Cea mai mică demnitate

Am comandat o cafea scurtă, tare, un ristretto, fără zahăr, fără lapte. Tînărul de la tejghea s-a uitat lung la mine și m-a întrebat dacă sînt european. I-am confirmat bănuielile. Nu avea mai mult de 20-22 de ani, dar era plin de tatuaje într-un amestec stilistic și tematic greu de clasificat, inele în nări, în buze, în ureche, în lobul urechii, părul îi era încîlcit și prins într-o substanță lutoasă…

Mi-a scris numele de mai multe ori greșit, insistînd asupra greșelii și zîmbind ironic. Mi-am dat seama că o făcea intenționat. Se pare că ne-am disprețuit reciproc. El, pentru niște motive; eu, pentru alte motive. I-am disprețuit înfățișarea, modul în care și-a modificat fața, apucăturile, ideologia, pe care o bănuiam în spatele gesturilor, deși nu apucasem să stăm de vorbă…

Așteptîndu-mi cafeaua, în cap mi se zbăteau două fragmente de versete biblice în tensiune unul față de celălalt: ”după Chipul și Asemănarea Sa” (Geneza) și ”el disprețuiește pe cel vrednic de disprețuit” (Psalmi).

Mi-am primit cafeaua și i-am lăsat un semn de carte (pentru care oricum nu găseam locul) cu ceva de genul: ”Jesus loves you!”. S-a uitat la mine… a zîmbit sarcastic și mi-a răspuns: ”I know, man, I know… ”.

Eh, mi-am făcut datoria popească! Eram ușurat cumva. Ar fi trebuit să fac mai mult, așa îmi spunea conștiința, dar… oricum n-ar fi primit, m-am liniștit eu. I-am amintit de Evanghelie, dar am continuat să mă lupt cu disprețul față de acest tînăr. Nu milă, dispreț, în cel mai aproape sens etimologic al cuvîntului.

Pe drum mi-a venit în minte un alt fragment de Scriptură: ”cu puțin mai prejos decît Dumnezeu…”

Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui. (Psalmul 8, 3-6)

Asta este! Atunci m-am luminat, dar eram încă în vinovăția de a fi disprețuit.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 Responses to Cea mai mică demnitate

  1. Avatarul lui Faude Faude spune:

    Un articol bine scris insa, din pacate, nu va pot incuraja opinia declarata in acest articol. Chiar, opinia mea este opusa de cea pe care am relatat-o aici.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.