Moartea Americii Protestante şi Moartea României „Ortodoxe”

Cuvînt de avertizare: acest post nu trebuie interpretat ca un atac la adresa naţiunii, ortodoxiei etc. Cele de mai jos sînt scrise în primul rînd de un român, care deplînge alături de ceilalţi români, indiferent de culoarea religioasă, starea naţiunii.

turla-iarna

***

Am putea imagina o paralelă între dezbaterea dintre Bottum-Pike şi ce se întîmplă pe meleagurile noastre? Probabil că da, cu o singură diferenţă: americanii sînt un pic mai lucizi decît noi şi se enervează mai greu. În sîngele lor curge mai puţină patimă şi mai puţină „lălăială”, vorba unui prieten pe jumătate maghiar. Sper să reuşim să trecem şi noi peste tristeţea constatărilor spre treze soluţii.

***

Iată despre ce este vorba: În revista First Things apare un articol în numărul din Septembrie 2008, articol intitulat The Death of Protestant America, de Joseph Bottum.

Ce spune autorul? În esenţă, că tocmai coloana vertebrală care a ţinut America în picioare suferă şi că înseşi temeliile pe care s-a zidit ţara s-au crăpat. America nu mai este protestantă. Orice altceva, dar nu mai este nici măcar o ţară religioasă de fapt.

Atunci cînd religia dispare, neapărat în locul ei se instalează ideologia, orice fel de ideologie, pentru că omul nu poate trăi neideologizînd.

Iată o reacţie în care există un foarte bun rezumat al lui Al Mohler:

Joseph Bottum remembers a time when America was painted in bold Protestant hues. „America was Methodist, once upon a time–Methodist, or Baptist, or Presbyterian, or Congregationalist, or Episcopalian,” he explains. But, that was then, and this is now.

Now, Bottum suggests that the average American „would have trouble recalling the dogmas that once defined all the jarring sects, but their names remain at least half alive.”

Bottum writes of this Protestant collapse in the August/September 2008 issue of First Things, one of the most influential intellectual journals of the day. In „The Death of Protestant America: A Political Theory of the Protestant Mainline,” Bottum offers a clever and insightful theory of mainline decline – the collapse of liberal Protestantism as a movement and dominant cultural influence.

The „Death of Protestant America” Joseph Bottum describes must serve as a warning to Evangelicals. There can be no doubt where theological revisionism and accommodationism will lead. Why, then, would some argue that Evangelicalism should follow essentially the same path? Can they not see that the liberal Protestant river has run dry?
Iată reacţia lui Pike. El spune că n-a murit linia protestantă, că unele biserici, este adevărat pierd adepţi, statistic vorbind, dar apar altele. De fapt a murit „mediocritatea”. Demn de citit şi textul lui Pike.
Bottum is troubled by the question of what will fill the social vacuum left by the diminished mainline. However, that is to presuppose that the mainline as we think of it ever filled the vacuum to begin with. The Methodism of the 19th-century frontier, for instance, bears almost no resemblance to the Methodism of a 21st-century urban church. Once upon a time such churches were not the „mainline,” but the „forefront” of our nation. One could argue that in becoming merely „the mainline” within our national landscape these denominations began the process of giving up their socially transformative role, while other churches (and other aspects of society) took up the task. These churches went from being Protestant, in the fullest sense, to being, at best, comfortable agitators, and finally now they must struggle even to keep their own flocks.

The death of Protestantism? No, just the death of mediocrity.

Şi totuşi este un fapt susţinut de statistici că majoritatea morală a Americii este foarte imorală şi că minoritatea morală este foarte minoritară.

***

Să lăsăm America cu ale ei…. dar putem oare? Acum cînd crizele ei au devenit şi crizele noastre? Ce se întîmplă în Statele Unite, această radicală schimbare de paradigmă religioasă, cred că se poate aplica şi la ce se întîmplă în România, cu ajustările de rigoare.

Dacă ne îndreptăm spre România, atunci să ne uităm laRomânia veche, România păşunistă, România curată, România din Muzeul Satului, România bunilor noştri care a dispărut. România caselor fără încuietori. A murit.

Am înlocuit-o cu România lui Dan Negru, lui Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu, cu România buteliilor furate noptea peste gard, România lacătelor şi alarmelor.

