Nu-i interesant cum diminutivele ne invadează Crăciunul?
Avem păstoraşi, vitişoare, ieslişoare, (găsiţi-mi, vă rog un diminutiv pentru magi… ). Parcă toată atmosfera din staul este descrisă de un chelner.
Ştiţi? Chelnerii, inainte de a lua comanda te întreabă dacă vrei pîinică, ciorbică, mîncărică etc. Totul este micşorat ca să nu pară mult la consum.
Tabloul descris de colinzile româneşti în jurul pruncului este trasat în peniţă subţire, în forme minuscule. Aşa cum se vede: păstoraşi, ieslişoare… îngeraşii se coboară, păstoraşii …. cu grăbire, vitişoare adunate, măicuţă, chiar şi Domnul, Pruncul este Domnuţu, Pruncuşorul, ba chiar drăgălaşul Prunc Isus, care întinde mîinişoare.
Fascinantă micşorare a lumii pentru Cel care s-a făcut mic pentru noi şi pentru a noastră mîntuire.
La capătul celălalt, gazdele nu sînt găzduţe, ci găzdoaie. Prăpădiţii sînt boieri, nemîntuiţii sînt aristocraţi.
Ia sculaţi, boieri, sculaţi, Florile dalbe
Priveghind, vă bucuraţi, Florile dalbe
Că vă vin colindători, Florile dalbe
Noaptea, pe la cîntători, Florile dalbe
Şi nu v-aduc nici un rău, Florile dalbe
Ci v-aduc pe Dumnezău, Florile dalbe
Mititel înfăşăţel, Florile dalbe
Curge mirul de pe El, Florile dalbe
Faşă dalbă de mătasă, Florile dalbe
Dumnezeu în astă casă. Florile dalbe
Este una dintre colinţele noastre preferate ca familie.
Dumnezeu, aşa cum spunea Steinhardt, a venit pe lume ca să ne facă boieri. Ne invită la masă, nu ne mai numeşte robi. Ne scoate, cu întruparea odată, ne răpeşte statutului de chelneri, căci nu vă mai numesc robi, ci vă numesc prieteni.
Ioan 15:15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.
Sîntem la masă cum Împăratul, convivi, comeseni, simpozionişti. Ne atingem coatele cu Dumnezeu la îmbucătură, ne permită să ne aşezăm capul pe pieptul Lui. Ce coborămînt din partea Lui! Ce urcătură din partea noastră!
….
Iată viziunea mea asupra acestui colind!
Trebuie să fie vesel-deranjant. Iertaţi ezitările. Era la prima vedere şi îl cîntam prima dată în Mi minor. Pînă atunci l-am cîntat în La minor.
Am păstrat această variantă din cauza dialogului între başi şi notele înalte care reflectă tocmai ceea ce spuneam înainte. Crăciunul este o sărbătoare a extremelor, între diminutive şi augumentaţii, între sus şi jos, mic şi mare, rapid şi lent, grăbire săltăreaţă de păstor şi zacere de lăuză.
Marius Cruceru 
Dacă-i prunc prin preajmă, e şi cu zâmbet, şi cu plâns. Că nu se pot lua decât la pachet! 🙂
Mulţumim de colindă, Marius! Să aveţi sărbători împăcate şi împlinite!
A.Dama
La fel, Adama,
Iată că m-am grăbit cu cadourile, scuzaţi cacofonia, am făcut cadoul celor peste 300 de oameni care m-au căutat în aceste şase luni, asumîndu-mi iarăşi riscurile …
Ma bucur enorm ca v-ati intors in blogosfera!
Sa aveti parte de un Craciun plin de pace si lumina in suflet!
dragă Emsal,
Nu m-am întors în blogosferă. Deloc!
Nu vreau să am de-a face cu blogosfera prea mult.
De fapt ăsta este numai un format de blog, este o pagina personală mai degrabă.
Vreau să mă ţin departe de celelalte bloguri, pe cît se poate!
Mulţumesc de cuvintele bune!
mc
Multumim tare mult, esti primul colindator anul acesta, i-mi pare rau ca nu pot sa vii in casa dupa asa o colinda frumoasa, tocmai facusem niste cirnati de casa. Aicea ninge si poate Craciunul i-l vom sarbatorii acasa.
Dorim familiei tale si tuturor de aici ,sa-I fim placuti Lui ,ca sa avem parte de pacea trimisa prin Preaiubitul Sau Fiu.
