Am discutat cu mai mulți prieteni, pastori, preoți, conducători religioși. Din nou se șterg granițele confesionale, ca în cazul Bodnariu sau în cazul Referendumului.

Situația este disperată. Dacă previziunile statistice sînt corecte, 50.000 de îmbolnăviri, peste 3000 de decese…, atunci trăznetul va lovi și foarte aproape de familiile multora dintre noi. Practic nu va exista stradă în marile orașe în Romania unde să nu fie cel puțin o familie în doliu.

Unii politicieni ne roagă să  facem ce știm noi cel mai bine … să ne rugăm! Nimeni n-a mai trecut pe aici. Nimeni nu are soluția în buzunar. Chiar și cei mai puternici lideri ai planetei ezită și își schimbă retorica de la o zi la alta, vezi primul ministru al Marii Britanii, Cancelarul Germaniei sau președintele Statelor Unite.

În acest week-end ar fi trebuit să fim cu toții la Marșul pentru viață. Vă amintiți? Final de Martie!

Dar lumea acum fierbe. Mulți predicatori spun că este mînia și urgia lui Dumnezeu față de lume pentru starea de păcat în care ne-am complăcut. Da, cred că pricepem cu toții în două sau trei fraze tipul acesta de mesaj. Este convenabil acum să fii un profet post-eveniment! Eu cred că lumea are nevoie acum și de acest mesaj de mustrare, dar cred că mai este nevoie de încă unul …

De aici încolo ce facem? Le-am explicat oamenilor intențiile și gîndurile lui Dumnezeu, dar cred că mai putem face ceva.

Medicii fac tot ce pot. Să îi admirăm, sprijinim și protejăm! Pastorii, preoții, conducătorii religioși, ei ce ar trebui să facă? Să cheme poporul la Post și Rugăciune pentru sat, oraș, țară, continent … lume.

Este o situație fără precedent. Lumea se schimbă sub ochii noștri. Supraviețuitorii celui de-al doilea Război Mondial ne spun acum că tot așa de repede și pe neașteptate s-a schimbat lumea și atunci. De la zi la zi, de la oră la oră.

Creația geme în așteptare!

Să ne unim glasurile, să ne așezăm sacii pocăinței pe noi, cenușa regretului în cap, și să ne îndoim la podea genunchiul pocăinței.

Biserica din Mierlău, lăcașul meu spiritual, ține post Vinerea. Putem începe de Joi, fiecare cît poate ține. Unii vor reuși chiar 72 de ore, alții mai puțin. Dumnezeul nostru la inimă se uită.

Să vestim un post al pocăinței, pocăință care să înceapă din Casa lui Dumnezeu, de la Poporul Său. Să ne milogim de Dumnezeu precum Daniel și Ieremia, cerînd iertare pentru fapte pe care nu noi le-am comis, dar care ne-au rămas povară de la antecesorii noștri. Vezi Daniel cap. 9.

Este doar o idee! Păstorii noștri, preoții voștri, conducătorii creștini de orice culoare confesională pot prelua această idee sau … nu. Știm altceva mai bun de făcut în situația dată?

Isaia 58:1 Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă şi spune poporului meu ce păcate are şi neamului lui Iacob care-i sunt fărădelegile.

58:2 Ei mă întreabă în fiecare zi şi vor să ştie căile mele, ca un norod care se îndeletniceşte cu dreptatea şi de la pravila Dumnezeului său nu se abate. Ei mă întreabă despre legile dreptăţii şi poftesc să se apropie de Dumnezeu.

58:3 «Pentru ce să postim, dacă tu nu vezi? De ce să smerim sufletul nostru, dacă tu nu iei aminte?» – Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi ţineţi la lucru pe salahorii voştri.

58:4 Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să vă bateţi, zănatici, cu pumnul. Postul vostru de astăzi nu ajută glasul vostru să se audă sus.

58:5 Este oare acesta post care să-mi placă? O zi în care omul se chinueşte, îşi încovoaie capul ca o trestie şi se culcă în sac şi în cenuşă! Oare aceasta se cheamă post şi zi bine plăcută Domnului?

58:6 Iată postul care îmi place într’adevăr, zice Domnul: «Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor!

58:7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel fără cămin; dacă vezi un golan, pune haină pe el, şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

58:8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta va veni repede. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

58:9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău el va zice: «Iată-mă!» Dacă tu vei goni din mijlocul tău asuprirea, arătarea cu degetul şi vorbele viclene,

58:10 Dacă vei da pâinea ta celui flămând şi vei sătura sufletul amărît, atunci lumina ta va răsări în noapte şi întunericul tău fi-va ca miezul zilei.

