patrix, Sigur voi spune lucruri care nu convin unora. Sper să nu fie adevărat, să nu îmi pun lumea în cap. Nu asta vreau. Cred că avem nevoie de astfel de clarificări. În primul rînd pentru mine scriu. Eu însumi am nevoie de clarificări.

    Stau pe pace, exact, bine ai spus, stau pe pace şi Pacea stă peste mine.

    Rodica, este greu pe podium. Aş schimba oricînd locul! L-am şi făcut în seara asta şi m-am bucurat enorm. Astă seară am fost chitaristul de servici al bisericii. A predicat excelent presbiterul ordinat al bisericii, fratele Dinu Ghitaş. Extrem de ziditor şi relaxant pentru mine.

    Daniela, bun regăsit şi aici. Acum lucrez la un alt album, probabil se va intitula Cartea Roşie, cîntări din cartea roşie de cîntări, imnuri vechi reinterpretate pentru chitară, vezi la pagina https://mariuscruceru.ro/lautda/

    Da, voi face din nou o chestie la care Dumnezeu mă trimite şi la care sînt antitalent: un nou album 🙂

    Draga BenO,
    mulţumesc pentru apreciere. Ceea ce pare natural are multă muncă în spate. Aşa cred eu… Uneori „îmi vine”, dar ştiu că nu este de la mine, atunci cînd este ceva bun, dacă este ceva discutabil şi rău, atunci vine de la mine. Sint o mulţime de oameni ca mine.

    cu drag

  10. mari zice:

    ma regasesc in destul de multe aspecte ale articolului, diferenta este ca eu inca nu stiu incotro ma vor duce toate astea
    bineinteles, dezondamantul final se va da pentru fiecare doar la sfarsitul vietii…pana atunci orice se poate intampla
    …e bine totusi de stiut ca inca este speranta 🙂 (adica mai am teoretic sanse sa ‘imi vina mintea la cap’)

  11. cocorici de chicago zice:

    Ar fi o problema daca n-ai avea emotii. asa ca nu-ti face griji , inseamna ca iti pasa de ceea ce spui:)
    Domnul sa te foloseasca cum sie El mai bine!

  12. Marius David zice:

    Mari deznodămîntul final este un pleonasm, dar merge 😉

    Cocorici, da îmi pasă de ceea ce spun, îmi este frică de ceea ce spun şi îmi este frică că predic unei generaţii în faţa căreia trebuie să fii foarte bine informat, oricînd te pot googali să vadă dacă ai dat date exacte.

  13. DanutM zice:

    Marius,
    Le cele de pina acum am fost martor. La cele care urmeaza, mai putin.
    Si, ca unul care si-a asumat constient opozitia fara de cler (care sa nu li se urce prea mult la cap, asa cum le sunt apucaturile), abia astept sa citesc ce urmeaza 🙂
    Salutari din Larnaca. Aici e soare si marea superba la apus.

  14. mari zice:

    da…asa e 🙂 …voiam sa spun ca noi ca oameni avem mai multe ‘deznodaminte’ pe mai multe planuri, dar ne asteapta intr-o zi un deznodamant absolut ..pana la acela, lucrurile se mai pot schimba
    ‘mea culpa’ 🙂

  15. Marius David zice:

    draga Dănuţ, ştiu ce spui, nu trăiesc în altă lume, probabil că, dacă ar fi scris cineva din afara „tagmei” ar fi fost bănuit că este gelos, invidios etc.
    Cred ca avem foarte puţin scris pe această temă, fiecare face pastorala cum a apucat şi fără a fi fost ucenicizat, avem pastori de-formaţi în şcoli de toate felurile, dar prea puţini formaţi în ucenicie peripatetică, la faţa locului.
    Ce încerc în aceastaă modestă serie este în primul rînd să mă dumiresc eu cu ajutorul vostru, apoi mai vedem…

    MAri, nici o problema, ai dreptate… există un deznodămînt absolut …

  16. Paul T zice:

    Imi puteti da niste materiale de citit despre schimbarea cuvintelor in limba noastra?
    Pe celalalt blog era un post sau erau niste comentarii asupra cuvantului „sint” („sunt” actual). Am observat ca si in cantari folositi varianta veche. In comentariile de acum am vazut ca Mari a scris „deznodamant”, iar dumneavoastra „deznodamint”.

  17. Paul T zice:

    Ati primit mesajul meu?

  18. Marius David zice:

    Draga Paul T. vin de pe drumuri încă nu mi-am citit toate emailurile.
    Sînt ceva materiale despre asta.
    Caută Stelian Dumistrăcel, Litera â din a şi demnitatea academiei române.

  19. Paul T zice:

    Multumesc.

  20. Pingback: Ce nu este un pastor? Cine sînt baptiştii? De ce “părinţii Bisericii”? « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.