Nu am chef (ca să faci CHEF, ne-ar trebui chef, nu-i așa?) de același fel de Revelion multiplicat în salate beuf și prăjiturele, pește și chiftele. Este și plictis și saturație, dar și lipsă de chef și întristare. Anul acesta am împlinit 10 sicrie de dragi, 10 sicrie dintr-o serie începută în 2013. Sigur, eu sînt de vină, ar trebui să mă bucur cumva cînd toată lumea se bucură, dar sînt între două stări.
Ce fel de Revelion au copiii familiei Bodnariu? Dar un prieten căruia medicii i-au dat cele mai rele vești cu putință? Dar Abigail? Dar familia lui Cristi?
Mă simt greu și împovărat prea tare ca să asist la o celebrare a trecerilor, o sărbătorire a Cronosului nemilos în astfel de context.
Anul acesta am hotărît să schimb cu totul. Ce-ar fi să termin anul, dacă tot am început să vorbesc despre asprimea față de trup prin conferințele despre disciplinele spirituale, ce-ar fi să terminăm cu o zi de post și să începem cu două, una după cealaltă? Pînă sîmbătă, Duminică? Nu contează!
Ce-ar fi să dormim între 31 și 1? Ce-ar fi să ne despărțim cu totul de obiceiurile de An Nou, de mîncăruri și băutură?
Sursa Facebook
Mi se pare mie sau Revelioanele au un tipar care se multiplică mult prea previzibil, și odată cu bătrînețea, apare dorința de schimbare. Sau numai mie mi se întîmplă? Numai eu sînt sătul de aceleași mese îmbelșugate printre picoteli, aceleași urări, aceleași zîmbete umbrite de oboseala unei nopți de neînțeles pierdute, aceeași datorie ”sacră” de a bea cinci cafele pentru a prinde ora 12.00 moțăind pe genunchi (ca să ne prindă trecerea dintre ani la rugăciune!), dar între pocnete și artificii, că așa este regulamentar, sau să prindem zorile, întorcîndu-ne acasă printre cioburi. Chiar este absolut necesar un asemenea exercițiu la ”cumpăna dintre ani”? N-am putea să schimbăm acest tip de petrecanie?
Cred că acum am nevoie de meditație, disciplină despre care tocmai am vorbit în urmă cu două săptămîni, mai mult ca oricînd.
Nu condamn pe nimeni, dacă va fi petrecut altfel! Nu consider că este vreo treaptă spirituală urcată cumva prin astfel de exerciții. Ba, dimpotrivă, ispita legalismului și fariseismului, a laudei de sine și a gropilor mîndriei este aici, la îndemînă.
Nu, este numai o altă idee! Eu voi încerca și vă spun cum este.
Am atîtea alte bucurii. Era să îl pierd pe Noah ieri printr-o stupidă întîmplare. A început să plîngă deodată cu mîncarea în gură. Era să se sufoce. Ca de fiecare dată Natalia a fost pe fază, inspirată, cu sînge rece și, cu ajutorul lui Dumnezeu, l-a salvat. Ne-am dat seama cît de mare dar este viața, cît de fragilă este, cît de repede poți pierde pe cineva drag…
Astăzi ne-am uitat în portofel. Au mai rămas fix exact 4 lei, pîinea cea de toate zilele. Am cumpărat-o și celebrăm satisfacția de a fi fost dependenți cu totul de resursele Lui Dumnezeu ne-a ajutat să terminam anul cu bine, fără datorii, fără să ne fi lipsit nimic. Cum să nu te bucuri?
Cu adevărat fiecare zi este un dar de la Dumnezeu și, după toată întîmplarea cu fratele meu, cu Onisim, Cristi, după toată întîmplarea cu morțile neașteptate (ce oximoron! cînd moartea este cel mai sigur lucru ….) nu mă mai întreb: oare acesta este ultimul an? Mă întreb: oare aceasta este ultima? ultima zi?
PS.
Între toate parcă totuși am o singură dorință: să sparg postul cu lipii. Lipii pe plită, cu ulei de măsline. Atît! În rest nu-mi doresc nimic mai mult pentru 2016 altceva decît să fiu mai mult în caracter, în asemănare cu Domnul, în Duh. Atît!
Marius Cruceru 
„Ce-ar fi să dormim între 31 și 1? Ce-ar fi să ne despărțim cu totul de obiceiurile de An Nou, de mîncăruri și băutură?” N-are de ce să fie altfel decât bine! Mai odihniţi, gata să ne ia în piept 2016 (căci ne facem iluzii deşarte că-l luăm noi) şi sigur scutiţi de multe păcate pe care le-am face dacă am sta treji. Un an nou cu Domnul şi pentru Domnul vă dorim din toată inima!
Așa să vă fie!
Eu sunt de gardă pe 31 și pe 1.
Inainte de a citi postarea ta, nu eram foarte fericit. Acum, regret un singur lucru: ca nu suntem in același oraș, sa-mi aduci și mie o lipie din aia de-a ta.
compătimire! Lipii n-am făcut încă. Urmează! Mai prelungim postirea.
uite niste idei bune!merita aplicate.
mă bucur că vă este de folos.
