Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Apelez la tine pentru ca stiinta mea in domeniu e ca un cascaval : plina de gauri.
Ai idee si de alte moduri de interpretare a textelor biblice in afara de cele consacrate.? Conceptul de analiza critica retorica (daca am tradus bine termenul) m-a surprins foaaarte placut. E ca si cum pe un site arheologic se ajunge la urmatorul strat. Nu poti omite primele straturi dar nu te poti opri la ele decat din lipsa de fonduri. Sau de energie, ambitie, incredere, foame de adevar.
Sunt convins ca nici-o metoda de interpretare verificata de stiinta la un moment dat nu ar putea aduce vreun detriment cunoasterii adevarului. Dimpotriva.
Ma mir ca e prima data cand aud de metoda asta desi cartea e scrisa in 1984. Sau nu e omologata de mai marii religiosi inca?
Thisisnotme, metoda criticii retorice nu este o noutate, pentru o bună introducere în domeniul exegezei, un fel de survol al tuturor metodelor vezi
http://www.christianbook.com/Christian/Books/product?item_no=563115&event=JI#curr
cred că de acolo de unde trăieşti poţi comanda mai uşor această carte. Într-o anexă are o superbăî descriere a tuturor metodelor. Încearcă!
Vezi că în Paşii Exegezei, cîteva posturi mai jos, este un pas care presupune exact acest lucru, analiza retorică a textului. În următoarele săptămîni voi încerca o mică analiză de acest fel asupra lui Iacov.
Ba da, metoda este recunoscută, „omologată” şi folosită. După mine nu este o metodă care să stea singură în picioare, ci un pas în cadrul unui proces metodologic mai lung şi complex.
“In Sermon which I have just completed, wherever I said Aristotle, I meant Saint Paul”
–> Finis coronat opus.