Aplauze pentru Filip, aplauze!!!

Aplauze pentru Filip, aplauze! A rupt panglica! Și ce ultimă sută de metri! Ce vigoare, cîtă forță! Sînt mîndru că pentru cîțiva metri am alergat alături de el în lucrarea de la Iris!

sursa Filip Faragau

sursa Filip Faragau

Aristocratic, dar blînd de la înălțimea staturii lui, calm, temperat, cu o inimă de slujire moștenită de la tanti Nora, cu o exactitate academică moștenită de la nenea Beni, cu o căldură pentru oameni și o aplecare spre cele mai mici slujiri în care și-a risipit, cîștigîndu-se, toate energiile…  a alergat ca un atlet de performanță. Ce frumos final!

Pînă la urmă nu detaliile disputabile ale unor nuanțe teologale ne probează credința, ci astfel de treceri. Nu asta am vorbit marți la Valea Drăganului? Arată-mi credința ta din faptele tale, după cum ne spune Iacov?

Iată ce spunea Filip pe pagina sa de facebook cîtva timp în urmă:

Știu, în lumina atâtor vieţi care se pierd zilnic şi atâtor drame, povestea mea e insignifiantă. Totuşi m-am gandim să scriu câteva cuvinte. Un an şi ceva de „luptă” cu cancerul te poate pune pe genunchi la propriu şi la figurat. S-au întâmplat multe – tratamente, diagnostice, internări, zile mai bune, zile foarte rele, verdicte sumbre de genul „pune-ţi viaţa în rânduiala că nu mai ai mult”, apoi iarăşi puţină speranţa… Şi tot aşa.

Dar de fapt despre altceva vreau să va scriu. În toată perioada aceasta, cât şi în „grupa pregătitoare”, cum îi spun eu, din perioada 2014-2015, Dumnezeu a lucrat la viaţa mea mai puternic decât oricând. Despre mine mulţi ar putea spune că sunt un creştin cu „pedigree” – o familie cu tradiţie, o biserica cu „renume”, diplome şi o sumedenie de activităţi şi proiecte în care eram implicat.

Dar inima mea era împărţită. Mă simţeam că un om care aleargă, dar ţinut din spate de nişte chingi. Când mă forţăm mai tare reușeam să înving forţa lor şi să par că înaintez. Dar apoi eram tras înapoi. Şi căutăm moduri de refulare şi evadare dintr-o realitate care, deşi în ochii altora părea ideală, pentru mine însemna dezamăgire şi neîmplinire.

Dar… A urmat harul ultimelor luni. Şi deşi nu e o mare descoperire, ceea ce a schimbat macazul în viaţa mea a fost (re)întâlnirea cu dragostea lui Dumnezeu. Cu acel susur blând care mai întâi cu fineţe iar apoi mai cu putere a început să dărâme zidul pe care mi l-am construit în jurul sufletului meu. Odată cu boală fizică a început vindecarea sufletească. Păcatele au ieşit la lumina. Lacrimile de bucurie în Dumnezeu au început să curgă. Discuţiile sincere, adânci şi vindecătoare cu Violeta şi alţii din viaţă mea mi-au adus atâta pace. Şi lista ar putea continua. Ţin minte că în decembrie, fără să îmi propun m-am pus la masă în faţa Violetei şi am început să îmi deşert sufletul înaintea ei cum nu am făcut-o niciodată. Asta era după ce am aflat că a recidivat cancerul. Am plâns împreună, ne-am rugat împreună. M-am pocăit înaintea ei și a Domnului.

Iar apoi, pentru prima oară în mulţi ani de zile am putut să strig, la propriu: „sunt liber!!” Chingile s-au rupt.. Da, slăbiciunea fizică a rămas, însă ceea ce am câştigat e infinit mai valoros.

Mi-ar fi plăcut, bineînţeles să experimentez aceste lucruri în alte circumstanţe. Dar, chiar şi aşa, nu le regret. Şi nu aş da lecțiile ultimei perioade pentru nimic. Nici chiar pentru sănătate.

Dorinţa mea e să mă fac bine. Şi sper că ceea ce mă învaţă Dumnezeu acum să pot folosi pentru El. Asta mă rog.

Va las cu o piesă care rezumă ce simt şi puţin din ce am scris.

 

și

Nu mă pot abține. Inca un citat din Narnia. De data asta preferatul meu (redau doar un fragment).

After one glance at the Lion’s face he slipped out of the saddle and fell at its feet. He couldn’t say anything but then he didn’t want to say anything, and he knew he needn’t say anything.

The High King above all kings stooped towards him… He lifted his face and their eyes met. Then instantly the pale brightness of the mist and the fairy brightness of the Lion rolled themselves together into a swirling glory and gathered themselves up and disappeared. He was alone with horse on a grassy hillside under a blue sky. And there were birds singing. (The horse and his boy, C. S. Lewis)

sursa 

L-am văzut marți pe nenea Beni la Valea Drăganului, continuîndu-și lucrarea, conferințele. L-am întrebat de Filip:

Nu mai poate vorbi! Este pe morfină, dar scrie și mă întreabă… cum merge, totul este în regulă, ce fac participanții…

Duceți-i salutările mele…

Sper să i le mai pot duce personal …

Te invidiez, dragă Beni! Știu că sună rău acum, dar te invidiez! Ați trecut ca familie unul dintre cele mai grele teste pe care le-ar putea trece un tată-fiu, o mamă-fiu, o soție-soț, o noră-părinți!

