Generaţia noastră este obişnuită ca sursa de distracţie să fie tot timpul la îndemînă la un click distanţă, dacă vrea, deschide un computer şi are Fun, chiar şi munca trebuie să fie Fun, dacă nu este Fun nu munceşte. Generaţiile dinaintea noastră trebuiau să călătorească şi să aştepte sfîrşitul săptămînii sau vara pentru a avea răsplata distracţiei şi circului. Acum totul este circ şi distracţie. Distracţia este prea aproape, de aceea generaţia mea vrea o doză tot mai mare de bucurie, dar este tot mai tristă. Distracţia în alte vremuri venea ca răsplată, tata cumpăra bilete la un meci sau la spectacol dacă treaba era bine făcută. Acum, fiul îşi ia singur şi gratis porţia de spectacol sau meci oricînd doreşte. Generaţia noastră are tot timpul fun, fără întreruperi. Generaţia mea vrea totul acum, fără să plătească preţul, nu este gata să aştepte pentru următoarea dată, următoarea întrerupere a muncii, următoarea distragere din plictisul cotidian, şi, pentru că este tot timpul distrată, a ajuns o generaţie tot timpul plictisită şi distrasă. Sugestie? Să ne amînăm plăcerile şi bucuriile pentru a le privi cu anticipare şi nerăbdare, ca răsplată a muncii, ca întrerupere a ritmului. O, de ne-am găsi odihna în Domnul, circul şi distracţia, desfătarea în Sabat. O casă de jale ne-ar ajuta să pricepem mai mult din ce mai rămîne din bucurie aici şi ce rest ne rămîne dincolo.