Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Honestly, who is Rob Bell!? Who cares about an anonymous’ sayings?
Also, who cares about what you care about?
I am sorry for not knowing from before. I searched and found that he is just another apostate 😦
Pacat ca nu stiu engleza…sau poate de data asta nu…
Îmi mărturisesc dezamăgirea: am crezut că va fi o conversație mustind a nervi și intransigență proletară. Când colo … se discută cu calm, cu respect, cu înțelegere, fără palpitații inutile: sunteți siguri că nu este o scenă regizată? Nu credeam că există creștini care să poată discuta atât de rece pe o temă atât de fierbinte … nu ne caracterizează soiul ăsta de bună creștere, din păcate.
Eu nu sînt chiar așa de suprins. La radio, în fața ecranelor de TV cred și noi am vorbi tot așa și totuși… partenerul de dialog, fiind un actor mediocru, nu-și poate ascunde mînia la un moment dat. Haide să spunem iritarea.
Calm văd, nu pot să nu văd și ironie, și de o parte și de cealaltă. ESte clar că Bell este prins la colț și cu tema nefăcută. Admirabil este că celălalt nu celebrează căderea partenerului de duel.
Generalizările de genul: „nu ne caracterizează soiul ăsta de creștere, din păcate” la cine se referă? La toți românii, la toți evanghelicii români, numai la baptiști, numai la cei care umblă pe bloguri, la cei care discută în adunările generale? Putem fi mai prudenți cu astfel de generalizări?
Asa sună la fel ca „toți pocăiții sînt niște ipocriți”, „toți creștinii după evanghelie sînt inculți” sau „toate penticostalele fac copii mulți”. Sînteți de acord?
Nu cred!
poate că din pricina unor astfel de reflexe dialogurile degenerează.
Iată 10 întrebări fierbinți, vă invit pe toți la un dialog imaginar cu acest ateu.
Spor!
Pur și simplu nu am văzut încă o discuție decentă (vorbesc strict dpdv al atmosferei create și întreținute între parteneri) în spațiul evanghelic pe astfel de teme. Până la măcar o probă contrarie, cred că am suficiente date pentru a considera că generalizarea mea nu a fost chiar atât de hazardată pe cât ai sugerat.
Eu am văzut o astfel de discuție creștin-ateu și a fost chiar pe blogul acesta în urmă cu 3 ani. Da, cu exact 3 ani.
Corectează-mă dacă greșesc, dar exemplul tău conține doar 50% contribuție evanghelică (dacă acel creștin era evanghelic, nu știu la ce te referi), cealaltă jumătate fiind de sorginte necredincioasă. Eu vorbesc despre dezbateri 100% evanghelice, asemeni acelor sucuri veritabile de fructe …
Aștept, în continuare, exemple: nu spun că nu există, ci că eu nu cunosc vreunul. Poate mă mântuiți de ignoranță și de meteahna generalizărilor, cine știe …
cred ca parte din lucrul pe care trebuie sa il luam in considerare este si temperamentul. Imagineaza-ti o astfel de discutie in Italia, in Spania, in Grecia, apoi in Olanda, Norvegia, Danemarga, Germania.
Este si o chestiune de singe. Sintem mai aprinsi, dar ne plictisim diferit de nordici.
Există și în spațiul dînsșilor destule exemple de scandaluri aprinse și de dat la gioale cum nu prea vezi pe la noi. Vezi scandalul pastorului-cartofor chicagoean, mentorul unei retele de fast-food spiritual implementată și în România. Pariez că este departe de civilitatea pe care o vezi mai sus.
Dar .. aștept răspunsurile la cele 10 întrebări, dialog cu un ateu. Foarte interesant.
eXACT, mulțam, Cami, și nu numai acea discuție. Dacă dați un search după Dumnezeuesteateu, veți descoperi chiar cîteva reprize interesante. Fără jigniri, fără încercări de convertiri ieftine.
și totuși acest tip de generalizări nu devin toxice, aruncîndu-ne în același cerc vicios? acest tip de pesimism ajută cauzei sau nu?
Parere mea, și cred că am autoritatea de mă pronunța, fiind printre cei mai vechi în blogosfera românească, un adevărat bunic în termenii blogoracilor, eu cred că s-a evoluat foarte mult din 2006 pînă astăzi. Dovezile stau on line. Cred că s-a evoluat foarte mult în ton, în argumente, în atmosferă. Ah, că nu este ceea ce am fi visat? Da! Sigur! Dar cred că deja s-a creat o nettiquette, deja scandalagii au fost marginalizați, deja subiectele de paie au ars demult. Lumea se plictisește de zoaie, înjurături, jigniri, epitete. Chiar și lumea, ce să mai vorbim de Biserică?
