- Prezența mai mare decît m-aș fi așteptat! Aș fi ”pariat” pe maxim 37%. Aproape de 50% însă nu înseamnă nici mai multă educație politică, nici mai mult spirit civic, înseamnă numai mai mulți nervi. Nervi vărsați pe vot. Nimic bun în asta! Ce facem cînd nu mai sîntem așa de nervoși pe cineva? Stăm acasă?
- Prezența mai mare și la votul pentru referendum. Foarte bine! Ce înseamnă asta? Deocamdată nimic! Asta mă întristează și mai mult, dacă mă gîndesc la referendumul ratat din octombrie. Arată că am fi putut, dacă am fi vrut. O observație a cuiva: nu-i așa că de această dată întrebările au fost formulate mult mai clar? Deci s-ar fi putut și data trecută. Mulți n-au votat atunci pentru că au avut suspiciuni asupra formulărilor din buletinul de vot. Și încă ceva. S-au implicat partidele acum. Atunci toate, inclusiv PSD-ul a pus batista pe țambal.
- E clar, românul votează la mînie! Ce înseamnă asta? Că nu cîștigăm mare lucru pe termen lung. Că nu avem un cîștigător, ci numai pierzători, că oamenii nu votează un proiect de țară, ci împotriva unora. Cum s-a întîmplat la ultimele prezidențiale: n-a cîștigat Iohannis, a pierdut Ponta. De data asta a fost îngropat Dragnea. Dar clasa politică are resurse inepuizabile de jeg. Vă amintiți basmul cu balaurul cu șapte capete cu care se luptă Făt Frumos? Taie un cap și crește altul? Ei, balaurul este adevărat, dar Făt Frumos nu există.
- Ce nu este clar: ce înseamnă rezultatele referendumului? Nu mare lucru, după părerea mea. Un semnal dat clasei politice și celor din justiție, dar nu este un mare cîștig. Un referendum ”despre ce fel de Românie vrem să avem”? Hmmm! Am fost ”dadaist”, dar sînt sceptic! Am văzut ce-a însemnat referendumul. Dragnea a fost condamnat. Justiție liberă? O glumă! Au așteptat doar verdele de execuție de după alegeri. E o veste bună că s-a dat un verdict. Este o veste proastă că s-a dat acum.
- A pierdut cu adevărat PSD-ul? A cîștigat cu adevărat PNL-ul? Eu cred că psd-iștii au motive de îngrijorare, dar nici pnl-iștii n-au multe motive de bucurie (Rareș Bogdan va fi și mai gonflat și cu nasul și mai sus … cam atît! Acum probabil începe să viseze și la a deveni președinte!), pentru că oamenii n-au votat pnl-ul, ci au votat împotriva noroaielor, ambulanțelor blocate, împotriva senatorilor cu diaree, împotriva miniștrilor analfabeți et c. Mulți au votat în ignoranță pretențioasă, s-au făcut că știu, dar de fapt confundă stînga cu dreapta. Mulți dintre cei care au votat cu USR-ul au crezut că votează Dreapta. Dulce înșelăciune! Mare dezamăgire va urma.
- Ce înseamnă ”asta cu europarlamentarele” pentru țară? Vom ”trăi mai bine”, vorba lozincii din urmă cu ceva ani? Nu! Vom trimite cîțiva oameni la Bruxelles. Cam atît! Pleacă cîțiva care ne-au făcut de rîs de pe acolo? E bine!
- Marele cîștig? Probabil o demisie la vîrful PSD (am scăpat de unul dintre candidații pentru postul de președinte), un semnal clar pentru următoarele alegeri, alegeri la care românii s-ar putea să se răzgîndească iarăși … Cine preia partidul? Au destui firea, codrini, cătăliniștefănești, cozmînci!
- Avem un nou jucător politic: USR-ul, ceea ce nu mă face să celebrez foarte tare. Este o altă pălărie pentru o Măriuță un pic mai modern și progresist machiată. N-am încredere! Mă scuzați!
