Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Nu e o idee buna ca partitura sa fie alaturi de muzica (decit din considerente tehnic-pedagogice). Muzica e cu totul altceva decit o suma de semne. Este o lume minunata de care se poate bucura oricine, cu conditia sa nu fie… patratos. Sa nu dezvrajeasca lumea asta minunata.
Se înțelege că din considerente tehnic-pedagogice, pentru deșteptare, creștere, învățare și UNEORI chiar degustare mai dihai a muzicii (poate aveți curiozitatea să vedeți cine a instituit proiectul și de ce). Unii, credeți sau nu, stimabile, chiar se pot bucura și mai mult de suma de semne citind partitura alături de sunet, nu numai închizînd ochii și gemînd în scaune a plăcere estetică. Poate că îl bănuim pe Celibidache, care vizualiza semnele TOTDEAUNA cînd asculta o bucată (că memorase totul) că va fi fost pătrățos și strica corola. Poate că putem bănui un ignorant în ale semnelor că este mai delectabil, dacă nu știe să citească și se minunează mai tare? Hmmm, atunci să intre în club Celibidache, în clubul pătrățoșilor, și să rămînă afară toți cei care nu pot asculta muzica și AȘA și ALTFEL. Eu am propus în acest spațiu și AȘA și ALTFEL. Cît despre cît de bună sau nu a fost ideea acestora, asupra acestor lucruri vă vom asculta altă dată. Am admis acest comentariu numai pentru a-i demonstra inutilitatea (nu aduce nicio contribuție) și lipsa de coerență, consistență de conținut și consecvență logică. un pic de bla-bla-bla acolo. Comentariul, ca și altele din această serie, poate fi trecut la tolba dvs. Inventariați-l rapid!