Eu aș fi mai blînd în caracterizări și aș încerca o atitudine mai pozitivă. Măcar lucrul acesta să îl învățăm de la americani. sînt simpatici cînd privesc partea plină a paharului. Greața asta existențială a noastră, sictirul mioritic, blehuiala balcanică ne fac să ne simțim un pic superiori față de aparenta lipsă de lucididate a optimiștilor. Eu aș numi un anumit tip de optimism pur și simplu … VIZIUNE
Aș adăuga și eu o întrebare, dacă-mi permiteți:
#11: De ce este zeul vostru (și prin urmare și voi) atât de obsedat de sexualitate? De ce este sexualitatea (de orice fel, nu doar homosexualitatea) o „temă fierbinte”?
Mulțumesc
We are not obsessed VOC. It is part of life VOC. That is how God wired us. I came home today and I sang to my wife: „You are always on my mind, you are always on my mind…”. She liked it!!!
Cred ca e suficient sa stim psihologie si sa intelegem importanta si implicatiile unei relatii de cuplu(male-female) in buna functionare a psihicului uman. Mai nou chiar si biologi de marca necrestini considera ca foarte important echilibrul in acest sector al vietii(ex Bruce Lipton Honeymoon effect).
As a second part, Scripturile care sunt considerate si acceptate ca scrieri inspirate accentueaza si dezvolta acelasi lucru. Desigur in aceasta ecuatie psihologia este o stiinta noua, in timp ce Scripturile sunt vechi de mii de ani.
Răspund în trei acte. 😀
1) Mă îndoiesc că o relație de cuplu male-female ar contribui într-un mod pozitiv la buna funcționare a psihicului unui homosexual. Din câte am citit eu, în general homosexualii blocați în relații heterosexuale nu o duc chiar așa de bine din punct de vedere psihic. Uneori se ajunge chiar la extreme gen sinucidere care nu-mi sugerează tocmai un psihic sănătos. Eu am colegi și prieteni care sunt deschis homosexuali, au o viață de cuplu, par foarte echilibrați, sunt oameni de succes și educați (unul chiar la nivel de PhD într-o știință exactă obținut în US). Cred că mult mai dăunător pentru psihicul lor este felul nî care sunt ostracizați de către societate. E ca și cum ai fi spus acum 60 de ani că o căsătorie mixtă din punct de vedere rasial ar dăuna psihicului. You’re damn right it did. Nu vreau însă să spun că n-ai dreptate și că experiența mea personală face mai mult decât studiile tale științifice, dar ai putea să-mi dai și alte exemple în afară de Bruce Lipton (ideea pe care o promovează cum că genele ar putea fi manipulate prin credință și legătura cu „medicina” alternativă mă fac să nu-mi doresc să răsfoiesc acea carte).
Apoi, mie ca ateu nu prea îmi pasă că vecina de la trei își introduce legume în anumite cavități corporale, că vecinul de peste drum provoacă lucru mecanic excesiv în timp ce face duș sau că unui cuplu de prieteni de-ai mei îi place ca din când în când să mai introducă o a treia persoană în dormitor. More power to them. Dacă sunt fericiți, e treaba lor. E psihicul lor și cred că mă pot gândi la activități potențial mult mai dăunătoare pentru acel psihic. Poate mă înșel, însă am impresia că unui creștin i-ar păsa. Și incă mult. Ți-ai terorizat și neglijat copilul și a ajuns un ratat alcoolic? Nu-i nimic, Dumnezeu iartă. Ai fost însă prins într-o ipostază de genul celor pe care le-am enumerat la începutul paragrafului? Ți se va reaminti de lucrul ăsta toată viața și va trebui la fiecare pas să reciți cât de mult te căiești, cum te-ai schimbat etc. Asta în ciuda faptului că n-ai provocat nimănui niciun rău decât (dacă studiile tale sunt corecte) potențial ție.
