Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Si al nostru este un intrus in lumea asta deja la 4 ani. si asta nu pentru ca suntem habotnici sau inapoiati. Dar este bombardat peste tot de „desene”, plasme, tablete.
La dentist…dna stomatolog nu isi poate pacali si momi copii decat cu un ecran modern cu desene atasat pe scaunul de lucru. Il intreba ce desene sa ii puna….si nu stia nici unul de pe canalele oferite de ea. Apoi s-a uitat mirata la noi,parintii.
Medic de familie pt copil..la fel..desene in holul de asteptare. Malluri si supermarketuri no comment.
Cred ca totul pleaca de la noi..modul in care ne vede el, spiritualitatea noastra asezata si aliniata nu dupa ultimele trenduri tehnologice ci dupa simple obiceiuri si discipline. Astea cred ca peste ani ii vor vorbi mai mult..decat faptul ca l-am infipt intr-un fotoliu cu telecomanda sau tastatura in brate.
dar pentru asta e nevoie de liniste si la noi, vorba americanului „More internet, less God”.
Stiu magnatii financiari ai lumii, congresmenii americani, oamenii de stiinta, fondatorii corporatilor IT, de ce nu isi expun foarte mult copiii la dispozitivele amintite de d-voastra!!
Da, descrii situația destul de bine.
Nu ne putem întoarce înapoi, așa cum nu ne putem imagina viața fără curent electric acum,
dar sper să învățăm să administrăm bine această forță extraordinară.
A republicat asta pe Ciprian Barsan.
Personal, nu cred ca trebuie sa ne ascundem de copii. E o pacaleala sa credem ca ei nu inteleg si nu stiu ce facem. In plus, ridicam si suspiciuni si neincrederi unul in celalalt.
Putem gasi si alte solutii. Nu sa-i ducem cu presul.