Mi-aș lua viața la rînd, fir cu fir, ca pe un covor cu ițe dezlegate și fire pierdute. Aș desface și aș împleti la loc totul fără greș.
Dacă aș putea, mi-aș croi din nou cărările, mi-aș reface căile strîmbe, mi-aș coase rupturile, mi-aș repara florile ratate. Exact așa cum faci cu un covor vechi, terminat, dar greșit pe alocuri.
Dacă aș putea, după moarte, mi-aș restaura viața precum restaurezi o icoană veche sau o carte arsă, ciupită, pîrlită sau ruptă. Aș întinde foile, aș coase marginile, aș presa coperțile.
Aș da timpul înapoi, secundă cu secundă, gînd cu gînd, faptă cu faptă, atitudine cu atitudine, pentru a desface și reconstrui totul. Aș desface totul, așa cum desface ceasornicarul un ceas vechi. Aș spăla fiecare piesă, apoi aș curăța-o cu grijă și aș monta totul la loc.
Aș scoate precum scoate restauratorul cu grijă fiecare dintre coardele unui clavecin vechi sau ale unei harfe istorice, aș eticheta și aș întinde fiecare coardă, aș reîmpleti-o, aș întoarce-o în menghină și apoi aș pune-o la loc.
Pe alocuri aș întări cu aceeași vopsea modelul, în alte locuri aș șterge totul să nu se mai vadă nimic, așa cum fac pictorii de biserici, cînd găsesc pictură falsă peste cealaltă versiune, cea autentică.
Nu sînt un tip cu multă răbdare. Urăsc migăleala, dar la asta chiar aș sta să repar pixel cu pixel, așa cum fac tehnicienii care editează imaginile.
Avem vieți stricate, șchioape, desfăcute și descusute, croite în grabă, la repezeală, prinse cu sîrmă și cleme temporare.
Ce bine ar fi să dăm înapoi, să îndreptăm și apoi să mergem mai departe … Ce bine ar fi!
Măcar de astăzi să împletim cu mai multă grijă covorul de nedespletit, să trasăm cu mai multă migală linia subțire care nu se mai poate șterge nicidecum.
Înseamnă că nu sunt singurul care ar avea o retrospectivă la schimb.
Pai puteti incepe de pe acum reparatia, retragandu-va cuvintele „Isus ironicul”…
Nu se poate, acela este unul dintre cele mai bune și frumoase lucruri pe care le-am descoperit! Isus Ironicul este o binecuvîntare pentru viața mea spirituală. Și pentru a dvs. va fi pe cînd Îl veți înțelege!
Isus ironicul este opusul lui Isus adevarul.
Definitia ironiei:
Vorbă, frază, expresie sau afirmație etc. care conține o batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit.
Semnificatia opusa adevarului este minciuna. Pavel a folosit ironia, dar asta nu l-a caracterizat nici pe el, cand a numit niste invatatori mincinosi, in batjocura, „super apostoli”, ceea ce nu era adevarat, acei oameni nu erau super apostoli. Pavel putea fi ironic pentru ca el nu era perfect ca Domnul Isus.
Domnul Isus nu a vorbit in batjocura la adresa nimanui. Si nu a spus nicio minciuna ca sa scoata in evidenta adevarul.
Ce inseamnă Isus Ironicul?
Abia astept sa va intalnesc in Cer ca sa scapati de microbul ironiei si sa traim in adevar si pace prin Domnul Isus. Abia astept sa-L cunoastem asa cum este, fara umbra de indoiala si fara pareri personale diferite.
Vin-o Isuse drag, asteptam cu nerabdare sa Te cunoastem in toata frumusetea Ta!
Sau altfel spus, daca va imaginati ca in viata vesnica in Imparatia Domnului vom fi ironici unii cu altii, atunci da, puteti crede ca ironia este de la Dumnezeu.
Dar te-ai gandit dragă frate că după ce vei fi făcut tot ce ai spus ca ai vrea să faci – dacă ai putea să faci – rezultatul ar fi un alt Marius Cruceru?! Unul pe care s-ar putea să nu-l recunoști si pe care să te pomenești că vrei să-l deconstruiești pentru a reveni cel ce ai fost? Sau, mai grav, să fii multumit de el până intr-atât incât să nu mai ai nevoie de reconstituiri?
Reconstituirea covorului îl vei fi făcând, poate, dupa greșelile pe care le vezi doar tu… dar cine știe dacă nu cumva tocmai greșelile și eșecurile alea te-au facut să fii ceea ce ești – nu dupa voia ta, ci dupa voia Celui care te-a facut pentru Sine? Și ca, fară ele, poate ca nu te-ai fi gandit niciodată la nicio reconstituire? De ce să reconstitui, așadar …. ceea ce te-a adus in pragul reconstituirii?? Nu, nu sunt un ”predestinist”, aidoma calviniștilor care trăiesc cu impresia ca omul e un soi de bolovan pe care Dumnezeu il azvârle după bunul plac, fie in infern, fie in cerurile Lui cu lapte și miere. Dar fiecare eșec, fiecare poticnire, fiecare cădere, fiecare pată au fost menite să te facă să fii ceea ce ești și ceea ce vei fi atunci când vei trece pragul vieții. Faptura care iși vede limitele, eșecurile si boala de moarte, care știe că nu-și este sieși suficientă și că care are nevoie de o refacere totală! Vrei să reconfigurezi și asta? Poate că nu vrei, dar va fi o implicatie logică a tuturor reconfigurărilor pe care le vei fi facut. Vei fi multumit de tine…. și nu vei mai avea nevoie de reconfigurări. Iți vei fi suficient…poate?
In altă ordine, a-ți reconfigura traseul inseamnă să admiți că ti-ai irosit viața…. că ești un eșec….
dar nu are rost să pedalăm in directia asta.
Mai important imi pare că tot ceea ce suntem, afară de păcate, este menit – in cazul in care il vom lasa pe Dumnezeu să ne conducă pe caile-i bune, unei adânci mulțumiri. Afară de păcate…
Am invățat o lectie grea.
Sunt o grămadă de lucruri – pe care numai tu le cunoști – cu care poți să trăiești dar cu care nu poți să mori. În fața morții știi precis ca dacă le duci cu tine in moarte ești pierdut. Și atunci vrei să le indrepți. Dar nu mai poti. Nici inainte, nici după. S-au consumat și le vei duce cu tine in moarte și vei fi pierdut pentru vecie – pentru că nimic întinat nu va intra acolo.
Ș-atunci intelegi! Iertare, iertare, iertare… Spovedanie!
Incă nu stiu dacă trebuie să te ierte și omul căruia i-ai gresit sau e destul dacă te iartă Domnul!? E adevarat, Isus a spus ”păcatele iți sunt iertate!” și nu s-a consultat cu omul căreia păcătosul i-a greșit, dacă să-l ierte sau nu….
Iar dacă păcatele iți sunt iertate și daca ești primit asa cum ești … de ce ai mai vrea să desfaci și să refaci? Chiar de-ai putea?
Mai grea decât reconstituirea imi pare asumarea. Tuturor nevăzutelor din viața noastră.
Recunosc ca eu n-am ajuns incă acolo. Nu știu de-oi putea dar stiu că abia apoi vine iertarea.
”Nici Eu nu te osândesc. Du-te și nu mai păcatui!”