România clopotelor a fost înlocuită cu România boxelor care vomită manele,

România ferestrelor cu muşcate a fost înlocuită cu România plasmelor,

România doinelor MAriei Tănase, cu România vocilor gîtuite ale maneliştilor,

România horelor, cu România mall-urilor,

România naşilor, cu România găştilor,

România vinului bătrîn, cu România berii,

România preotului Galeriu şi Atanasie Negoiţă, cu România lui Dan Puric,

România casei cu spaţiu şi grădină a fost înlocuită de România blocului,

România şezătorii, de Româna bîrfelor de scară, de la uşa liftului,

România poveştilor, de România bancului,

România lui Păcală, de România lui Bulă…

România de care s-a îndrăgostit Steinhardt s-a dus şi ea, România care l-a fermecat şi pe el şi pe prietenul său macedonian, România aceea a dispărut cu totul.

La Jilava, pe secţia întâi, în celula numărul nouă, vreme îndelungată cu un macedonean, Anatolie Hagi-Beca. El, macedonean şi legionar; eu, evreu botezat şi naţionalist român: ne împrietenim numaidecât. (Mă însoţeşte şi faima mea de ovrei care a refuzat să fie martor al acuzării în procesul intelectualilor mistico-legionari.) Ajungem curând la concluzii care ne bucură pe amândoi. Lucrul de care ne dăm seama, şi el şi eu, este că ne aflăm deopotrivă îndrăgostiţi de ceea ce găsim cu cale să numim „fenomenul românesc”, altfel spus de poporul român, de peisajul, de cerul, obiceiurile, interioarele, câmpurile, munţii, ceapa, ţuica, ospitalitatea, echilibrul din spaţiul nostru. Socotim că suntem deosebit de îndrituiţi să iubim în deplină cunoaştere, deoarece suntem, fiecare în felul său, pe jumătate în cuprinsul românismului şi pe jumătate în afara lui, într-o situaţie cum mai prielnică nu poate fi pentru a prinde, a pricepe şi a suferi. Român prin sânge, Hagi-Beca a venit totuşi pe teritoriul ţării la douăzeci de ani, din străinătate; la rândul meu, născut şi crescut aici, sunt străin de sânge. Laolaltă alcătuim, cine ştie, un ins întreg, ca acel personagiu din Napoleon of Notting Hill al lui Chesterton, real numai prin contopirea minţilor celor doi eroi ai cărţii. Venit din afară unul, făurit înăuntru, dar din altă plămadă celălalt, ne descoperim în aceeaşi peste măsură de încântaţi şi îndrăgostiţi de tot ce este românesc.

„Fenomenul românesc” este mort. Poporul român a rămas pe aceleaşi locuri, dar „pe loc”, a scăpat de turci, dar s-a turcizat, în-chinezat, în-spănit, în-italienit. Peisajul de care aminteşte nea Nicu S. e plin de cutiile cu bere aruncate de manelist. Cerul brăzdat de fumul CET-urilor marilor aglomerări urbane create de Ceauşescu; obiceiurile sînt pierdute, interioarele uniformizate (toate mobilele şi bibelourile sînt la fel… împrumutate de pe-aiurea.. ); cîmpurile goale şi necultivate; munţii plini de case de vacanţă ale noii boierimi, case de vacanţă care urlă de prost gust; ceapa şi ţuica absente chiar şi din compartimentele de tren; ospitalitatea, de mult putredă; echilibrul, vîndut în schimbul schimonoselilor de stress. Zîmbetul liniştitor al românilor s-a dus pe apa sîmbetei, cu zoaiele comunismului şi ne-a spălat şi bisericile cu totul.

România în care pîinea se făcea acasă, în care tinerii îşi făceau cruce cînd treceau pe lîngă biserică, în care mamele plîngeau cu lunile dacă făceau un avort şi primeau pedepse la spovedaniile de peste ani, România bisericilor pline de Paşti şi Crăciun, România lumînărilor aprinse pentru vii şi pentru morţi, se stinge, moare. România îmbisericită se retrage în apartamente şi în vile, România familiei tradiţionale se transformă în România traiului în neorînduială. România psaltirii s-a transformat în România horoscoapelor, România crucii de dimineaţă s-a transformat în România scuipatului în sîn.

Din România noastră a mai rămas 4 luni, cîteva săptămîni şi nu ştiu cîte zile, pentru că România de azi vede ca cel mai mare rău pe care ni l-a făcut comunismul nu faptul că ni s-au dărîmat bisericile, ci faptul că Ceauşescu interzisese avorturile.

România de azi, moartă moral pe dinăuntru nu-şi boceşte bisericile, nici copiii scoşi cu sîrma din mame, ci acum este înciudată pe pierderea de atunci a dreptului de a ucide.

După România Ortodoxă bocesc şi eu ca baptist, pentru că erau lucruri pentru care luptam împreună, indiferent de liturghia pe care o ţineam fiecare. Deplîng dispariţia vinelor care au hrănit neamul acesta cu teamă de Dumnezeu, deplîng neamul în care ciobanul a devenit violator, bunicii, pedofili, taţii, incestuoşi, adolescenţii, criminali.

