”10 regrete după 30 de ani de căsătorie” sau ”ce aș face altfel”?

Sîntem căsătoriți de 30 de ani. În iulie 1991, în plină criză economică, ne-am căsătorit fiind foarte tineri. Doi copii, eu aveam 20 de ani, ea, 21. Ne-am întîlnit prima oară în 1985 și, cu toate că eu nu cred în ”dragoste la prima vedere”, mie așa mi s-a întîmplat. Am văzut-o și mi-am spus: ”Aceasta ESTE soția mea!” În acești 30 de ani am adunat multe, foarte multe bucurii, dar și cîteva păreri de rău, nostalgii în sensul etimologic al cuvîntului (dureri ale reîntoarcerii). Sîntem foarte fericiți, a fost aproape perfect (cel puțin în ce o privește pe ea) dar, dacă aș avea un fel de mașină a timpului, m-aș întoarce să schimb cîte ceva, ca să fie mai mult ca perfect! În alte texte am enumerat mai multe astfel de păreri de rău, aș putea scrie cel puțin 30 pentru fiecare an, dar încerc să le restrîng doar la 10 majore:

1. TIMPUL – îmi pare rău că n-am petrecut mai mult timp împreună. Am avut o viață profesională cu multe călătorii. Au fost călătorii în care am fost singur, deși ea ar fi putut fi cu mine. Au fost momente, pe care m-aș fi bucurat să le fi împărtășit împreună. Acum, cînd îmi dau seama că cea mai mare parte din căsnicia noastră se va fi scurs deja, prețuiesc fiecare clipă. Ea calcă rufe? Îmi iau laptopul sau tableta ca să lucrez lîngă ea. Călătoresc undeva mai mult de o zi? Facem eforturile necesare, ne așezăm ultimul copil dormind în carseat și plecăm la 5.30 dimineața, ca să avem încă 4 ore împreună ținîndu-ne de mînă (în sfîrșit avem mașină cu transmisie automată!)

2. DIMINEȚILE – de multe ori am început diminețile împreună. Au fost cele mai minunate, dar în multe ocazii am fugit ca un apucat spre lucrul care oricum m-ar fi așteptat tot acolo. În multe dimineți, în loc să ne deschidem zilele cu zîmbet, așa cum o făceam în primii ani ai căsniciei noastre, mi-am aruncat ochii în telefon sau tabletă să văd ce mai e ”nou”. ”Nimic nou sub soare, ce a fost va mai fi!” Acum am revenit la acel obicei de acum 30 de ani, să ne spunem unul altuia ”bună dimineața” cu un zîmbet.

3. PRÎNZURILE – fiind de multe ori în fugă, am mîncat prin oraș, cu prieteni, deși de multe ori ea m-a așteptat cu masa pusă, ca să mîncăm împreună. Prînzul, nu cina, era pe vremea noastră cea mai importantă masă a românilor. Acum vremurile s-au schimbat. Încercăm să corectăm și să mîncăm împreună. Masa împreună are conotații simbolice. Pînă și Dumnezeu ne invită la o masă eternă, escatologic vorbind.

4. SERILE – serile în care nu ne-am împăcat, dacă va fi fost vreo tensiune între noi, serile în care ne-am culcat bosumflați. Scriptura ne învață să nu apună soarele peste mînia noastră. În 21 mai 2007 aș fi murit în somn. Aș fi murit lăsînd regretele unei discuții neîncheiate în pace.

5. NOPȚILE – nopțile de lucru, nopțile albe, nopți pierdute pentru odihnă și ”cîștigate” pentru scris la diferite proiecte, nopți în care ea s-a dus singură să adoarmă copiii și eu am rămas mult în noapte lucrînd la tot felul de dead-lines, care mi-au uzat trupul și nervii, fiind a doua zi iritabil, cu puțină energie fizică și emoțională și pentru ea și pentru copii.

Citește tot articolul pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.