Portret de generaţie 9

Publicat pe 26 septembrie 2008 de Marius David

Generaţia noastră are impresia că orice se poate cumpăra şi orice se poate plăti, că o relaţie contractuală poate rezolva aproape orice situaţie şi ca totul se poate încheia după acelaşi model ca şi un contract. Sîntem bombardaţi de hîrtii, avem contracte pentru orice, telefoane, televizor, radio, de studii, pămînturi, construcţii. Bătrînii noştri au semnat două sau trei zdelci în toată viaţa lor sau au semnat cu DA-ul sau cu NU-ul în faţa vecinilor, prietenilor şi rudeniilor. De aceea generaţia noastră semnează foarte repede hîrtiile de divorţ sau renunţă foarte uşor la prieteni. Generaţia noastră se acoperă cu hîrtii pentru orice lucru şi nu mai poate spune DA şi NU fără să se sprijine pe semnături. Sugestie? Trebuie să rişti în relaţie între DA şi NU. Trebuie să ai curajul de a te lăsa la mîna celuilalt pe încredere pentru a cîştiga încrederea. Avînd încredere riscantă în celălalt, recîştigăm încrederea în sine.

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 Responses to Portret de generaţie 9

  1. Avatarul lui andyschoger andyschoger spune:
    27 septembrie 2008 la 10:20 am

    Frate Marius, acesta este Portret de generatie 9 (noua). De la bunicii nostrii pana acum, entropia si-a facut de cap, si ceea ce opreste stricaciunea suntem noi, sarea… O noua generatie, cu o noua dedicare, intr-o noua sfintire. Dativul lui noi, este noua. Cui ii revine responsabilitatea pentru aceasta generatie pierduta… noua. Portret de generatie noua.

    Răspunde
  2. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    27 septembrie 2008 la 2:27 pm

    Sigur, Andy, înca nu am terminat, abia am ajuns la jumătate,
    vreau sa venim şi cu soluţii

    Ieri am auzit o lozinca dupa ce am prezentat asta: sănu înjurăm întunericul, să aprindem o lumina mai bine?

    Unde? spune eu?
    dacă nu găseşti întunericul, nu aprinzi lumina, trebuie să înţelegem unde trebuie pusă sarea, unde trebuie ridicată cetatea, unde trebuie aprinsă lumina

    Locaţia este foarte importanta în Matei 5. Unde-le este esential pentru a valorifica sarea, lumina si cetatea,

    cele trei îşi pierd puterea nu prin pierderea esenţei, ci prin pierderea locaţiei…

    Părerea mea este că Generaţia noastră se afla în contratimp şi într-un alt loc tot timpul faţă de timpul şi locul în care ar trebui să fie este … Misplaced (E corect, Emanuel? 🙂 ) , nepotrivită ca timp, prost aşezată ca loc.

    Răspunde
  3. Avatarul lui A. Androne Alex Androne spune:
    27 septembrie 2008 la 11:07 pm

    M-am oprit îndelung la ultima frază din comentariul de mai sus. O generaţie care nu se găseşte la locul şi momentul potrivit. O generaţie rătăcită? Da, destul de rătăcită.
    Ne-am născut într-un timp de care nu mai vrem să ştim, am luat de atunci destule năravuri, racile care încă ne mai chinuie sufletul şi modul de a vedea şi înţelege lumea. Ne-am trezit dintr-o dată într-un alt timp, o altfel de lume, cu care nu ne identificăm întru totul. Avem ceva şi din…”fosta” şi din „actuala”. Rătăcim. Iar cel ce spune cu convingere că nu mai are nimic de-a face cu vechea lume….se înşeală. Suntem „contaminaţi” încă…

    Răspunde
  4. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    30 septembrie 2008 la 1:09 pm

    sintem o generatie nelalocul ei, sintem o generatie anacronica, nelalocul ei si nelatimpul ei.

    Răspunde
  5. Avatarul lui szromulus romuluss spune:
    30 septembrie 2008 la 10:24 pm

    Solutiile, in mod paradoxal sunt aceleasi si sunt cele clasice -rugaciunea, moralitatea.

    Intr-o lume agitata in care domina relatiile instant, alimentele instant, a vedea ce vrei – instant, doar la introducerea unui DVD in computer, sau la actionarea unei telecomenzi. Intr-o generatie in care avem McDrive, Wash and Go, casatorii fulger, urmate la cativa ani sau mai repede, de divort fulger – totusi solutiile clasice functioneaza,…. in mod paradoxal.

    Cand aveam un deadline, iar proiectul nu era terminat si sub presiunea cronometrului numai ca nu reuseam sa gasesc problema, m-am oprit din valtoarea actiuni ca sa il rog pe Dumnezeu sa imi deschida mintea, sau vor fi consecinte dificile. Interesant si totusi real, a functionat si nu numai odata, ci de multe ori, asa incat am inceput sa il consider pe Dumezeu pe langa toate celelalte atribute ale Lui, un bun consilier in software 🙂 . Suna ciudat, stiu, dar El nu are nimic cu softul, ci cu noi. Deci totusi rugaciunea!!!