58:11 Domnul îţi va fi mereu povăţuitor şi chiar şi în pustie te va sătura. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină udată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

58:12 Pe străvechi ruine oamenii tăi zidi-vor clădiri noi şi ziduri din alte veacuri vei ridica la loc şi lumea te va numi: «îndreptătorul zidurilor dărâmate» şi «înnoitorul căilor spre buna întocmire a ţării».

58:13 Dacă vei stăpâni piciorul tău în ziua Sâmbetei şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua mea cea sfântă, ci vei socoti ziua Sâmbetei ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu nevoile tale şi fără să mai vorbeşti deşărtăciuni,

58:14 Atunci vei afla marea ta bucurie întru Domnul şi eu te voi purta în car de biruinţă pe plaiurile ţării şi te voi desfăta cu moştenirea tatălui tău Iacob, căci gura Domnului a grăit.

CAPITOLUL 59

Adevărata frângere a inimii va scoate din păcate şi va împăca pe Domnul.

59:1 Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă, ca să nu poată să mântuiască, şi urechea lui nu e prea grea la auz, ca să nu audă.

59:2 Dar fărădelegile voastre s’au făcut zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre au fost de vină că el şi-a ascuns faţa lui de voi, ca să nu vă mai audă.

59:3 Căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge şi degetele voastre de fărădelegi; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră vorbe viclene.

59:4 Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu judecă, ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi vorbesc lucruri fără rost; zămislesc silnicia şi nasc păcatul.

59:5 Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar când se sparg singure, ies din ele năpârci.

59:6 Din ţesătura lor de viclenii veşminte nu se fac şi cu lucrul făcut de mâna lor nu e nădejde de acoperit, căci lucrul lor este lucru blestemat, iar în mâinile lor sunt numai fapte silnice.

59:7 Picioarele lor aleargă de zor spre fărădelegi, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene, în calea lor zac pustiirea şi prăpădul.

59:8 Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu-i nici o dreptate, cărările lor şi le-au întortochiat spre folosul lor, şi ori cine apucă pe ele nu mai cunoaşte pacea.

59:9 Pentru aceasta, judecata stă departe de noi şi dreptatea nu ajunge până la noi. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; raza zilei, dar umblăm în beznă.

59:10 Umblăm de-a bâjbâitul, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi orbecăim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca în amurg; deşi sănătoşi, suntem totuşi ca nişte morţi.

59:11 Mormăim toţi ca urşii, guruim ca porumbiţa, aşteptăm dreapta hotărîre, dar nu este; aşteptăm mântuirea, dar ea este departe de noi.

59:12 Căci răzvrătirile noastre s’au înmulţit înaintea ta şi fărădelegile mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre le ştim prea bine şi vinovăţiile noastre sunt de faţă în cugetul nostru:

59:13 Necredinţa şi lepădarea de Domnul întoarcerea de la slujirea lui Dumnezeu, vorbirea deşartă şi răzvrătită, născocirea şi cugetarea de lucruri mincinoase.

59:14 Iar omenia este dată în lături şi dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în piaţă şi fapta cinstită nu se mai dovedeşte.

59:15 Omenia a pierit şi cel ce nu umblă în calea răutăţii este prădat de ceilalţi. Şi văzând Dumnezeu, s’a întărâtat foarte că nu mai este dreptate.

59:16 A văzut că nu mai este nimeni de partea dreptăţii şi cuprins a fost de mirare că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul lui i-a fost ajutor şi dreptatea sa l-a sprijinit.

59:17 Pus-a dreptatea platoşă şi coiful mântuirii pe capul său; îmbrăcatu-s’a în veşminte de răzbunare şi în râvna sa înfăşuratu-s’a ca într’o mantie.

59:18 După faptă şi răsplată: urgie împotriva răzvrătiţilor, răzbunare împotriva duşmanilor, şi ţărmurilor şi ostroavelor plata cuvenită.

59:19 Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la răsărit de slava lui; căci va veni ca un fluviu strâns între maluri, pe care-l zoreşte Duhul Domnului.

59:20 «Pentru Sion el veni-va ca un mântuitor, pentru cei din Iacob care se vor căi de păcatele lor», – zice Domnul.

59:21 «Iată, acesta este legământul meu cu ei, zice Domnul: Duhul meu care odihneşte peste tine, şi cuvintele mele pe care le-am pus în gura ta să nu se depărteze din gura ta nici din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor urmaşilor tăi», – zice Domnul, – «de acum şi până în veac!»

Sursa E biblia, trad. Carol II