Sebastian Vettel, de patru ori campion în Formula 1, ”iese la pensie”. Cei care am fost în viața sportivă, știm că pensia vine devreme, chiar dacă nu dorești să ieși din ring. Pentru Vettel, cariera sa în circuit se încheie la 32 de ani. Și… ce urmează?

Ce mai ESTE? Ce mai RĂMÎNE? Se va face antrenor, ca mulți alți sportivi? Va intra în depresie, se va apuca de droguri, își va irosi averea și viața jucînd poker, cum a făcut un mare fost tenismen?  Se pare că nu! Fiecare dintre noi avem niște markeri identitari. În funcție de aceștia, ne ordonăm prioritățile, ne conducem viața.

Markerii identitari apar în jurul întrebării: ”Cine sînt eu, de fapt?” În Orient și, în special, în Romania, atunci cînd sîntem întrebați cine sîntem, răspundem de fapt la întrebarea ce sîntem: sînt avocat, medic, strungar, pilot, casnică, profesoară etc.  Dar putem FI ceea ce putem pierde?Putem fi ceea ce se pierde cînd ieșim la pensie? Ne putem așeza acolo de unde putem da faliment, de unde putem demisiona? 

Există roluri care nu se pot pierde niciodată. Indiferent de cît de mult mă iubește soția mea, rămîn soțul ei, indiferent de cît de mult mă respectă fiii mei, rămîn tată. Pentru totdeauna.

Chiar dacă sînt un tată falimentar, un soț ratat, rămîn agățat în acele roluri din care pot fi recuperat prin iubire și pe care le pot recupera prin iubire. În familie există iertare, reîntoarcere, reparație, recuperare, restaurare, pentru că există iubire. Am greșit mult față de fiul meu mijlociu. N-am avut destul de multă minte de tată, pe cînd am devenit tată.

Dar acum, cînd este el căsătorit și plecat la casa lui, ne-am redescoperit unul pe celălalt altfel. Am rămas tată, mi-a rămas fiu. Nu m-a dat afară ca pe un angajat din viața lui, nu mi-am dat demisia ca dintr-o firmă din viața lui. Iubirea și iertarea ne-au readus din nou împreună, pe el mai matur; pe mine, mai înțelept.  Familia este un spațiu de identificare în care poți pierde totul sau poți restaura totul.

Într-un spațiu de lucru sau într-o echipă sportivă, într-o firmă, pot exista sentimente de camaraderie, prietenie, loialitate, orgoliu, ură, competiție, chiar amantlîc, dar numai în spațiul familiei te poți bucura de iubirea care iartă și restaurează, care crede totul, nădăjduiește totul, acoperă totul și suferă totul, iubirea care este gata să o ia de la capăt de fiecare dată. Un soț falimentar rămîne soț, dar care poate fi iertat.

Citește întreg articolul AICI pe Edictum Dei