Preludiu și Allemanda – Robert de Visée, Jonas Nordberg la theorbă

Știu că am mai pus această piesă. Nu mă satur însă de ascultat și cred că merită să revenim din cînd în cînd, în vremuri tulburi, la muzică limpede.

și bonus, o altă bucată fascinantă… la arhi-lăută și harfă

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Preludiu și Allemanda – Robert de Visée, Jonas Nordberg la theorbă

  1. Mi-au sărit imediat în ochi „vremurile tulburi”. Acum ele sînt reale într-adevăr.
    Am sentimentul în aceste zile că oamenii abia îşi poartă sufletele, inclusiv sufletul bisericii devenit concav (tîrît în regiuni depresionare, mult mai joase). Ne confruntăm cu un sentiment greoi. Stagnăm, poticnindu-ne în lucruri.
    Încercînd o exprimare muzicală, în sensul confruntării „vremurilor tulburi”cu theorba, aş spune că tonurile acestea, mişcarea lor sonoră şi armoniile pe care le generează sînt ca un ajutor venit din afară sub forma unui alt fel de magnificat*, unul doar subtil radios, sensibil triumfal, venit din afară, dar apt să aducă un dram de speranţă interioară şi o eliberare de amărăciunea furişată şi prelinsă pe sufletele oamenilor.
    Acestor noi forme virale – de depresiune spirituală generalizată – parcă nu le mai pot contraveni nici măcar ritmurile din cîntările „triumfurilor noastre evanghelice” care, în concepţia lor melodico-armonică, escaladează printr-un fel de supra-realism duhovnicesc realităţile cu care se confruntă omenirea, realităţi triste pe care nu le recunosc, aşa încît uneori par a fi benefice tocmai aceste armonii din afară, dar ţesătoare de triumfuri interioare subtile (la fel cum subtil s-a furişat şi descurajarea), fiind binevenite aceste reconstrucţii sufleteşti realizate prin linii muzicale care pleacă întîi de la stabilirea/recunoaşterea cadrului trist, real, încă de la prima linie melodică a primei propoziţii (ref. la clipul al doilea), iar apoi urcînd împreună cu sufletul ascultătorului, prin acelaşi tip de straturi melodice şi armonice, pînă spre definitivarea triumfului interior.
    Aşadar, confruntarea depresiunii nu se face cu toba şi nici cu fanfara, ci cu theorba !
    ___________
    magnificat*( din latinescul „magnificat” care înseamnă „proslăvire, glorificare”) – piesă muzicală religioasă, cu caracter radios, triumfal, care exprimă bucuria prilejuită cu ocazia naşterii Domnului Isus.

Lasă un răspuns la Gabriel Băloi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.