Există mai multe tipuri de iubiri. Grecii le-au dat nume diferite unora dintre acestea. Noi avem dragoste, iubire și amor, dar nu avem nume pentru cea mai trebuitoare formă de iubire, pentru cea după care tînjim cu toții, dragostea pe care am admira-o în lacrimi, în fața căreia am îngenunchea … este dragostea necîntată de poeți, prea puțin descrisă de scriitori, aproape deloc imaginată de regizori.
Ne îndrăgostim, ne căsătorim, ajungem în fața preoților, pastorilor și ne spunem legămintele: ”la bine și la rău, în sănătate și în boală, în bogăție și în sărăcie, pînă cînd moartea ne va despărți”, dar fiecare ne gîndim la bine, sănătate, bogăție și viață, niciunul nu ne gîndim la rău, boală, sărăcie și moarte.
Ieșim la o cină romantică, mergem împreună în concedii, ne naștem și ne îmbrățișăm copiii și în anii buni ne imaginăm că toate vor merge la fel, din bine în mai bine, într-o mișcare scalară, pînă cînd filmul proiectat de imaginația noastră contaminată de povești siropoase se termină undeva cu o scenă în care un cuplu de bătrînei grizonați se îmbrățișează zîmbind cu danturi perfecte în fața unor nepoți perfecți.
Viața este un pic mai vie decît imaginile din revistele colorate abundent ale Martorilor lui Iehova. Viața ne va oferi și necazuri, așa cum ne-a spus Însuși Mîntuitorul, prigoniri, uneori chiar din partea celor din familia apropiată, boli, ispitiri, încercări, alunecări, trădări, jigniri, căderi, mînii, nervi, moarte, văduvie.
Puteți să mă credeți sau nu, dar nu toți vom muri înconjurați de nepoți și strănepoți, pe un pat alb, curat, la vîrsta de 99 de ani, plecînd dintr-o comă ușoară, zîmbitori și senini. Moartea nu se piaptănă și nu se machiază. Este hidoasă și harnică. Boala este urîtă și eficientă. Și pentru că toți sîntem muribunzi, toți sîntem bolnavi terminali, avem nevoie de acest fel de dragoste, precum cea descrisă doar de Sfintele Scripturi, de Revelația lui Dumnezeu, care El Însuși se definește ca fiind Dragoste. Dumnezeu este Dragoste, ne spune Apostolul Ioan.
Acel soi de dragoste nu vine din furtuna hormonală, nu se găsește între dopamină, epinefrină, oxitocină și adrenalină, nu o putem stîrni și nu o putem păstra, nu o putem aprinde și nu o putem stinge, este o … flacără a Domnului, așa cum ne spune Cîntarea Cîntărilor, o aprinde El și o stinge o dată cu viața, pentru că El este sursa unei asemenea iubiri: Dumnezeu este dragoste!
El ne umple de acest soi de iubire și paharul ne este plin de de peste buză spre celălalt.
Această dragoste este dragostea care ”acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul și suferă totul” (1 Corinteni 13)
Această dragoste acoperă ceea ce ochiul nu mai acoperă, semnele bătrîneții, vergeturile, ridurile, petele maronii, celulita, pleaopele căzute, pungile de sub ochi, firele de păr alb, defecte din naștere sau adăugate, scădințe în caracter, temperament ….
Citește întreg articolul AICI pe Edictum Dei
Marius Cruceru 