Ne așteaptă pe toți panglica de la final! Mă reped și eu spre ea. Sper să o ating precum Filip!

Absolut admirabil! Aplauze, vă rog! Aplauze!

Nu pentru concurent neapărat, ci pentru Cel care va pune coroana! Aplauze!

Să ne revedem dincolo de panglică!

PRIVEGHI

Vineri 5 August 2016, de la orele 19:00, la Biserica Iris, str. Sobarilor 11-15, Cluj.

INMORMÂNTARE

Sâmbătă 6 August 2016, de la orele 14:00 la Biserica Iris și de la orele 16:00 la Cimitirul Lomb, lângă cimitirul Cordoș.

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Oameni, serile Iris, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Aplauze pentru Filip, aplauze!!!

  1. Reblogged this on Suceava Evanghelica and commented:
    Filip Fărăgău a plecat dintre noi.

  2. Pingback: Aplauze pentru Filip, aplauze!!! | Pastor Ciprian Barsan

  3. Vasile Danciu spune:

    Standing ovation! !!!

  4. e.l. spune:

    ,😦 .😦.😦

  5. Brian Morton spune:

    Is there an English translation of this anywhere?

    • Marius David spune:

      Dear Brian,
      I am sorry I have no time to translate this, but maybe someone will help you. I need to prepare myself now to say few words at the funeral service and this is hard. Thank you for understanding.

  6. rodi spune:

    Reblogged this on agnus dei – english + romanian blog and commented:
    Dumnezeu sa mangaie familia Faragau in aceste clipe triste de despartire~

  7. Gheorghe spune:

    Dumnezeu sa fie slavit pt viata lui Filip. Sa dea magaiere celor care raman in urma si sa foloseasca viata lui pentru inbarbatarea bisericii si a celor ce au nevoie de astfel de exemple.

    Totusi, pentru autor acum, pana la urma aplauzele pentru cine sunt? In titlu pentru Filp si in final pentru Cristos?

    • Marius David spune:

      Pentru cine sînt aplauzele? pentru amîndoi. Ați văzut scene de genul acela în care un atlet cade spre finalul cursei și antrenorul sau tatăl vine lîngă atlet, îl ia de umeri și îl ajută să treacă linia de sosire? Cristos a venit lîngă Filip și l-a ajutat să treacă linia de sosire.
      Pentru cine sînt deci aplauzele? Pentru unul și pentru Altul. SAu invers pentru Unul și pentru altul.

  8. George Caruntu spune:

    Adesea ma intreb citi oameni mor cu zile ….
    -sintem blocati la nivelul constiintei de faptul ca viata omului este incontrolabila de acesta ….insa realitatea experimentala arata ca omul cu spiritul sau este definitoriu in a avia o viata lunga sau scurta caci sint in lume multe cazuri de autovindecari ale bolilor autoimune ,etc …
    -vorbim despre izvoarele vietii din inima omului ca despre ceva real iar cind e nevoie sa lucram cu ele ..nu stim ..de ce ?
    -fiindca am fost invatati sa experimentam doar cu trupul in toate situatiile ..referitor la tiparele de gindire la memoria emotionala la subconstient sintem in necunostinta si de aceia lucram gresit cu ele caci oricum de lucrat cu acestea omul e nevoit a lucra …
    -tainele unei vieti fericite sanatoase in pace si bucurie se gasesc inscrise tocmai in acele locuri despre care nu stim mai nimic ..si de aceia nici nu putem sa ne folosim de aportul benefic al acestora …
    -recomand pentru inceput vizionare pe youtube a discusrsurilor prof.D.D.Dulcan .

  9. P.I. spune:

    Buna ziua
    Am apreciat multe din actiunile dumneavoastră.
    Preferințele muzicale, curajul unor gesturi extreme, pasiunea pentru studiul biblic si lista ar putea continua.
    Cu toate acestea, as dorii sa fac o observație critică la adresa articolului legat de Filip Faragau.
    Prersonal, consider că primele rânduri („Aplauze pentru Filip, aplauze!!! A rupt panglica! Si ce ultima suta de metri! Ce vigoare, câtă forță!) sunt deplasate. Triumfalismul lor este unul ieftin (am încercat să găsesc un alt termen mai puțin dur, dar am ajuns la concluzia că acesta definește cel mai bine sentimentul provocat de lectura primelor rânduri). Poate termenul care însumează cel mai bine valoarea acestor rânduri, este „prozaic”.
    Cred că puteți mai mult.
    P.I.

    • Marius David spune:

      Stimate P.I.
      1. Vă mulțumesc pentru aprecieri.

      2. da, se știe că primesc cu drag observațiile critice,

      3. numai că de această dată cred că dvs. sînteți în eroare.

      voi încerca să argumentez:
      1. triumfalismul nu poate fi scump. Triumfalismul ca parte din patologia pseudo-teologiei lozincarde este întotdeauna ieftin.