- Toate acestea și altele mă îngrijorează atunci cînd mă gîndesc la educația politică și la rațiunile politice ale românilor. Încă nu avem educație civică și politică. Oamenii nu votează programe politice, votează visceral, la mînie, scîrbă, nervi, patimă.
- Vom aștepta cu mare interes să vedem noile alianțe pentru următoarele alegeri. S-ar putea să fie surprinzătoare.
- Socoteala cu independenții a fost foarte proastă de la bun început. Paradoxal, cu cît mai mulți se vor fi prezentat la vot, cu atît mai mult ar fi scăzut șansele europarlamentarilor independenți, mai ales dacă vorbim de cel evanghelic. În situația de față procentul obținut de candidatul care alerga spre Bruxelles este abia vizibil. O lecție aspră, dar mă tem că nu are cine o învăța.
- Ascult acum afirmații de genul ”PSD este istorie, Dragnea este un cadavru politic” (Robert Turcescu) et c. Există vreo școală din asta de comentator politic? Dacă da, atunci ăștia sînt repetenți. Să fim serioși. În spatele lui Dragnea sînt aliniați alți 30 ca dînsul. Partidul are resurse imense. Culcați-vă pe o ureche și vedeți ce se întîmplă. Dacă ne imaginăm că aceste alegeri sînt o adevărată victorie a celor cinstiți și drepți, o victorie a justiției … Opoziția, așa cum arată ea acum, la guvernare? Chiar credeți că oamenii aceștia au idei și programe? Pare că singurul personaj lucid și treaz din politica românească este Traian Băsescu, fapt care reprezintă o și mai mare îngrijorare …
Concluzie? Pe mînie și sictir nu se poate construi nimic durabil. Să continuăm să ne rugăm pentru țara noastră! Să ne rugăm și să lucrăm fiecare în dreptul nostru. Schimbarea începe de mîine, de luni, de la atelier, birou, etica muncii, detaliu … pus faianța cum trebuie, strîns șurubul, lucruri ”bine făcute”, nu doar lozinci ”bine făcute”.
Nu vă bucurați prea tare!
Ora et labora!
Marius Cruceru 
Foarte bune și echilibrate comentariile. Le susțin în totalitate. Așa este!
A republicat asta pe Suceava Evanghelica și a comentat:
Primele impresii la cald din partea profesorului Marius Cruceru.
A republicat asta pe Revista ARMONIA – Saltmin Media.
iar lipsa de educatie politica / civica nu poate fi atribuita si predicatorilor pocaitilor!?!
Păi sînt în biserică o grămadă care nu știu tabelul lui mendeleev pe de rost sau legea lui Bernoulli. Nu-mi asum!
Sînt femei care nu știu să se îmbrace! Nu-mi asum!
Sînt bărbați care nu știu să parcheze. Nu-mi asum!
Sînt predicator al pocăiților. Vestesc evanghelia, cînd evanghelia va presupune și aceste lucruri să mă anunțati ca să punem în curriculum.
Toate aceste lucruri se învață în altă parte, nu neapărat la biserică.
La Biserică în cel mai bun caz putem să le cultivăm oamenilor dorința, setea, foamea și reperele, criteriile, ciurul pentru ADEVĂR.
Dacă un pocăit este înșelabil politic, atunci își merită soarta.
nu ma pricep la politica deloc, probabil de asta nu inteleg punctul 11. va rog, puteti fi mai detaliat? pentru noi astia mai limitati. nu vorbesc sarcastic. un frate de credinta. Multumesc!
Nu, prefer să rămînă așa cum am scris, fără alte detalieri. Ce am avut de spus, am spus personal cui trebuia sau era interesat.
