Pentru colegii mei (20 de ani de la absolvirea facultății și 25 de ani de la absolvirea liceului) – despre DRAGOSTE

Dumnezeu este Dragoste

Sfîntul Apostol Ioan

În acest week-end mi se întîmplă două lucruri extraordinare, Vineri îmi voi întîlni foștii colegi de facultate (după 20 de ani), Sîmbătă voi petrece toată ziua cu foștii colegi de liceu (promoția Cantemir, 1989) în Iașul meu drag.

Dimitrie Cantemir promotia 1989 sursa Doina Tofanescu

Dimitrie Cantemir promotia 1989 sursa Doina Tofanescu

Sînt plin de emoții de tot felul. Abia aștept! Chipurile și trupurile ni s-au schimbat, mințile ni s-au umplut. Sufletele?

Vineri și sîmbătă vom încerca să privim înapoi pe drumul parcurs pînă acum. Spunem că sîntem la jumătatea vieții. Nu! Cu siguranță nu toți. Eu mi-am încheiat tinerețea înainte de mulți dintre voi. Numai Dumnezeu știe dacă unii dintre noi nu vom fi parcurs deja cea mai mare parte din viață. Se poate muri și la 46 de ani, și la 57 și la 90, cum sperați unii dintre voi. Eu cel puțin aș fi putut fi dat lipsă din catalog în urmă cu șapte ani. Nu știu ce ambiții aveți voi, eu vreau să trăiesc cel puțin pînă la 72 de ani, poate chiar mai puțin.

Cu siguranță peste încă 25 de ani ne vom uita în fotografia de mai sus și ne vom număra împuținați. Peste alți 25 de ani nu ne vom mai aminti niciun nume, iar chipurile vor fi cu totul încețoșate pentru aceia care ne vor supraviețui. Norocoși aceia? Nu cred!

Sîmbătă va fi un foarte bun motiv să vedem ce-am făcut cu viața noastră pînă acum și cînd încă mai putem schimba cîte ceva.

A meritat? Ne-am împlinit visurile? Am reușit? Am avut succes? Ce-ar fi trebuit să facem pînă la 40 de ani? Am bifat totul? Am ajuns ce trebuia să ajungem? Ce doreau părinții, noi, ce ne presau prietenii să devenim?

Cine sîntem acum de fapt?

Sîntem îngroziți unii de ceilalți, nu-i așa, dragii mei? Sîntem îngroziți să ne dăm raportul, să dăm socoteală unii față de ceilalți! Sîntem încarcerați în grija judecăților celorlalți: ce vor zice despre noi? Vom reuși să ne privim în ochi după prostiile anilor fără de minte?

Ce vom face oare? Vom încerca să facem frumos? Vom rezista ipocriziei? Vom dori să dăm bine la poză? Să ne convingem în primul rînd pe noi, apoi pe voi că … am reușit, că ne-am ajuns? Vom fi oare ispitiți, noi băieții, să ne lăudăm ca în clasa a VII-a, a VIII-a, a IX-a, a X-a? Veți fi tentate, fetelor, să vă uitați de jur împrejur una la alta, invidiidu-vă? Vom fi oare în stare să ne domesticim orgoliile, să uităm jignirile, să nu ne amintim poreclele? Ne vom număra diplomele, camerele, mașinile, copiii? Zilele trecute mi-am condus fiica spre una dintre primele ei slujbe. Am terminat un parcurs? Nu! Încă am de îmbrățișat fiu și avem de primit încă un suflet în brațele noastre. Sînt copiii cea mai mare realizare pentru noi? Nu! Oare nu devin ei vehiculele orgoliilor noastre?

Eu nu pot pretinde că am reușit ca tată!

Dar am eșuat? Încă devin și devenirea va continua.

Dragii mei colegi, am devenit domni și doamne! Voi sînteți neschimbate, noi sîntem mai grizonați și mai grei, dar acum avem împrejur copii pentru care sîntem mame și tați, soți și soții pentru care sîntem sens și speranță, nădejde și răcoare în zăduful miezului de viață. Unii dintre noi am fost înconjurați de prea multă iubire și de prea puțin timp.

Ce contează cel mai mult acum, după 25 de ani de cînd ne-a răsărit tinerețea pe fețe? Ce contează acum, cînd privim cu nostalgie după urcuș spre începutul văii, cu fața un pic negurată spre coborîșul care urmează?

Pentru mine? Contează cel mai mult că am fost iubit și am iubit! Am fost iubit de Dragoste și Dragostea mi-a umplut paharul de a dat peste el spre alții, peste Natalia în primul rînd.