Ţăranul sfătos, vesel şi isteţ, Păcală, care vorbea cu Dumnezeu, Sfîntu Petru şi dracu, a devenit şmecherul de cartier, care vorbeşte cu telefonul mobil.

România s-a schimbat. Da, Povestea Poveştilor, scrisă de un răspopit plin ochi de talent, era spusă pe şoptite şi în cercuri închis. România aceea a murit: acum Povestea poveştilor este act de cultură, publicabilă la una dintre cele mai mari edituri din ţară.

România înjurăturii printre dinţi şi departe de femei a murit, s-a născut România porcoasă, soioasă, slinoasă a genitaliilor strigate în gura mare în aglomeraţiile din tramvaie. România respectului faţă de bătrîni s-a dus odată cu bătrînii, a fost înlocuită de România tupeului şi nesimţirii tinereştilor pulpe odihnite pe scaune în faţa celor slăbiţi de ani.

***

Azi, de Eminescu… A murit şi România lui Eminescu…

A murit nu numai România lui Steinhardt, a murit şi România lui Eminescu. Steinhardt în puşcărie i-a învăţat pe ceilalţi Luceafărul….

Din acest punct de vedere stau bine. Ştiu pe dinafară Luceafărul, Scrisorile, foarte mult Coşbuc şi Topârceanu (are deosebită căutare), mii (cred) de versuri de Gyr şi Crainic (înghiţite de la început, odată cu alfabetul Morse, de la veteranii legionari); am prins şi o mulţime din Verlaine
Dacă ai noştri tineri ar fi îngrămădiţi azi în acelaşi context, n-ar putea învăţa unii de la alţii decît poate versuri ale unor melodii scurtuţe, cu multe repetări şi acestea în limba engleză, eventual.

România ortodoxă a murit, România religioasă a murit, România tradiţională, România lui Eminescu a murit, şi a România lui Steinhardt, şi cea a lui Wurbrandt, Iorga, Maiorescu, Titulescu, Stăniloae, toate aceste Românii s-au dus şi le-a luat locul o alta, una hidoasă, urîtă, ca blocurile în care ne uniformizăm … România lui Băsescu, Vadim, Becali, Tăriceanu şi Boc…

Nu România Ortodoxă a murit, a murit România creştină şi a fost înlocuită nu cu una religioasă ca în Franţa sau aiurea în Occident… unde o Franţă laică este înlocuită de una musulmană, a fost înlocuită de una păgînă. (Între una laică şi una păgînă, preferabil ar fi fost să avem o Românie laică, România păgînă nu este o Românie în care nu crede în nimic, nu este o Românie atee, este o Românie care crede în orice şi care îşi cloceşte idolaşii ca Rahela.)

România veche şi creştină a murit…

Să-i fie ţarina uşoară…aşa încît, dacă mai există vreo vînă subterană de creştinătate, să poată ieşi la suprafaţă.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, In-text-esant, Meditaţii, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Moartea Americii Protestante şi Moartea României „Ortodoxe”

  1. Nicoleta zice:

    Bine spus:

    „A nation is a society united by delusions about its ancestry and by common hatred of its neighbors.”

    – William Ralph Inge

  2. bogujoy zice:

    nu va speriati frate este doar inceputul durerii, inceputul americanizarii de care se temeau comunistii.
    „democrati”a asta este cu doua taisuri, iar poltica de doi lei din Romania nu are cum sa faca fata unui asemenea monstru precum „democaratia”. vad prea putini pocaiti implicati in viatza politica din Romania. cred ca in aceasta privinta ar trebui o colaborare intre confesiuni si un punct de vedere comun care sa se vada puternic simtit in legislatia tarii.

    • Marius David zice:

      Bogujoy, şi care este opţiunea ta, întoarcerea la dictatură, la comunism, teocraţia… democraţia, cu toate relele ei, este cea mai bună formă de guvernare într-o lume atît de păcătoasă..

  3. Irina zice:

    eu cred ca vechea Romanie mai traieste inca, abia palpaind…dar mai este nadejde :). Probabil ca nu ne vom reintoarce niciodata, ca tara, la ceea ce a fost odata, dar spiritul Romaniei ortodoxe inca supravietuieste si va supravietui in comunitati mici.

  4. Moromete zice:

    Azi de ziua lui Eminescu , poate nu ar strica noi , crestinii , sa ne amintim si sa sarbatorim , ca si pe alti mari ai neamului romanesc , pe 4 aprilie asa cum se cuvine pe Dumitru Cornilescu . Dupa parerea mea Dumitru Cornilescu este comparabil cu Wurmbrand , poate chiar mai mare roman .

