Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am implinit 38 de ani…si simt acut povara faptului ca nu am valorificat deplin potentialul varstei de 20-20si de ani. Ma linistesc cu nadejdea ca Dumnezeu poate face intr-o zi cat nu pot face eu in intreaga viata, ca cel ce restaureaza sufletul poate recupera ceea ce nu s-a valorificat… poate gresesc, sper ca nu!
Multumesc pentru acest articol, intr-un fel imi aduce un raspuns la o intrebare care ma framanta demult 🙂
Intotdeauna mi-au placut conferintele TED. De fiecare data cand ascultam ce au de spus acesti oameni invatam cate ceva nou. Acest video va merge direct in bara de bookmark, pentru a-l vedea de mai multe ori. Multumesc de articol!
Daaa, ma gandeam eu ca ar cam fi vremea sa ma impachetez si sa ma arunc la cos. Grozav.
Pe de altă parte, nu vi se pare că există o grabă exagerată de a face TOTUL până la 30-35 de ani? Da, cred că „fiecare lucru îşi are vremea lui”, cum spunea Eclesiastul, însă acest „timp potrivit” nu e acelaşi pentru orice om. Mi-a plăcut prezentarea, însă cred că exagerează puţin. Poţi foarte bine şi la 30 de ani sau mai mult să îţi întemeiezi o familie, ori să-ţi găseşti slujba care te împlineşte – dacă încă n-ai găsit-o – , şi să nu fie (prea) târziu. Cred că este important să căutăm până vom găsi ceea ce ne împlineşte şi să nu ne mulţumim cu jumătăţi de măsură. Cine reuşeşte mai devreme, tot respectul! Însă nu cred că lucrurile sunt bătute în cuie…la 20 asta, la 25 ailaltă etc.
sunt unele lucruri in viata care nu asteapta sa fii tu pregatit, si cel mai bun exemplu in acest sens sunt copiii, in schimb, oportunitati vei gasi toata viata in orice domeniu. Ce spune de fapt autoarea e ca aglomerand multe decizii importante dupa varsta de 30 de ani, nu faci decat sa te expui unui stres prea mare si tinzi sa iei decizii gresite din cauza grabei resimtite de diversi stimuli.
Așa este! Va trebui să învățăm prioritățile corecte. Cu cît mai devreme, cu atît mai bine!
Eu mereu aveam fixata comparatia cu Steve Jobs, Gates, si alti grei din IT.
Ma gandeam ca ei cate au realizat pana la 20 de ani, apoi pana la 25 de ani, e incredibil.
E o absoluta aberatie ce fac altii, asteapta pana termina facultatea, masterul, si abia apoi intra in campul munici. Altii se angajeaza din primul an, se chinuie cum pot, ajung la 25 de ani cu 5 ani experienta in domeniul lor + studiile terminate, normal ca vor avea alt salar fata de cei ce s-au lovit brutal de realitate dupa absolvire.
Ce zice ea cred ca e ceva ce orice om cu inteligenta medie trebuie sa le stie, fara nici o scuza. Orice timp pierdut, e pur si simplu pierdut, nu te mai intalnesti cu el niciodata.
De ce sa fie aberatie sa astepti sa termini facultatea pana te angajezi?
Eu am procedat altfel, mi-am investit toate eforturile ca sa termin facultatea cu bine, sa nu am restante si sa si deprind cate ceva din studiu, iar in paralel am incercat sa invat chestii care nu se predau de catre profesori si care stiam ca imi vor fi necesare dupa absolvire.
Oricum, in domenii ca IT, medicina, inginerie, nu prea ai cum sa te angajezi din primul an. Iar daca lucrezi la call center, vanzator, casier, etc, nu mi se pare ca faci ceva cu viata ta. Conteaza sa valorifici cat mai mult timpul, in orice etapa a vietii te-ai afla.
E aberaţie pentru că în IT cel puţin, vor fi alţii care au deja în spate experienţă, proiecte.
Iar tu începi de la zero.
E piata de software foarte mica la noi in tara, asta e problema de baza, de aici deriva toate celelalte consecinte.
Nu e aberatie deloc. Aberatie e in momentul in care te-ai bazat doar pe ce ai studiat si nu ai facut tu singur proiecte in paralel, nu ti-ai construit o experienta de incepator, sa zicem asa. Si oricum, e mai bine sa incepi in IT avand studii superioare absolvite, pe post de programator, decat sa incepi in anul I ca operator de date. In fine, fiecare cu conceptia lui.
Asta sustineam si eu, sa incepi singur proiectele in paralel, sa iti construiesti o experienta, pentru ca altfel la sfarsitul studiului vor fi altii care vor avea aceasta experienta in spate. Eu am inteles ca tu sustii ideea doar de studii si atat.
sunt de acord cu ai spus, sa termini facultatea e prea tarziu sa incepi sa muncesti pentru visele tale, nu ma intereseaza ca altii mi-o iau inainte ci faptul ca eu mi-am irosit timp pretios asteptand sa valorific ce stiu doar dupa ce termin niste studii-despre care poate mai si descopar ca nu-mi ofera valoarea care o speram si nici nu am alte variante.
Mult succes în lucrul de care v-ați apucat!