Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Suntem atat de…oameni.
Cel mai greu este sa-mi imaginez noul pamant din noul univers, locul unde ne vom petrece vesnicia in minunata prezenta a lui Dumnezeu. Va fi atat de diferit cand vom schimba credinta in cunoastere. Sigur ca si acum cunoastem, dar cunoastem prin credinta in lucrurile care nu se vad. Ce diferit va fi sa cunoastem prin lucrurile care se vad. Suntem asa de obisnuiti cu credinta despre care veti vorbi astazi la Cluj. Ne gasim asa multa bucurie in aceasta credinta 3 in 1 incat este foarte greu de imaginat viata fara ea.
O seara binecuvantata va doresc si fie ca multi dintre cei prezenti sa creasca in cunoasterea Domnului prin credinta.
Si in credinta prin cunoastere.
Pace, frate Marius!
In Bucuresti este in cladirea turn de pe bd Iancu de Hunedoara? Aveti mai mult timp de stat in Bucuresti?
Multumesc mult!
HAR si drum bun sa aveti!
Daniel
>
Pace, frate Marius! Multumim foarte mult pentru timpul si resursele alocate pentru a ne aduce Cuvantul si la Bucuresti!Ne-am bucurat mult, faca-L Domnul rodnic in vietile noastre! Exact cand ne vorbeati aseara, o sora tanara, de 31 ani cu 2 copii, trecea prin a 4-a interventie chirurgicala in 9 luni de zile, acum de dubla extirpare mamara pentru a elimina cancerul, desi de sarbatori s-a bucurat de asigurari ale medicilor ca era perfect sanatoasa, dupa chimioterapie. La inceputul lunii ianuarie, la un examen „de rutina” i s-a reconfirmat aparitia. Pe acest fond de mijlocire in rugaciune, fiind pentru prima data in acel mediu (Tineret Bunavestire) am crezut sincer ca am gresit locul (de la ora 19:00 era timp de socializare iar fratele DJ avea un playlist gen pop-rock pe fondul caruia simula frenetic cu bratele bataile tobelor). Am intrebat in dreapta mea singurul cuplu ceva mai matur (40-50 ani) daca e locul unde veti conferentia dvs. Apoi am vazut si 2 fete cunoscute si am inteles deplin ca sunt unde trebuie. Ceva imi spunea ca e disonanta intre frenezia aceea tinereasca (poate si lumeasca), vestimentatia pe care nu o intalnesc nici la serviciul meu in tinutele Office/Business si greutatea subiectului dezbatut. Dupa incepere a fost timpul de „lauda si inchinare” (desi in astfel de circumstante ma gandesc la o alta expresie alternativa citita la dumneavoastra) care imi pare de multe ori fortat si nerelevant dpdv spiritual. Ma rog, totusi, ca Domnul sa-si culeaga roadele si sa ne constientizeze pe toti de iminenta venirii Domnului sau a scurtarii timpului pe care il avem de trait fiecare pe acest pamant! Din acest punct de vedere sunteti un binecuvantat ca aveti aceasta slujba de capelan. Am apreciat mult smerenia dvs. de la concertul caritabil din toamna (chiar daca nu ne-am mai putut intalni si cu Corul). Multumesc pentru recomandarea de pian, am rezolvat cu ajutorul Domnului si al dumneavoastra. Domnul sa va rasplateasca pentru toate acestea! De un an de zile ma gandesc la organizarea unei conferinte/intalniri cu tema despre pregatirea pentru moarte. Am remarcat ca acesta este si un element constant al mesajelor dumneavoastra si cred ca este asa de actual si ne (poate) face atat de mult bine sa cugetam la el. Ma gandesc la nevoia de a face exercitiul acesta inainte de a ne confrunta cu o lovitura napraznica (printr-un accident subit ori un diagnostic necrutator) in viata personala, a familiei sau a comunitatii locale. Cred ca ne-ar pregati inimile, ne-ar slefui caracterul si ne-ar ancora mai tare in Domnul sau … ne-am descoperi fara speranta, auto-inselandu-ne si am capata, astfel, sansa impacarii.
As fi foarte incantat si recunoscator sa stiu cand, cum ati mai putea ajunge in Bucuresti si daca puteti aborda un astfel de subiect sau orice va pune Domnul in gand! Daca va este mai usor de comunicat prin telefon, sunt deschis la orice varianta si va multumesc mult! Cu apreciere si dragoste din Domnul, Daniel Coteanu0746098451 From: D C To: Marius Cruceru Sent: Sunday, January 21, 2018 10:45 PM Subject: Re: [Articol nou] Trei tipuri de credință – două întîlniri Pace, frate Marius! In Bucuresti este in cladirea turn de pe bd Iancu de Hunedoara?Aveti mai mult timp de stat in Bucuresti? Multumesc mult! HAR si drum bun sa aveti! Daniel
Am urmarit si eu inregistrarea video cu predica „Ce inseamna a fi crestin”, foarte interesant tot ce sa spus dar mi-a atras atentia acea remarca cu isustii, sunt foarte la moda acum, cei care cred intr-un Isus tolerant , ingaduitor la extrem. De fapt este imaginea pe care le-a creat-o probabil pastorii lor „independenti ” (de orice dogma si religie) ..