    Aici un filmulet , in 4 parti , in comentarea placuta si profunda a lui Petrica Hututui .

  5. cocorici de chicago zice:

    Suntem in plin regres al speciei umane si pretutindeni in lumea acesta , nu numai in Romania se simte aceasta…modernismul cu facilitatile lui a inghitit autenticul si bunul simt..Ce ma intristeaza cel mai mult e ca noua generaie nici nu are habar de cum era vechea Romanie,si felul cum era perceputa de oameni cu frica lui Dumnezeu, iar daca ar incerca cineva sa le povestesca in ochii lor ar aparea drept ipocriti….imi pare bine Marius ca nu ti cont de asta si cu iscusinta si vorba frumoasa cu care te-a inzestrat Domnul ne reamintesti noua, tuturor…pana la urma Romania este in noi, in fircare roman…Ce fel de Romanie purtam in noi oare?

  6. Marius, frumos textul tău, mai ales pentru că e pasional. România ta este o stare de spirit, tu o vezi aşa, alţii o văd altfel. Nu te pot contrazice, tot ce pot să spun este că România oglindeşte lumea, care nu mai e nici ea ce a fost. E adevărat, sticla din care e făcută nu e din cristal de Veneţia- nu a fost niciodată- şi, mai ales, este „aburită” de comuniştii şi securiştii care l-au închis pe Steinhardt, de copiii lor. „Ţăranul sfătos, vesel şi isteţ” de care vorbeşti tu a ucis şi-a violat la 1907 cît a încăput iar puterea regală, pe de altă parte, a tras cu tunul în ei. Baladele despre haiduci? Poveşti despre hoţi de drumul mare… Acum hoţii se numesc „băieţi deştepţi” şi conduc ţara. România ta nu a existat niciodată, a fost o iluzie semănătoristă iar tu eşti un romantic întîrziat, la fel ca Eminescu, la vremea lui.
    Închei să-ţi spun: ai scris frumos, româneşte frumos…

  7. mari zice:

    foarte adevarat articolul, si nu stiu altii cum sunt dar pe mine ma doare tare asta.. 😦
    nu vreau nici sa cad intr-o melancolie din asta bolnavicioasa in care sa traiesc in putinul trecut cat de cat ‘normal’ pe care l-am prins, dar ma doare de cum e Romania acum.

  8. Patrix zice:

    da… crezi tu ca Romania veche „erea asa” 🙂 .

    Si in secolul trecut satenii furau, violau, ucideau numai ca nu era presa… Satul din poeziile pasunistilor n-a existat niciodata

    poate ca numai in inimile noastre, ceea ce si acum se intampla.

  9. DanutM zice:

    Draga Marius, iti impartasesc si eu durerea, choar daca nu cred ca o tara poate fi crestina, intr-un sens semnificativ. Cred insa, de asemenea, ca Patrix are dreptate si ca noi tindem sa idealizam trecutul.

  10. Marius David zice:

    Draga Irina, mă tem că şi Patrix, într-un fel şi Dănuţ, în alt fel, au dreptate, dar şi eu am dreptate.
    Un prieten mi-a reamintit de 1907 cînt creştinii ţărani au violat, ucis, iar voinicii-haiduci, despre care am mai scris, despre care avem şi „minunate balade” nu erau decît nişte tîlhari josnici de drumu mare.

    Părerea mea este că nu există o Românie şi românism de cutare sau cutare factură.,.. există ROMÂNI ŞI ROMÂNI… aşa cum este foarte periculos să vorbim despre creştinism ca filozofie, filozofie creştină, muzică creştină etc. Avem creştini care fac filozofie şi creştini care fac muzică.

    Avem, de asemenea, cum spune Patrix, fiecare România lui în inimă. Poate că asta este patriotismul autentic dincolo de lozinci sforăitoare şi cuvinte fără sens.

    Moromete, sigur, Cornilescu este o personalitate fascinantă. Tatăl meu l-a întîlnit şi am avut o biblie cu autograful lui.

    Cocorici, da, asta este întrebarea, ce fel de Românie purtăm în noi… acea Românie poate deveni „creştină”, poate fi încreştinată, dacă Îl purtăm pe Domnul în aceeaşi inimă şi chiar mai înainte de aceasta.

    Mari, bucură-te de românii care au mai rămas, încă sînt mulţi care formează o Românie frumoasă. Înconjoară-te de prieteni frumoşi pe dinăuntru.