2) Pe mine mă interesa o perspectivă creștină asupra întrebării mele, nu una științifică. Din punct de vedere științific aș putea să-ți explic și eu de ce sexualitatea este importantă, de ce, dacă trăsăturile sunt transmise prin acizi nucleici este avantajos ca un individ să provină din doi alți indivizi în loc de unul singur, aș putea să-ți povestesc de mecanisme de recompensare din creier etc. Dacă însă ești creștin și implicit creaționist, trebuie să admiți că lucrurile pe care tocmai le-am enumerat sunt cum sunt pentru că Dumnezeu le-a făcut așa, nu? Ei bine, de ce a făcut Dumnezeu sexualitatea atât de importantă? De ce a considerat Dumnezeu că este necesar ca oamenii să umple pământul, de ce a creat Dumnezeu omul în așa fel încât să fie necesare două persoane pentru reproducere și dacă chiar trebuiau să fie două persoane, de ce nu reproducere printr-o strângere de mână din care să rezulte fie un copil independent din prima zi, fie un copil care să fie crescut de societate?
3). Am pus #11 în fața întrebării mele. Mai erau 10 până acolo. 🙂
poftim?!! poate ai vrut sa spui ca cei fara Dumnezeu sunt obsedati de sex(ualitate). nu vezi cate drepturi isi cer sau va cereti?
Nope, n-am vrut deloc să spun asta.
Controversa este legată de drepturi civice: au sau n-au homosexualii dreptul să se căsătorească. O tabără zice că drepturile civice ar trebui să fie legate de sexualitate, iar cealaltă tabără zice că drepturile civice ar trebui să fie independente de sexualitate. Te las pe tine să descoperi care tabără este obsedată de sexualitate și în care tabără ești tu.
Ai și vreo părere personală? Pentru că nu văd ce relevanță are post-ul respectiv relativ la acea întrebare #11 adăugată de mine.
interesant intr-adevar…si cum ati raspunde dvs la intrebarea why god don’t heal amputees?
Cred ca am răspuns deja în timpul disputelor cu străjerii,
pentru că Dumnezeu oricum ne pregătește un alt trup, de asta nu ne vindecă nici cariile dentare. Există medici stomatologi pentru asta.
Dumnezeu nu se ocupă cu stoarcerea coșurilor și vindecarea furuculelor
Cred că întrebarea e adresată celor a căror credință e bazată pe (sau măcar întărită de) „miracole” medicale pe care le văd la tot pasul. Gen: „ne-am rugat pentru Xulescu și cancerul a intrat în remisie. DOCTORII NU-ȘI EXPLICĂ CUM E POSIBIL”. Întrebarea e pentru ei: de ce Dumnezeu e atât de generos în anumite cazuri și atât de implacabil în altele.
P.S. O amputare e comparabil cu un coș? Really?
comparabilă
Să văd dacă mă lasă Marius tura asta că la articolul precedent despre Bell m-a interzis.
Am ascultat toată discuția. Bell pare obosit și încolțit. Celălalt este fresh și sigur de el.
Toată scena seamănă cu un preambul al unei acuzări oficiale de erezie/schismă/vrăjitorie. Acuzatul e din ce în ce mai anemic dar nu neaparat pentru că este convins de eroarea lui ci pentru că e convins că nu are multe șanse să iasă întreg din menghină. Acuzatorul are în spate 2000 de ani de tradiție, o armată de teologi și Biblia. Acuzatul are în spate 2000 de ani de creștinism. o sumă de teologi și Biblia. Deocamdată adevărul pare să țină de cantitate (număr de ani într-o tradiție, număr de teologi) pentru că Biblia este comună ambelor tabere, diferă doar interpretarea.
Oricum nu mi se pare important cine are dreptate aici. Impresia pe care o am citind comentariul la clip este că pare mai important faptul că Bell este, aparent, pus la colț decât subiectul în sine. Ar risca cineva din cei care comentează aici și în altă parte pe subiectul ăsta să ne spună franc opinia lui/ei în legătură cu acceptarea (nu neaparat promovarea) mariajului dintre homosexuali?
I think that the gay community in Europe and the USA wants, ultimately, legitimacy. And to get legitimacy from Christians you need a paradigm change in interpreting the Bible. That’s why you hear statements like these: „…People are less judgmental these days. There is a social shift concerning the acceptance of gay relationships and marriage. Gay people are committed to each other, they love each other and they are in good standing with society. The Bible is not quite clear on that, etc…”. I call it the „Numbness of Christian Mind” when it comes to homosexuality.
So, let’s stay focused and alert!
Care este riscul in a accepta sau nu ceea ce spuneti dumneavoastra?