    Moralitatea si rugaciunea merg mana in mana, deci nu prea functioneaza una fara alta 🙂

    Răspunde
  6. Avatarul lui Ioa Ioa spune:
    30 septembrie 2008 la 10:53 pm

    @ romuluss Cât de adevărat este ce spui… Oricine a încercat cu rugăciune şi moralitate, ştie că ele funcţionează în ciuda lumii în care trăim. Dacă rămâi drept şi ferm, ancorat prin rugăciune, devii un reper pentru cei din jur, într-o lume haotică.

    Eu am păţit la examenul de admitere la facultate, examen de matematică, acelaşi lucru. M-am oprit, m-am rugat… şi Domnul a rezolvat problema. La propriu. 🙂

    Răspunde
  7. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    1 octombrie 2008 la 6:45 pm

    Romuluss, bine ai venit si aici! M-a bucurat comentariul tau.

    A propos de momentele in care nu esti sigur de ceea ce trebuie sa faci… moralitate si rugaciune

    M-au intrebat niste studenti daca pot sa joace carti intr-o tabara, numai jocuri religioase, ca erau studenti la teologie, popa prostu, cruce si atele ca astea…

    Le-am spus: sigur! Numai cu o singura conditie, sa va rugati la inceput si la sfirsit.

    Cred ca la foarte multe lucruri se aplica aceasta regula… nu fa lucruri inainte de care nu poti sa te rogi si dupa care nu poti sa te rogi…

    Veti intreba: si chesstiile intime….

    Evreii aveau o rugaciune si pentru aceste chestiuni regulate, multumeau ca este la timp … numai cine n-a trecut pe linga un blocaj renal nu stie ce inseamna sa te rogi sa mergi la toaleta…

    Răspunde
  8. Avatarul lui szromulus romuluss spune:
    10 octombrie 2008 la 7:59 am

    Multumesc Marius in primul rand de acceptul de a citi blogul tau.

    Nevoia de a ne acoperi permanent cu hartii denota cat de dezvoltat este reflexul de a minti in societatea contemporana. Cuvantul pe care ni-l dam este exprimat fara angajament in luarea unei decizii. A vorbi, a promite a devenit o modalitate de a umple timpul, in spatele cuvintelor neexistand nici un suport, am desfiintat autocontrolul, am desfintat „controlul tehnic de calitate” al afirmatiilor la care le dam drumul cu atata usurinta sa paraseasca cavitatea bucala.

    Chiar mai mult, ironizam pe cei care isi tin cuvantul in mod consecvent considerandu-i neadaptati. Societatea contemporana cauta libertate, iar „marea descoperire” este ca lipsa angajamentelor duce la libertate.

    Nu ma angajez in nimic, fac doar ce imi place = LIBERTATE.

    Acest elixir al libertatii este o solutie extrem de eronata pentru ca este de fapt un elixir al nefericirii, pentru ca nu putem evita efectul de bumerang, azi te mint eu – maine ma minti tu si asa mai departe, dar atunci cand e vorba de rezolvarea unor probleme, minciuna celui de langa noi ne duce in stari extrem de neplacute.

    Chiar foarte recent m-am bazat pe promisiunea ferma a cuiva de a-mi rezolva o problema foarte importanta. Culmea ca persoana isi reafirma periodic angajamentul cu privire la seriozitatea si interesul fata de rezolvare, cat si totodata imi spunea evolutia lucrurilor. In final la insistentele mele mi-a spus ca la randul sau a depins de altcineva care in final nu a rezolvat nimic. Foarte dramatic finalul, dar totul era bazat pe lantul minciunii. Persoana mintea pe omul meu de legatura, omul de legatura la randul sau ma mintea mai departe pentru a nu-si denigra imaginea fata de mine.

    Minciuna a devenit un fel de „scutire de la medic” pentru lipsa noastra de responsabilitate si pentru „libertatea dobandita” prin lipsa de responsabilitate.

    Răspunde
  9. Avatarul lui A. Androne Alex Androne spune:
    10 octombrie 2008 la 6:23 pm

    Romi a adus vorba de „scutire de la medic”. Un adevărat flagel al şcolii contemporane. Copiii se învaţă de mici că şcoala se poate „fenta” uşor cu o … scutire! Au învăţat să le şi falsifice! Învaţă de fapt să trăiască în minciună. Să se prefacă bolnavi, deşi nu sunt. Mai tărziu ajung să facă la fel. Începutul a fost făcut demult…
    În faţa gravelor probleme cu care omul se confruntă în viaţă, vor mai merge aceste „scutiri”? Sau în faţa lui Dumnezeu?

    Răspunde
  10. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    11 octombrie 2008 la 10:11 pm

    Romuluss, fii binevenit!

    Foarte consistent comentariul tău. interesanta ideea cu minciuna ca scutire de la medic …

    Alex, de ce te miri de generaţia care ne urmează. Se uită la generaţia care este înaintea lor şi ne imită…

    Răspunde

Răspunde-i lui Marius David Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.