    Patrix, ţi-am răspuns, nu sînt romantic păşunist. Ştiu ce spui şi… totuşi şi tu şi Dănuţ trebuie să admiteţi, să admitem că ceva am pierdut în ultimii ani, nu-i aşa?

    Ce?
    Şi oare este recuperabil?
    Nu plîng după viaţa de pionier şi utecist, dar era o solidaritate la coada de la lapte de care îmi este dor…
    Nu sînt un nostalgic al comunismului, dar îmi este dor de colinzile ilegale şi de chiotele de libertate la minut de la balcoanele scufundate în întuneric…..

    Am pierdut ceva şi încerc să îmi dau seama ce şi cum …

  11. viorica zice:

    Eu am trecut prin perioada comunista si stiu ce inseamna cozile de 4,5 ore la lapte ,apoi la carne si multe altele .Nu imi este dor de astea ,dar mi-e dor de serile cind ne stringeam cu ferestrele camuflate si usile ferecate cite 40 de persoane .Eram ca in cer ,era cerul in noi .Ne stringeam nu numai baptisti ,ci penticostali ,crestini dupa evanghelie ,adventisti ,Oastea Domnului toti veneau sa-l asculta pe un Moldovean,pe un Moisescu ,Popescu si multi altii care erau considerati dezidetnti .Astazi avem libertate dar nu mai avem dragoste .Dece sa spunem ca ne-am americanizat ? Criza spirituala nu vine din America ci de la Satan .Ne-am satanit ,nu ne mai suportam unii pe altii daca faci o observatie la un tinar ca nu este crestinesc cea ce scrie pe blog esti aruncat afara te considera demodata si „femeie cu gura sloboda” .Doamne ,nu ne lasa sa alunecam in orgoliu si invata-ne ce inseamna „pocainta”!

    • Marius David zice:

      draga Viorica şi Elisa, înţeleg ce simţiţi. Acest sentiment, această NOSTALGIA (durerea dulce a reîntoarcerii în trecut) poate fi terapeutică, dacă ne motivează să recuperăm valorile pierdute, dar poate fi şi toxică. Putem idealiza trecutul şi să uităm de cele rele de atunci.
      Au fost şi lucruri rele. Au fost turnătorii (turnători au fost, turnători sînt încă), a fost suspiciiunea,

      Chiar azi am citit un interviu superb cu Pintea, luat de un tînăr, Călin Cira despre o întîmplare a lui Steinhardt, voi încerca relatez păovestea … a fsot cumplit.
      este o criză spirituală, dar şi atunci era. O altă pălărie pe aceeaşi Mărie, nevoia omului de Dumnezeu.

      acum care este soluţia…
      1. să nu ne amărîm sufletele. Amărăciujnea, lăstarii de amărăciune paralizează… să nu ne amărîm spunînd… nu mai este nimeni şi nimic bun.,
      2. să ne uităm la cei care sînt setoşi de Domnul. Întîlnesc atîţia tineri în ţară care sînt setoşi de cele spirituale, înfometaţi de Dumnezeu.. este aşa de încurajator. Aţi văzut şi la Caransebeş, sora Elisa, unii au plecat, dar ce mulţi au rămas şi ce întrebări grele..
      3. să nu cumva să ne treacă prin cap… nu mai este generaţie ca noi… asta este mîndrie. Să ne păstrăm smeriţi. Şi noi am avut greşelile noastre.
      4. să nu ne uităm la context, noi sau ei, ci la Domnul. El este ţinta noastră, la El să ne aţintim privirile şi vom avea Pacea pe care lumea nu poate să o dea …

  12. elisa zice:

    Noi,care am trait mai multi ani inainte….am gustat din plin viata cu toate neajunsurile,dar si cu frumusetile ei…azi pot sa-mi permit sa-mi cumpar ceea ce doresc(lucruri marunte,fructe exotice,ceea ce atunci nu gandeam,nu gaseai un detergent)dar mai frumos era cand stateam la cate o coada la portocale sau banane…banii de lapte ii bagam in sticla,lasam sticla cu banii in ea la rand…nu-i lua nimeni.
    .azi,,,cand vezi ce striga tineretul in dreptul tau,trcand pe strada,te apuca oroarea…chiar tinerii bisericii sunt fara respect si buna crestere….cine e de vina?
    A disparut bunul simt,respectul,ce sa mai vorbim de valori…cand vorba Vioricai…satana troneaza in atatea inimi.
    Tocmai spunea o tanara,ca nimeni nu o crede cand vorbeste de Anticrist,rad..si nu-i interesaza pe tineri,,,
    Umbla cineva pe strada asa de dezbracat fara sa-i fie rusine?Prostul gust abunda,,,am luat „tot ce-i rau” nu tot ceea ce e bun..
    si iarna era mai frumoasa,se inalbea totul,parea ca se producea o purificare pana si in natura…
    Da,trebuie sa ne adunam cu cei frumosi sufleteste,sa ne bucuram…sa ne insufleteasca ceea ce Avem comun:dragostea pentru Hristos,aratandu-ne-o fata de oameni.
    In ciuda vremurilor,in ultima vreme am „gasit” multi oameni „frumosi la suflet”

  13. Micul Teolog zice:

    Recunosc, am doar 20 de ani (si fara bani :)) si multe nu stiu. Aflu cele cele doar din ceea ce citesc de prin carti.