Bună ziua! Am urmărit cu interes postările dumneavoastră din aceasta perioadă pentru a vedea dacă vă poziționați în vreun fel față de aceste alegeri și, în special, ce părere aveți despre candidatul evanghelic. Acest articol nu face decât să adâncească și mai tare misterul cu acel punct 11 pe care personal nu l-am înțeles. Mă alătur celeilalte persoane care a comentat și v-aș ruga să detaliați ce ați vrut să spuneți acolo. Vă mulțumesc!
Draga domnule Cezar, am încercat să mă abțin de aceste alegeri. Părerea mea despre candidatul evanghelic și campania dînsului i-am comunicat-o direct dînsului.
Nu cred că este nevoie de alte detalieri în acel punct. S-a comentat destul de pe facebook despre situație.
Este simplu. Există un prag electoral care trebuie depășit. Una e 5% din 5 milioane (250.000 voturi), alta e 5% din 9 milioane de votanți (450.000). Cu cat au participat mai multi, cu atat procentul s-a schimbat in rau pentru Costea. El a mizat pe evanghelici, dar numarul celor care aua uzit de el si au fost gata sa il voteze a ramas neschimbat. Cei care s-au mobilizat in plus, nu sunt din tabara aceasta. Aceasta e explicatia mea. Domnul Cruceru poate avea o alta parere.
Da, așa este, precum spuneți. Și dacă s-ar fi încolonat toți evanghelicii în spatele lui Peter Coste (dar cu o campanie dezastruoasă acest lucru nu s-a întîmplat) și tot nu avea nicio șansă. toți evanghelicii cu drept de vot din țară nu ajung la acea sumă. Nu, n-am altă părere.
Totuși, apar câteva constatări și întrebări:
1. De cand au învățat evanghelicii să facă calcule la vot și să aleagă după șansele pe care cred ei că le are fiecare și să-L scoată, astfel, pe Dumnezeu cu totul din ecuație? Înainte, “pocaitii” nu ieșeau la vot pentru că “Dumnezeu pune dregătoriile, partea noastră e să ne rugăm și atât”, o extremă la fel de nocivă, de altfel. Acum, însă, am observat la aceste alegeri tot mai mult afirmându-se: “Nu votez cu ăla, că n-are șanse oricum.” E Dumnezeul nostru atât de mic? Facem noi calcule în locul Lui?
2. Ce criterii au evanghelicii când votează și ce criterii vrea Dumnezeu să avem când acordăm votul nostru cuiva? Unele politice sau mai degrabă morale? Eu cred că Cel Preaînalt ne cheamă la alegeri (oricare ar fi ele) să filtrăm candidații prin ceea ce ne învață Scripturile, prin cumulul de legi și standarde pe care le-a stabilit El. Votăm partide care se declară pro-homosexuali? Votăm hoți? Votăm mincinoși? Votăm preacurvari? Votăm oameni cu un limbaj urât? Și dacă ajungem până acolo încât să avem de ales între niște oameni care nu au nicio problemă din cele mai sus amintite, votăm între unul care se declară fățiș om temător de Dumnezeu sau pe alții care nu cred și nu declară lucrul acesta? Ce criterii avem? Îl căutăm pe cel mai frumos și mai arătos dintre ai lui Isai, ca Samuel? Căutăm unul iscusit la luptă (politică) ca Goliat, chiar dacă nu-L are pe Dumnezeu?
3. Din câte știam (poate greșesc) pragul electoral pentru un independent e de 3 sau 3,2%, nu 5%. Și chiar de n-ar fi fost, un 2%-2,5% care să reprezinte toți evanghelicii din România cu drept de vot ar fi transmis un mesaj valoros, poate nu oamenilor, dar lui Dumnezeu sigur.
4. Campanie dezastruoasă? Credeți că era nevoie de mai mult? Un evanghelic, deci un om educat și înțelept prin definiție (cel puțin teoretic), este dator să se intereseze personal de candidați, nu să aștepte fluturași și bătăi în ușă ca să-l convingă cine și ce poate. Informații despre domnul Peter Costea erau suficiente la o aruncătură de google.
