Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Marius, ai încercat şi asta? Cred că e tare de tot senzaţia, dar şi spaima, pentru cei mai slabi de inimă. Sunt vreo 2-3 chipuri în poze, care exprimă multe…”emoţii”.
da, împreună cu NAtalia,
FAce bine la inima, Alex. Faorte bine. Crede-ma!
In afara de faptul ca eram uzi leoarca, totul a fost excelent.
Faină experienţă. Cred şi eu că face bine la inimă.
Mi-a plăcut sa privesc chipurile din poze. exprimă multe stari sufletesti deosebite. Merita decupate chipurile si puse si separat unele langa altele. Zâmbete, strigăte, veselie, spaimă, entuziasm…. de toate!
Ce râu american era acela pe care aţi făcut „plimbarea”? Am văzut undeva că au încercat şi pe meleagurile mioritice să facă unii ceva asemănător. Cât de cât, că nu avem noi aşa râuri învolburate ca-n Munţii Stâncoşi.
Mai aştept şi alte poze. Sunt tare faine. Chiar mă întrebam cum au fost făcute atât de bine, că nu se văd stropi de apă pe obiectivul camerei?
Alex, este rîul Arkansas.
In Romania se poate face pe Bistriţa, dar este scurt. Plimbarea noastră a fost cam de o oră şi jumătate, cu şapte sărituri din astea.
Pozele au fost făcute cu aparate profesioniste de undeva de pe mal, de la distanţă, dar cu zoom mare.
Pingback: Ultima imagine de pe retină… | Marius Cruceru
esti tare, „mosule”!
super-tare!!
teolog, cantaret, sportiv, etc, etc..:)
Ce să facem, fiecare cu defectele noastre 🙂
Unii sînt poligloţi,
alţii sînt doar poligloabe… 🙂
eu sînt un amator… profesionist.
Imi vine sa imi fac o carte de vizita pe care sa scrie… Dr. Marius David Cruceru de profesie AMATOR
iar in CV… mi-am luat un doctorat in amatorism, cu teză făcută amatoristic, cu titlul Augustin …. un amator.
De fapt şi Dumnezeu este un amator.