    Nu stiu cum se face dar ca tanar resimt aceasta criza ‘religioasa’ mondiala, sa-i zic asa. Nu mai stiu in cine sa am incredere (am auzit ca teologul ‘nu mai stiu care’ apara homosexualii sau ca altul afirma „Nu cred ca numai crestinii vor merge in cer” etc.) M-am saturat de toata diplomatia asta protestanta si ortodoxa.

    E criza fr. Marius? e mareeeeeeeeeee crizaaaaaaa…Daca nu a reusit diavolul prin comunismul lui Marx sa ucida credinta o sa reuseasca minunata democratie Americana si ce-o mai fi democrato-semi-prezidentialo-comunista guvernare romaneasca.

    Am ajuns sa pun la indoiala orice lucru! sa caut in Scriptura raspuns la orice ! Doar ea ma mai tine in viata si cu nervii putzintel mai relaxati.

    P.S Tinerilor ! Nu-l veti cunoaste pe adevaratul ISUS din Nazaret doar ascultand predici si cantand „One Wayyyy Jesussss” daca nu puneti pana pe Scriptura.

    • Marius David zice:

      şi eu recunosc, draga Micule, că am 38 şi tot nu ştiu multe.
      Niciodată să n-ai încredere prea mare în teologi, nici în tine însuţi, cînd din Micul Teolog vei deveni Marele Teolog 🙂
      Citeşte Biblia cu vreo bunică, dacă ai. Vei învăţa foarte multe. Citeşte Biblia cu fraţii bătrîni de la ţară. Este o bună dezintoxicare. Stai şi ascultă-le poveştile. Vei şti mai multe decît din cărţi, dar nu lepăda nici cărţile. Sînt ca pastilele, avem nevoie de ele.

  14. Camix zice:

    Faptul că România s-a înnoit este un lucru de aşteptat. Nu în totalitate rău. Nu în totalitate bun. E o evoluţie-involuţie, aş spune. În anumite aspecte a progresat (de exemplu, tehnologia, calitatea produselor etc.), în altele a regresat (nu aş spune atât imoralitatea, cât afişarea ei).

    Cred că nu înnoirea României e cea mai mare problemă, ci că cea veche a dispărut de tot. Cea veche are şi ea carenţele ei multe. Pe care le cunoaştem. Societatea ideală ar fi o combinaţie de plusuri ale României vechi şu plusuri ale României noi. Însă… 😀

    Lipsa de unitate despre care vorbeşti într-unul din comentarii m-a făcut să mă gândesc la faptul că suntem mulţi şi nimeni nu stă împotriva tuturor. Pe vremea comunismului, conducerea era monstrul care apăsa populaţia. Aşa că populaţia s-a strâns toată – mulţi ani doar în duh şi în simţire, apoi şi fizic în revoluţie – împotriva acelui unu care e inamic.

    După ce inamicul a murit, au venit mai mulţi salvatori-inamici, s-au format partide şi partiduţe, biserici şi bisericuţe. Fiecare cu părerea lui, cu credinţa lui. Nu mai avea un inamic împotriva căruia să lupte. Se înmulţiseră. Aşa că şi unitatea se dispersă… Cu cât mai multe variante şi opţiuni, cu atât mai puţine voturile…

    Este trist, înţeleg tristeţea ta. Însă cea mai bună soluţie e o casă de vară la ţară sau o slujbă într-un asememenea loc. 🙂 Lucrez într-un oraş departe de casă, pe care l-aş numi un sat mai mare. Lemnele de foc sunt aşezate în faţa blocurilor. Stive. Uşile stau neînchise şi oamenii zâmbesc. Nu credeam să spun asta despre acest loc.

    • Marius David zice:

      draga Camix, Sigur, nu noutăţile bune le deplîngem noi, nu vom întîlni nicăieri o Românie ideală, poate că cea din sufletele noastre, cum s-a spus.
      românilor le este foarte greu să stea uniţi. Oriunde. Mă gîndesc acum la emigraţia românească, unde te aştepţi la mai multă unitate, datorită dorinţei de rezistenţă, de păstrare a identităţii româneşti. Românii se ceartă oriunde.