Aș aprecia dacă ați comenta referitor la aceste aspecte, măcar că nu am putut smulge o opinie de-a dumneavoastră legată de întrebarea mea precedentă (Nu toți au facebook, să știți). Vă mulțumesc!
Stimate domn,
1. Credeți sau nu, evanghelicii se roagă cînd pornesc într-o călătorie, spre exemplu în Germania sau în Oltenia. Dar apoi calculează benzina, motorina, orele de condus, își iau măsuri de precauție, se roagă să îi protejeze Dumnezeu, dar își pun centurile de siguranță. Adică nu sînt proști în general vorbind. Credința nu înseamnă să suporți o lobotomie. Eu am fost bun la matematică și fizică, destul de bun, nu din cauza îndepărtării de științele exacte m-am făcut filolog.
2. Eu L-am întrebat pe Dumnezeu ce criterii are pentru puterea politică și mi-a răspuns foarte clar. Sînt în Scripturi. Nu am nevoie de revelații în fiecare zi ca să aleg în funcție de bun simț, modestie, smerenie, înțelepciune et c. REvelația este completă și în funcție de asta m-am uitat împrejur și am descoperit că pe scena politică aceste lucruri sînt destul de rare. Atunci am votat în funcție de răul cel mai mic, ca între Iliescu și Vadim, am votat atunci Iliescu, la fel și acum. Cine vrea să facă o afirmație politică, votînd un candidat fără șanse, este liber să o facă, vorba lui Adi Papahagi. Soția mea, cu care sînt una, așa a ales. Eu am ales diferit.
3. Da, ați înțeles bine procentajele. Tocmai pentru că prevedeam o prezență la vot undeva la 37%, așa cum i-am împărtășit unui lider liberal (am martori) sîmbătă seara, tocmai de asta am considerat că cel evanghelic candidat nu are nicio șansă. Am preferat să măresc puțin distanța față de PSD a altor partide politice care să ia mai multe mandate de dreapta. USR-ul nu intră în socotelile mele la dreapta. Idea cu lozincile si exemplele biblice nu mă prinde în cazul acesta. Paralele sînt inexistente.
4. Da, campanie absolut dezastruoasă. Eu m-am interesat personal, am vorbit personal cu candidatul respectiv, i-am spus că are o campanie proastă. N-a vrut ă asculte, a continuat în nota de comparație cu alți candidați! Ce să mai spun de alte măsuri care îi făcuseră deja mult rău la momentul vorbirii noastre și pe care i le-am sesizat: cu lozinci ridicole (Europa, dă-i o șansă lui Dumnezeu!), care excludeau alte categorii de votanți (frații și surorile votează FRATELE), alerg spre Bruxelles (filmulețul acela în chiloți de alergat este de toată jena mediatică). În general, într-un manual de media, TOATĂ CAMPANIA lui Peter Costea ar putea fi trecută la capitolul CUM NU SE FACE O CAMPANIE MEDIATICĂ. Are toate greșelile politice, de la gramaticale, retorice, de comunicare, de sens et c.
Sper că de data asta am fost destul de lămuritor.
1. Minunat răspuns, sunt de acord cu el, dar e total pe lângă subiectul dat! Întrebarea era alta și nu înțeleg de ce ați evitat un răspuns pe tema dată. Pentru un slujitor al lui Dumnezeu a vota, a alege între doi sau mai mulți oameni, înseamnă să porți responsabilitatea de a face alegerea înțeleaptă, alegerea pe care criteriile Lui sfinte o poate încuviința. Paralela cu planificarea unei călătorii e deplasată și nu rezolvă cu nimic ecuația dată. Unde e spiritul științelor exacte care v-a cuprins cândva?
