Dacă îmi veți spune acum acest lucru, da, aveți dreptate! Din 18 septembrie 2020, odată cu începutul anului evreiesc, locuim la țară, într-un sat dintr-o comună destul de aproape de Oradea. Sînt țăran cu acte în regulă!

Am visat, am plănuit, am cumpănit, ne-am făcut socotelile (prost! – voi reveni asupra acestui aspect, ca să nu pățească și alții ca noi) și am pornit în această aventură extraordinară, o aventură care ne-a umplut ultimii doi ani din viață, dar mai ales acum, ne-a ferit de plictiseli toată ”pandemia”.

Ne gîndeam noi la așa ceva de mai mult timp, dar ne lipsea prilejul …. După ce am văzut că ne-au crescut copiii mari, că se căsătoresc, am început să ne gîndim tot mai serios că un apartament cu patru camere, la etajul 7, în buricul tîrgului, nu este prea grozav pentru doi oameni care doresc să își petreacă bătrînețea în liniște. Mult spațiu în interior, multe cheltuieli, multe etaje, fără grădină, fără loc de biciclete … Eu sînt născut și crescut în jungla de beton, dar Natalia este născută și crescută la țară, în familie de grădinari, apicultori, tîmplari. Ar fi fost păcat să îi amărăsc bătrînețile, ținînd-o prizonieră între betoane armate și pe scări de bloc împănate cu pensionari plini de acreli.

Cînd a venit Noah Cristofor, în urmă cu 6 ani, atunci am hotărît fără putință de întoarcere că el nu va mai crește la bloc, ci la curte. Mă săturasem să tot îi spun:”șșș, se supără vecinii, șșșș, nu tropăi, nu striga, nu rîde, nu te bucura, nu sări… ”

Cînd Neriah era mică, săraca, atît am frustrat-o cu ideea vecinului supărăcios încît a spus: ”tati, eu cînd cresc mare nu vreau să fiu vecin!” Pentru ea vecin devenise adjectiv.

Pe lîngă acestea, ideea homeschooling-ului ne vizitase deja de mai mult timp, dar cu cei mari am ratat ocazia.

Așa ne-am gîndit la un nou început. După ce ni s-au căsătorit primii doi copii, ne-am reinstalat softurile de creștere a copilului, ne-am mutat într-o locuință de servici și am început să căutăm teren la sat. Neapărat la sat, lîngă pădure, liniște.

Am găsit (fără utilități, fără curent, fără apă, fără canalizare), am început aventura construcției (despre asta cu altă ocazie… ) și, prin mari ”minuni și semne”, am terminat. Faptul că această casă este în picioare, locuibilă, cu apă, curent, căldură … este minunea lui Dumnezeu, făcută prin ajutorul rudelor, prietenilor, cunoscuților. Din vînzarea apartamentului și din economiile noastre din cei 30 de ani de căsnicie nu ne-au ajuns banii decît pînă la casa ”în gri”. Am trecut prin momente dificile. Au fost situații cînd, la casa ”în roșu”, am dorit să o vînd cu tot cu teren și să ne mutăm mai departe, într-o casă de țară gata construită.

La finisaje ne-am blocat, dar Dumnezeu a fost bun și îndurător și ne-a ajutat. Am vîndut cam tot ce se putea vinde: instrumente de colecție, bicicletele de colecție, mașina, alt teren … M-am despărțit de lucruri dragi și de amintiri dulci, dar … a meritat sacrificiul!

Să mă ierte cei afectați de situația sanitară a lumii, dar pentru noi perioada pandemiei a fost curată binecuvîntare. Am putut să terminăm acest proiect. A fost o perioadă excelentă pentru a angaja echipe, care au preferat să lucreze aici, acasă, să nu mai cutreiere prin Spania, Italia sau Austria. A fost o vreme în care domeniul construcțiilor a mers pe turbo.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am lipsit de pe blog. Am construit, am alergat de la magazinele de materiale pe șantier și înapoi, am făcut marketing, am ales, am cărat, am privit, minunîndu-mă, de priceperea meșterilor …

Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să locuim în pace și liniște … este a 13-a mutare. Sper că următoarea să fie în ”bordeiul” în care voi aștepta Învierea de obște…

Despre viața la țară? Fascinantă! Vineri mi-a sărit un grup de căprioare în față. Dimineața ni se cocoață fazani pe o cocoașă de pămînt. Stupi, pomi, dar și șoareci, bufnițe, pisici sălbăticite …

Acum ne luptăm cu șoarecii! Sîntem în cîmp și se retrag spre case în căutare de hrană. Dacă aveți recomandări, vă rog! Am luat tot ce trebuie, inclusiv dispozitive cu ultrasunete. Se pare că nu îi deranjează foarte mult!

Iată cîteva lecturi folositoare pentru cei care se gîndesc cum își vor petrece următoarea pandemie: la bloc sau la casă?

Vezi AICI și AICI

Sper să faceți alegerea corectă: la casă!