      Unde lucrezi, Camix, să vizitez şi eu acel loc? 🙂

  15. Rodica Botan zice:

    Citind cele de mai sus (comentariile) mi-am amintit de evrei si de cei 40 de ani prin pustie. Expresia asa de des folosita e valabila cred ca si aici. Evreii au iesit din Egipt dar Egiptul n-a iestit din ei.

    Un anumit comportament si o anumita foame pe care le-am mostenit din era comunista …nu piere; nici in voi in Romania si nici in noi aici.

    Vorbesc in dreptul emigrantilor care au plecat din Romania pentru libertati religioase…am avut cu totii intentii bune…ca si evreii…dar trecind prin pustie…am uitat ca vrem libertate, ca am scapat din robie…ca avem un Stapin…si ne-a apucat dorul de castraveti…

    Poate ca criza asta economica sa nu fie cel mai rau lucru pentru…sufletele noastre. O fi asta pustia prin care trebuie sa trecem ca sa ajungem in Canaanul Ceresc?

  16. Marius David zice:

    Excelenta observatie, Rodica.
    Pustia a rămas şi ea în noi, nu numai Egiptul.
    Eu dau laudă Domnului pentru această criză economică, deşi ne afectează ca şcoală. Vopi spune altă dată de ce.

  17. emsal zice:

    Iată ce îi îndemna Antim Ivireanul pe drept-credincioşii vremii sale (secolul XVII-XVIII). Citind acestea, ne putem intreba daca acea Românie creştină a existat vreodată!

    Şi de vréme ce toţ urmează împăratului şi ascultă de dânsul, căci să nu ne îndreptăm şi noi viaţa noastră spre blândéţele acestui împârat? Ce ţinem în piepturile noastre mâniia hiarălor celor sălbatice şi pohta izbândirii, limba aspidei, gura şărpilor, cu care toată zioa clevetim, batjocorim, ocărâm, înjurăm şi ne pohtim unul altuia răul şi paguba.
    Drept acéia nu învârtoşaţ inimile voastre, ci cu vitejie creştinească lepădaţ lucrurile întunérecului, adecă strâmbătăţile, jafurile, clevetirile, zavistiia, urâciunea, vrajba, curviile şi toate necurăţiile şi vă îmbrăcaţi cu armele luminii, cu credinţa, cu nădéjdia, cu dragostea, cu frica lui Dumnezeu, cu cuceriia şi cu smereniia, pentru ca să suppuneţi cu aceste bunătăţi pre împotrivnicul vostru, pre diavolul, trupul ce tirănéşte şi patemile céle ce strică sufletul şi să vă faceţi moşténi împărăţiei ceriului, a căriia să vă învredniciţi toţi, cu darul şi cu mila lui Dumnezeu. Amin.

  18. cllod zice:

    Draga Marius, Daca Romania intunecoasa de atunci s-a transformat in bezna de acum cu cat mai mult ar trebui sa se vada lumina noastra?
    Nu sunt de acord cu bogujoy. Daca Romania s-a americanizat de ce nu trimite (plateste) si ea misionari (macar 10%) in toata lumea asa cum a facut (si mai face) America?
    Nu sunt de acord nici cu viorica (ii respect sentimentele ei) dar in cer nu vom sta „cu ferestrele camuflate si usile ferecate”; sau cine stie? in cer sunt „multe locasuri” . Sunt putin rautacios acum dar, ma folosesc de ce a scris ea pentru ca am auzit de prea multe ori expresii asemanatoare dar nu ca pe o constatare ci ca pe un act de curaj extrem. Ei au uitat de Daniel…
    Ma opresc ca iute: un roman care in Romania bunicului meu era „doar un zambet” (citat din bunica mea), s-a transformat intr-un critic 🙂 😦

  19. Marius David zice:

    draga Emsal,
    mulţumesc pentru citat..

    Cllod,
    o lumină, orictî de slabă se vede bine şi de la distanţă în întuneric beznă.
    România trimite misionari, a început să trimită.

  20. Camix zice:

    Marius,
    Ştei. 🙂

    După multe săptămâni de frig resimţit în toate cotloanele, m-am mutat în gazdă. Nu se compară.

  21. Marius David zice:

    aha!
    Ştiu, cineva cunoscut a mai stat acolo…
    compătimiri sincere..
    pentru frig,
    bucurii dacă ai dat peste o gazdă bună.