QED. Nu ați răspuns direct nici dumneavoastră. Pastorul din clip a insistat de câteva ori ca Bell să răspundă direct la întrebarea dacă a fi într-o relație sexuală este păcat sau nu. Nici el nu a făcut-o ci s-a ascuns în spatele unor versete. Bunul simț ar trebui să prevaleze aici, iar răspunsul la astfel de întrebări radicale (alb sau negru, păcat sau nu etc) nu va fi niciodată direct și generalizant. Ca și în politica proastă e nevoie mereu de subiecte de scandal pentru a distrage atenția de la propria incapacitate de a gestiona. Creștinismul este tot mai puțin relevant nu din cauza homosexualilor. Ei sunt, printre alții țapii ispășitori pentru mult mai grave căderi cum ar fi plierea valorilor creștine pe cele seculare (avariția, lăcomia, egoismul, manipularea mulțimilor în folosul personal etc)
da raspund acuma, cred ca mariajul intre persoane de acelasi sex este pacat.
Si eu va raspund, homosexualitatea este pacat in viziunea lui Dumnezeu, acest lucru este amintit direct in Biblie, si fara putinta de interpretare. Prin urmare si casatoria intre homosexuali este un pacat, si noi, ca si societate, trebuie sa facem tot posibilul sa impiedicam astfel de lucruri. In vechime, nivelul maxim al pacatului era considerat homosexualitatea, si atunci venea pedeapsa lui Dumnezeu peste intreaga comunitate care admitea astfel de pacate in mijlocul ei. Deci ca si comunitate trebuie sa ne opunem, ma bucur ca traiesc in Romania unde biserica ortodoxa majoritara inca se opune. INCA.
PS. Vorbiti de bun-simt? Unii considera ca e de bun simt pedofilia, altii zoofilia, pana unde vreti sa mergem cu toleranta si asa zisa acceptare?
Ei da, ăsta răspuns direct și detaliat. Aș avea o nedumerire: cine e „noi, ca și societate”? Sunt incluși și cei care nu sunt de acord cu dumneavoastră?
PS: nu am spus nimic de toleranță și așazisă acceptare
Deocamdata in Romania majoritatea se declara crestini. Ca tin de biserica Ortodoxa, Catolica sau diverse culte protestante, nu conteaza. Cine se declara crestin trebuie ( obligatoriu) sa respecte voia lui Dumnezeu, exprimata in primul rand prin Biblie. Cata vreme aproximativ 86% dintre romani se declara crestini homosexualitatea nu va avea sanse in Romania. Dar acest lucru se va intampla in viitor, Biblia vorbeste clar ca in viitor in toata lumea credinta adevarata se va duce. Deci vom urma si noi trendul occidental, asta mi-e evident. Important este sa rezistam cat mai mult, asta este datoria noastra de crestini. Deci: sunt constient ca si in Romania va fi acceptat mariajul intre homosexuali ( peste 10,20,30 de ani, nu stiu acum). Sper insa cat mai tarziu, sper sa nu mai traiesc cand se va intampla asa ceva 😦
Draga Sam; din ceea ce noi numim societate, sigur fac parte toti indiferent de alegerile noastre legate de Cuvantul lui Dumnezeu.
Dar aici nu vorbim de toleranta sau acceptare;
Problema se pune din alta perspectiva, si anume aceea a lui Dumnezeu; El nu tolereaza vesnic aceasta stare ci aduce judecata in multe feluri, chiar si cand cei ce calca Sfintenia Lui constitue o minoritate(scrie in Sfanta scriptura)
Contextul cultural in care traim este determinant in interpretarea principiilor biblice…
Domnul Isus si Ap. Pavel nu puteau anticipa directia si drumurile necunoscute ale dezvoltarii cupturale ale anului 2013.
Si deaceea Scriptura nu vorbeste specific despre aceste lucruri.
ce implicatii au aceste afirmatii? cred ca este bine sa ne gandim la asta.