Ar fi ca și cum aş fi bucuros şi fericit că Dumnezeu mi-a dat şansa să mă bucur cu cei ce se bucură şi să plâng cu cei ce plâng. Iar în seara asta și pana Duminică aleg să fiu mulțumitor pentru ce am primit și să onorez viața primită în dar pentru încă o zi și șansa trecerii intr-un nou an.
De dragul soției mele și al fetiței primite în dar de la El, chiar și de dragul meu, aleg să fiu bucuros. Este destul timp și pentru lacrimi.
Trăim și suntem vii … iar asta e o binecuvântare. Nu am să o refuz.
Alegerile sunt personale. Şi Dumnezeu respectă alegerile fiecăruia.
Zile pline de viață!
așa cum spuneți, vorba lui Lincoln, nu multă zile de viață, ci multă viață în zile.
Bucurați-vă, iarăși zic, Bucurați-vă, ne urează un pușcăriaș din burta pămîntului, Apostolul, dacă dînsul avea chef de bucurie în acele condiții, cu siguranță trebuie să avem și noi!
Marius, Marius, te-ai născut prea român și jinduiești după sfințenia poporului ales …
Te invit spre trăirile poporului evreu. Citește acest articol despre ,,Cum trec evreii în Anul Nou“: http://www.jewfaq.org/holiday2.htm
Eu m-am născut printre evrei și simt durerile tale ca pe mari semne de bun simț.
Sarbatorile Revelionului (francez) nu seamana cu Nopțile de Veghe despre care vorbea apostolul Pavel (Ni-l putem închipui pe Pavel la un … Revelion?).
Artificiile Revelionului sunt abandonări în poftele trupului, dar sufletul stă deoparte trist (Proverbele 14:13 De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită şi bucuria poate sfârşi prin necaz.)
Ce să fac, frate Daniel, am avut ghinion. Nu sînt evreu! 🙂
Mi-e dor de un disc pe care l-am primit de la dvs. ani în urmă. Ascultam o dată pe lună acest disc. Mi s-a prăpădit.
Dumnezeu să ne ajute să ne petrecem zilele și nopțile în voia și sub ascultarea Lui!
Stii pe cineva care vine de aici la Oradea?
Nu stiu, din pacate!
Doamne, ajuta-ne sa tinem aproape si sa ne dorim ca 2016 sa fie anul feluritelor si zilnicelor multumiri in Tine!
Sau asa cum mi-a scris o sora:
Inca un a trecut, altul e la usa, iar noi cum suntem !? In nici un caz desavarsiti si in nici un caz gata de revenirea Domnului Isus. Dar mai avem o speranta – ca in anul 2016 sa ne desavarsim caracterele si sa fim gata de revenire, gata sa parasim acest pamant, gata sa traim vesnic. Eu asta imi doresc, mie, surorilor si fratilor, care, asemenea lui Ilie , ” nu si-au plecat genunchii inaintea lui baal „. LA MULTI ANI VESNICI !
Va iubim frateste si multumesc, Marius ca esti un vas al Domnului tu si casa ta!
Mulțumesc, Mirela! Dumnezeu cu voi!
Reblogged this on Popas pentru suflet and commented:
Înțeleg, sunt de acord și mă alătur!
Reblogged this on TREZIREA MINTII.
In familie nu mai sarbatorim de ani de zile „Revelionul”,
acum fiind singura in casa , nu am fost nevoita sa gatesc nimic,
consumand in general mai mult cruditati.
Daca veniti pe /aici va servesc cu un pomelo, un mar, o para, o gutuie
sau cu varza acra, catraveti murati . . 🙂
Trecerea dintre ani „noi” nu ar trebui sa o numim Revelion,
fiind o zi ca oricare alta ;
poate sa ne propunem sa traim o REINVIERE
semanam prea mult cu lumea in toate cele.
Sigur, si noi la fel. Vegetarieni deocamdata!
Foarte frumos ca de fiecare data. Magaiere pentru sufletul trudit si obosit de suferinta fizica, psihica si spirituala in aceasta lume. Ultimele 3 revelioane au fost … altfel. Nu stiu daca va fi al patrulea pentru unii foarte dragi.
Domnul sa va mîngîie, dacă și dvs. ați trecut prin necazuri!
Ah cata dreptate ai frate Marius.Nu ma cunosti iar eu te-am auzit prima data la plecarea lui Cristi trebuie sa schimbam multe in viata noastra,e prea multa durere in lumea asta .Si eu am pierdut pe cineva f drag in lumea asta.Am schimbat multe in viata asta dar dupa ce am citit articolul dvoastra am zis: trebuie sa mai schimb.Si cu ajutorul DOMNULUI MEU DRAG ISUS voi mai schimba.
Domnul Isus sa-ti binecuvinteze familia si sa fi plin de Duhul Sfant sa ai autoritate in vestirea Cuvantului.
ileana
Sa ne ajute Dumnezeu!
Ma bucur sa constat ca mai sunt frati ca d-voastra. De ar intelege aceste lucruri si copiii nostri.
Ma alatur si eu fr Ionescu ;inteleg, sunt de acord si ma alatur……Fie indurarea Domnului peste fam d-voastra