      2. Întotdeauna am fost prozaic. N-am încercat și n-am cochetat niciodată cu poezia. Deci rîndurile mele sînt oricum prozaice. Cred că altceva ați dorit să spuneți, dar nu ați găsit termenul potrivit, după cum chiar dvs. spuneți.

      3. A propos de prima observație. Din cînd în cînd,. dar mai ales înaintea morții, creștinii nu numai că au dreptul, au datoria de a fi tentați de o perspectivă a nădejdii glorificatoare (ceea ce Dvs. numiți triumfalism ieftin). Scriptura nu numai că ne dă voie, ci ne îndeamnă să trăim moartea ca pe un sfîrșit de cursă glorios, vă rog să îl citiți pe Apostolul în această privință.

      Nu numai că sîntem îndemnați să ne uităm la finalul de cursă cu bucurie și entuziasm, ba mai mult, sîntem tentați să privim și de dincolo de panglică, să vedem bucuriile cerești, apocaliptice (etimologic înseamnă descoperite) nouă.

      Nu, nu consider că am exagerat cu nimic avînd în vedere, și poate nu sînteți la curent, poate nu știți, poate nu cunoașteți… avînd în vedere modul în care Filip și=a trăit ultimul an de viață, modul în care a vorbit despre trecerea sa, despre moarte, despre viața sa.
      Aplauzele (simbolice) se justifică în contextul metaforei alergării atletului, metaforă pe care o folosește Pavel.
      A rupt panglica este o metaforă a morții. Glorioase în acest caz.
      Ce ultimă sută de metri se referă mai ales la ultimele luni și ultimele mărturii atît ale lui Filip cît și ale lui Beni, Norica, Violeta, Beni Jr, Andreea.

      Și ultima observație la observația dvs.
      Spuneți dvs.: ”puteți mai mult”. La ce anume pot mai mult?
      vorbiți de parcă am fi la un concurs de retorică sau la o clasă de poetică la care aștept nota de la cineva.
      Nu, drag prieten, am spus cîteva cuvinte din inimă și așa am dorit să fie receptate de cei care vor citi.
      Blogul meu nu este locul în care să probez ce pot și ce nu pot. N-am complexe și nesiguranțe privitoare la capacitatea mea de expresie pentru a primi note bune de la auditoriu, laudele nu mă amețesc, iar criticile de genul poți mai mult nu mă ambiționează.
      Sînt altele locurile în care probăm astfel de performanțe. Altele sînt spațiile în care, dacă dorim, demonstrăm sau nu ce putem, dar nu cînd spunem cîteva cuvinte la moartea unui prieten drag!

      Dumnezeu să ne dea la vremea potrivită, și dvs. și mie, seninătate în fața morții!
      Atît îmi doresc și vă doresc în acest context!

  10. elvira spune:

    voia Divina

  11. martzian spune:

    Aplauze! Frumos spus, frate Marius… In astfel de momente imaginea corecta ne ajuta si ne da speranta.

  12. Mirza Mircea spune:

    Un
    iubitor de Cristos se poate afla in doua situatii: una buna si alta foarte buna; cea buna este sa imbatraneasca alaturi de cei dragi, si cea foarte buna este sa plece cat mai curand Acasa.

  13. Ana Pintea spune:

    Stimate P.I.”as dori „se scrie doar cu un singur i

  14. Ana Pintea spune:

    Aplauzele pentru Filip sunt absolut meritate pentru ca a stat lipit de Domnul Isus pana la sfarsit ,ORICAT DE GREA A FOST INCERCAREA PENTRU EL…..ramanand ancorat in Christos!
    Aplauze merita si parintii sai <fratele Beni si sora Nora Faragau.,la fel si sotia sa .Violeta!
    Acesti minunati oameni , sunt o marturie vie a puterii Duhului Sfant in cei care vegheaza sa traiasca dupa Voia lui Dumnezeu , pe care o accepta in orice situatie < chiar si trecand prin cea mai cumplita incercare de pe pamant!
    Aceasta familie scumpa ,este o marturie reala de traire crestina , pentru multi oameni si in special pentru mine!
    Ma plec in fata puterii lui Dumnezeu din ei si chiar in fata lor!
    Va multumim frati scumpi pentru demnitatea si dragostea dv. pentru Dumnezeu,pentru marturia dumneavoastra sfanta!
    Stiu din experienta personala ca nu este de loc usor, ba chiar este imposibil de trait cu o asemenea durere omeneste vorbind , dar Dumnezeul nostru puternic si iubitor va va tine pe mai departe pe BRATELE SALE !!!.
    SLAVA DOMNULUI ISUS PENTRU JERTFA, DRAGOSTEA SI CREDINCIOSIA SA!

    Va multumim frati scumpi !
    Domnul sa va tina tari!
    Cu dragoste si pretuire sfanta Ana Pintea …………………………………………………………………………………………….

  15. Pingback: Mîndru să lucrez pentru Hospice – update | Marius Cruceru

  16. Pingback: O înmormîntare cum mi-aș dori | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s