13 iulie 1991

Cea mai mare reușită? Cea mai mare victorie? Cea mai importantă realizare? Mi s-a înfrînt ura, am fost dezintoxicat de amărăciune și de scîrbă, de sictir și de zoiele resentimentare. S-a scurs jegul înciudării și noroiul scrîșnitului din dinți și a pumnului adunat.

N-ați știut! Pe atunci vă mințeam cu spor și multă imaginație.

Am început să urăsc cu mare pasiune încă de la vîrsta de 10 ani. Doamna profesoară Gabriela Neagu (Școala 3-Dacia) m-a prins citind pe sub bancă Crimă și pedeapsă. Cîteva săptămîni înainte cineva mi-l indicase pe unul dintre participanții indirecți la uciderea tatălui meu. Dacă nu aș fi fost transferat de la școala 3-Dacia la Cantemir (cu secreta complicitate a doamnei profesoare Silvia Durnea) între voi, la profil sportiv, clasa VII (clasa domnului diriginte Gheorghică), m-ar fi mîncat școala de corecție.

Un copil este copil pînă începe să urască. Cristos ne spune să fim ca acești copilași nu pentru că aceștia ar fi puri, ci pentru că pruncii nu țin dosare. În momentul în care coacem ura, copilăria este risipită cu totul. Asta mi s-a întîmplat mie. Am terminat copilăria și nu am avut adolescență.

Am ajuns între voi în 1983. Eram în clasa a VII-a. Supărat și închis. Timid și introvert. Singurele ferestre spre sufletul meu, după cum le găsiserăți deja, erau orele de limba română. Compunerile cerute de doamna Păduraru și de doamna Scărlătescu.

Eram între voi cînd mă gîndeam că viața nu mai are niciun rost pentru că doamna Păduraru mi-a spus că nu voi putea niciodată să merg la liceul de aviație de la Bacău… dosarul tatălui meu de la Securitate„Rămîi, puiule, aici. Scrii atît de frumos, este păcat să te faci militar. Fă-te inginer! Vino la mate-fizică”. Și așa am făcut! Am ascultat-o! De aceea am rămas colegi în clasele IX-X. O scumpă de femeie, doamna Păduraru. Am sunat-o zilele acestea. Aceeași voce fragilă inundată de bun simț. Dumnezeu a folosit-o să îmi salveze viața.

Eram între voi cînd mă ardea sufletul după ceva mai mult decît note și reușita la treapta I și treapta a II-a și Hristev și Gheeba. Erau oameni de care mă temeam mai mult decît de domnul profesor Atanasiu.

Eram între voi cînd mi s-a aprins în inimă prima dragoste și cînd s-a stins. Și tot între voi și în perioada aceea am descoperit DRAGOSTEA, adevărata dragoste și am ținut secretul multă vreme pentru mine.

1 septembrie 1985

Căutam să par … normal, băiat între băieți, între Brădățan și Sobolesvschi, dar … mă dădeam doar  … mare. Eram mic. Acum sînt mai bătrîn, dar tot n-am ajuns mare. Sînt însă mai conștient ca niciodată de micimea lăuntrului meu și de îngustimile cămărilor sufletului.

În clasa a X-a m-am ras în cap și v-am părăsit. Îmi găsisem drumul. Știam ce am de făcut. Așa credeam atunci!

Acum îmi caut drumul și mă întreb ce am de făcut.

Astăzi vă spun secretul pe care ar fi trebuit să îl divulg cu mult mai devreme: Dragostea este lucrul pentru care a meritat să fac acest drum. Pentru asta merită cei 43 de ani de viață. M-a găsit, găsind-o și regăsindu-mă!

Am găsit și m-a găsit DRAGOSTEA care rămîne dincolo de dispariția sau plecarea copiilor alintați, dincolo de moartea soției iubite sau îndepărtarea prietenilor părăsitori.

Nu, dacă dragoste nu e, nimic nu e nu este din Sfintele Scripturi, dar cît de adevărat este …

 

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, lacrima din colțul ochiului, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pentru colegii mei (20 de ani de la absolvirea facultății și 25 de ani de la absolvirea liceului) – despre DRAGOSTE

  1. Ernest Herman spune:

    Mă duce gândul la Chambers care vorbeşte despre existenţa a două lumi: lumea reală şi cea concretă. Am putea înţelege deosebirea gândindu-ne la poziţia pe care ne aflăm faţă de dezlănţuirea unei furtuni înspăimântătoare. Călătorind cu avionul deasupra norilor răzbunători, a fulgerelor sticloase, tunetele asurzitoare şi ploii torenţiale experimentezi cu totul altceva decât atunci când te afli sub nori, fulgere, tunete şi torentele de ploaie.

  2. Romana Popa spune:

    cand te uiti la poze vezi transformarea in bine, vezi cum apare
    licarul din ochi, zambetul plin de adevarata bucurie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s