2. Iarăși sunt de acord cu dumneavoastră! Asta am spus și eu, dacă ați citit un pic mai atent mesajul anterior. Nu, nu trebuie nicio altă revelație decât o citire atentă a Scripturilor pentru a ști care sunt criteriile după care se ghidează Dumnezeu în alegerile Sale. Și da, a vota în funcție de răul cel mai mic este compromisul necesar. Dar vă întreb încă o dată: ce criterii ar trebui să avem? Criteriile biblice, ale moralității sau criteriile politice (experiența politică) când alegem? Și încă o întrebare directă, dacă îmi permiteți, între domnul Traian Băsescu și domnul Peter Costea, care era răul mai mic?
3. Din ceea ce spuneți, mi se pare că ați fost mai implicat în aceste alegeri decât ați declarat anterior :). „Nu are nicio șansă”… Perfect! Atunci continuăm să dăm o mică atenție când mergem la doctor, rezolvăm cu o mită și examenul de conducere, facem compromisuri de credință când ne angajăm… pentru că nu avem nicio șansă altfel. Dumnezeu e prea mic pentru lucrurile astea.
4. Iarăși vă trădează cele declarate. V-ați implicat în campania asta mai mult decât vă place să credeți. Toate greșelile mediatice ale domnului Peter Costea nu depășesc palma dată unui copil, înjurăturile și comportamentul îndoielnic al domnului Traian Băsescu, de exemplu. Și paralela poate continua cu ceilalți.
Vă mulțumesc, totuși, pentru răspunsul dat!
Dadaismul e altceva, probabil ati vrut o paralela, dar eu nu o vad. Eu stiu dadaismul din arte plastice dar stiu ca si la literatura in liceu am facut cceva lectie… o alegere la intamplare a unor cuvinte / scurte bucati de propozitie insiruite oarecum aleatoriu… asa sa fie politica noastra? da, poate… si omul de rand, si mai ales politicianul de azi e ca o drosofila-melanogaster, intr-o ameteala ilogica si lipsita de tinta… daa, poate asa inteleg dadaismul din ultimele zile 😉
dada-iști sînt cei care au căpătat acest nume în aceste zile după ce vor fi votat DA și DA la ambele întrebări ale referendumului.
La asta m-am referit. Da, știu despre curentul acela. Era un simplu joc de cuvinte ironic.
@Petru Dragan
De acord. Și eu am spus asta cuiva când am văzut că unii fac asocierea cu dadaismul printr-o forțare. Problema e că vor să împrumute doar forma curentului, nu și conținutul lui, ceea ce nu prea se poate. Mai ales dacă se dorește crearea unui efect comic trebuia să existe mai multe puncte de agățare. Înțeleg ce s-a dorit, din păcate mie mi se pare că singurele lucruri care se transmit sunt: impresia că nu se cunoaște semnificația curentului (chiar dacă e cunoscută de utilizator) și ceea ce spuneați referitor la politica noastră. Iar aceasta din urmă așa și cred că e. 🙂
Intr-un fel se poate că este înrudit și cu acel curent. Adică … cam pe orice grup pui ștampila, cam tot aia iese… poezie.
De câte ori spuneam așa ceva prietenilor mei (că așa credeam și cred și eu), începeau să mă învețe și să-mi explice cât de puține înțeleg eu din politică și istorie, și țară, și viitor, și perspectivă, și mentalitate sănătoasă vs bolnăvicioasă etc. etc. 🙂 Nu știu multe, dar poate am prins esențialul. Mi se pare că, insistând mereu cu dezbaterile politice, nu facem (românii în general) decât să ne facem sânge rău (și singuri, și între noi) și nimic mai mult.
Da, știm, chiar astăzi am avut parte de învățători de genul: ”toți românii se pricep la fotbal și politică”, spune omul, dar apoi începe și el să își dea cu părerea în baltă, fără să probeze că are vreo experiență, expertiză, pricepere sau școală în domeniu. Adică face exact ce condamnă, dar fără să clipească și fără să sughită. Asta înseamnă să fii român!