Nu ştiu de ce am senzaţia că toate colindele care vorbesc despre Hristos ca fiind Prunc (la prezent) sună a puţină erezie sau poate că e un stil pe care eu îl înţeleg mai greu. Cel puţin logica mea spune că Hristos a fost Prunc doar acu 2000 de ani şi atât, acum atât inima cât şi intelectul îmi spune mai degrabă că Hristos este „Mântuitor, Profet, Rege”.
(P.S. s-a difuzat deja „revenirea” dumneavoastră în blogosferă, aveţi un post „dedicat” pe România Evanghelică)
Sărbători care să vă înlesnească împlinirea voii Lui.
Fii bine(re)venit si SARBATORI FERICITE!
Tare frumos colind! Aducător de bucurie în suflete. Mulţumiri pentru colindare!
Reţin ultimul vers: „Dumnezeu în astă casă, florile dalbe..:”
Aşa să dea Domnul Iisus şi în casa voastră, dragă Marius! Multă sănătate, pace, bucurie sfântă şi fericire!
La mulţi ani!
Bine ai revenit in blogosfera, tatucule!!!
Era plictisitor fara tine.
Sper ca nu tzi-ai pierdut ascutzishul!
Vad o schimbare de ton si de atmosfera, sigur, dar sper ca nu te-ai inmuiat! 🙂
Mihai, mulţumesc pentru pozele cu iarna de la voi! Ne-am bucurat, mai ales că la noi este o uscăciune ca toamna aici. De fapt noi nu am avut iarnă, ci o prelungire a unei toamne foarte frumoase.
Nu mă ispiti cu cîrnaţii!! Mîine… repaus alimentar. Şi mie îmi pare rău că nu pot intra în casa ta şi tu în casa mea, dar, dacă aş fi intrat în casa ta aş fi făcut acelaşi lucru… aş fi cîntat la chitară …. Aşa am făcut de colinzile astea cu cei din biserica noastră. Am filmat cîteva scene special pentru tine, dacă mi-ai cerut.
Fir de iarbă, ieri am predicat depsre dimiutivare… Limbajul Bibliei nu este diminutivant. Biblia îl numeşte Fiu, Copil, nu Copilaş, PRunc, nu pruncuşor… etc. Daţi cinste Fiului ca să nu se mînie!! Spune Psalmul 2.
Magii şi Păstorii cînd au venit nu au cerut pruncul ca să îl giugiulească, aşa cum facem noi, nici nu l-au pişcat de obrăjiori, nici nu s-au minunat şi nu au stuchit în sîn să nu-l deoache, ci I S-AU ÎNCHINAT. Noi ne alintăm alintîndu-l pe Domnul. N-are nevoie. Are nevoie de închinare în sobrietate, nu în dulcegării.
Ah, da? Nu mă interesează! N-am revenit în blogosferă. Aş aprecia dacă n-aş fi indexat prin topuri şi prin statistici. Nu vreau să „îmi mai frec umerii”, cum spun americanii, cu unii şi cu alţii. Prefer o cană de cafea cu prietenii.
Ionatan, suflet scump. În poezii să ne poezim? Nu! „Eşti prea bun, eşti mult prea bun”, În bloguri să ne bloguim? În cuvinte să ne cuvinţim? În minte să ne cuminţim? În suflete să ne-nsufleţim? Mai bine în dragoste să dăruim… Tu, poezia, eu, muzica. El a adus băutura cea duhovnicească.
Alex, iartă-mă că nu am putut răspunde la telefon. Eram la slujbă. Am avut multe slujbe de Crăciun. Ajunul, apoi, în prima zi de Crăciun trei slujbe. Apoi, a doua zi de Crăciun două slujbe. Şi prima şi a doua seară am fost cu cei copii din biserica noatră cu colinda.
Dumnezeu să îţi dea Dumnezeu! Ce poate fi mai mare Dar? Darul lui nespus de scump, aşa cum spune Apostolul în Corinteni….
Dumnezeu să îţi dea Dumnezeu!!! Tatăl ni-L dă pe Fiul prin-în Duhul!
Patrix, n-am revenit, „fiule”. Eu am murit faţă de blogosferă, ca să nu spun că blogosfera a murit faţă de mine.
Blogosfera este plictisitoare oricum pentru că arată natura umană şi natura umană este previzibilă. Este păcătoasă.
Ba da, am pierdut ceva şi am cîştigat mult mai mult! Ce? Nu spun încă! (Dacă te referi cumva la rotunjire? Nu! Singurele rotunjiri pe care le vezi pe aici sînt cele de chitară)