  22. CNI zice:

    Romania ortodoxa nu-i moarta . Poate ca unii nu o vad.
    Am fost in zilele trecute in doua catedrale si cateva biserici din vestul Romaniei si am vazut si batrani si tineri care intra a se roage, sa aprinda o lumanare, sa sarute icoanele sau moastele, sa se spovedeasca, sa se cuminece etc. Asta este dovada vie ca , in ciuda tuturor pacatelor noastre, inca busola interioara ne indrepteaza catre Biserica stramosilor.
    Oamenii inca isi face semnul Crucii trecad pe langa o biserica. I-am vazut.

    • Dan Petre zice:

      Si eu cred ca lucrurile nu sunt chiar asa de grave. O experienta personala: mutandu-ma cu locuinta in Bucuresti, am cautat o biserica mai aproape de noul domiciliu. Ei bine, am constatat ca duminica la Sfanta Liturghie, TOATE cele 4 biserici pe o raza de 2-3 statii de tramvai de mine sunt pline ochi de oameni, uar daca ajungi mai tarziu de 10.30, nu-ti ramane decat sa ramai afara, si sa te bucuri de slujba din difuzoare.
      Deci nevoia de Dumnezeu este in continuare vie in sufletele oamenilor. Si-apoi, pana la urma… NON MULTA, SED MULTUM!

  23. Marius David zice:

    draga CNI, bine ai revenit şi aici. Este o bucurie să te reîntîlnesc.

    Sigur, o parte a României ortodoxe nu este moartă. Mă bucur că eşti în VEstul României, poate ne întîlnim… te-aş invita însă în sud, în biserici din jurul Craiovei sau Slatinei să vezi cît de puţini oameni sînt…iar cei care îşi fac semnul crucii trecînd pe lîngă biserică nu mai sînt din cei care acum o venerează pe tînăra care şi-a dat în judecată liceul pentru că a fost exmatriculată.
    Motivele le ştie o ţară întreagă. Icoanele şi modelele de sfinţi sînt înlocuite de pictoriale şi vedete.

    cu simpatie,

  24. isn't_it_ironic zice:

    Societatea evolueaza, vrem- nu vrem. Sau intr-unele privinte involueaza. Sau se schimba. Cert e ca valul acesta atinge tot: biserici, oameni, obiceiuri, stil de viata, gandire, atitudini, etc. Sunt de acord ca exista valori si principii care te pot ajuta ca om sa-ti pastrezi verticalitatea. Si nu totul este relativ. Dar iti convine sau nu, nu poti fugi de influente. Care te schimba.
    Scriam candva cu o oarecare nostalgie despre copilaria mea si-a celor din generatia mea. Aveam 12 ani la marea mascarada din ’89. Fac parte din generatia care a crescut cu cheia in gat, care a citit pe nerasuflate Ciresarii sau Aventurile lui Habarnam, care nu trimitea sms-uri ci-si folosea plamanii pentru a-si aduna trupa la joaca, nu aveam paystation-uri, plasme sau internet, dar aveam prieteni si sotron si elastic si brifcor si uniforma la scoala, ascultam Depeche Mode si incercam sa-ntelegem ceva din Liceenii…si da, m-a cuprins nostalgia. Dorul de ce nu mai e si s-a dus. Insa mi-a deschis ochii o pustioaica de 17 ani, intrebandu-ma: ce vina avem noi ca ne-am nascut intr-o alta generatie? Ce vina avem noi ca in ziua de azi se deschid mai multe baruri si nici o biblioteca? Ce vina avem noi ca la scoala e conditie esentiala sa ai telefon mobil de ultima generatie sau sa cunosti cele mai cool trupe ca sa fii bagat in seama si nu izolat?

    Da, societatea o formam noi, oamenii, dar dorinta de emancipare va fi mereu motorul care va impinge lucrurile. Inainte sau inapoi. Depinde de reper. E greu, e imposibil sa te pui in calea viiturii. Poti doar sa-ti gasesti coltisorul tau in care sa te-nconjori de valori, de oameni dupa sufletul si principiile tale. Si atat cat poti sa influentezi.

  25. isn't_it_ironic zice:

    Daca la mascarada din ’89 aveam 12 ani, nu e greu de socotit: m-am nascut in 1977. Sau sunt nascutA in 77. Ironia e de gen feminin, remember? 🙂

  26. isn't_it_ironic zice:

    🙂 Bun. Noapte linistita!

  27. Pingback: Arafatizarea lui Băsescu | Marius Cruceru

  28. Pingback: Moartea României lui Eminescu, un alt Marius şi Andrei Marga despre Traian Băsescu « La patratosu

  29. Pingback: În 24 martie marşuri pentru viaţă (avortul) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.