VOC: (nu mai raspund pe acea coloana ingusta pt ca la citit creaza disconfort)
a)Nu sunt de acord deloc cu opinia ta despre Bruce Lipton, mai ales ca am citit aproape toate lucrarile sale si in plus este un biolog care a adus contributii importante Epigeneticii(epi+genetics – dincolo de genetica). Epigenetica este o ramura foarte puternica si foarte stiintifica, deci nu discutam despre elemente non-stiintifice, care nu s-au dezvoltat in laboratorul de biologie. Deci argumentul tau cu Bruce pica din start, stereotipele nu sunt demne de adus in discutie.
b)argumente de tip – cuplul acela gay (un cuplu anume) este extrem de echilibrat, etc, in timp ce stiu alte cupluri hetero care nu merg sunt argumente relativ discutabile. In primul rand in astfel de situatiii nu putem discuta matematic(adica un singur contra-exemplu anuleaza regula – asta merge bine in demonstratii prin reducere la absurd, dar nu aici). Daca ai fi practicant de arte martiale sau adept al gandirii asiatice am putea discuta in termeni yin-yang, kundalini. In viziunea respectiva relatiile gay creaza efectul kundalini inversat care poate avea consecinte grave. Revenind la exemplele de cupluri hetero care functioneaza bine, nu cred ca este cazul sa discutam raportul statistic pentru ca diferentele ca numar sunt clare. Cuplurile gay nu au side-effects?
c)”Ți-ai terorizat și neglijat copilul și a ajuns un ratat alcoolic? Nu-i nimic, Dumnezeu iartă.” eu nu vad lucrurile de acest fel. Cred acel citat este extras dintr-un context larg, decontextualizarea duce la aberatii. Nu ma ingrijoreaza problema daca Dumnzeu iarta sau nu pentru ca asta este o problema teologica rezolvata, ma intereseaza daca principiile de viata care vin prin intermediul teologiei ma pot ajuta sau nu. Mai exact privesc ateismul, teismul ca modele de gandire si comportament. Ce imi ofera teismul si ce imi ofera ateismul? Daca e sa aleg sa fiu ateu ce ma poate determina sa fiu ateu? Ma poti convinge ca modelul ateu este mai bun? In fond o disputa corecta teism-ateism merge pe cateva aspecte.
– de ce sa devin ateu? la ce ma ajuta? ce avantaje am?
– care sunt dificultatile unui astfel de model?
Pana nu sunt complet constient de cele doua aspecte ale unui model nu pot decide. Prefer sa discut neutru(presupunem ca premiza a discutiei ca sunt neutru fata de cele doua modele) ca nu sunt nici ateu nici crestin. Ce ma face sa aleg ateismul? Deci nu il abordez ca pe un model de gandire si comportament gresit, nici ok, il privesc de la puncutul zero. Vreau sa fiu convins ca ateismul imi ofera mai multe. De ex imi place matematica pentru ca imi dezvolta un nivel de logica superior, imi creaza satisfactie, imi biologia pentru ca ma face sa ma inteleg mai bine si pot sa actionez in sync cu ceea ce sunt. In aceiasi ordine de idei ce avantaje imi ofera modelul ateist?
d)”Dacă însă ești creștin și implicit creaționist” – de ce nu as alege modelul inteligent design, spre exemplu? Modelul big-bang mi se pare interesant si logic, traim intr-un univers in continua expansiune, ca atare parcurgand schema evolutiva backward este logic sa existe un punct zero din care toate lucrurile s-au format. Este logic si matematic. Dar aici ar fi de discutat doua elemente ce sta la originea bing-bangului si doi pot emite ipoteza ca exista o forta superioara care a intervenit la un moment dat si a generat intreg procesul creatiei fara sa fie necesara pornirea de la punct T0, ci de la punctul T1. Un mic avantaj il are aici pornirea de la T0 – cosmologic vorbind.
Nu sunt de acord cu opinia ta în legătură cu ce anume constituie un argument. Rule of thumb pentru a recunoaște un argument: el are premise și concluzie. Eu n-am prezentat nici un argument legat de Bruce. N-am zis nimic de genul din cauză că x și y rezultă că Bruce nu are dreptate. Problema aici este că eu nu sunt expert în epigenetică, psihologie, chiropractică și alte cele. Deci pentru a distinge informația bună de cea proastă am nevoie de niște filtre. Un filtru ar fi, ce alte opinii mai are individul (pentru a vedea ce fel de judecată are; chiropractic… bilă neagră). Un alt filtru ar fi că vreau studii peer reviewed. De asta te-am întrebat de alte nume. Voiam să știu ce opinie au oameni mai informați decât mine despre opiniile acestui domn.
Din nou, un argument are o concluzie. După ce am povestit despre experiența mea personală am refuzat explicit să trag o concluzie pe baza ei. Deci nu mă poți acuza de un argument fallacious pentru că nu există un argument.
Despre yin-yang, n-o să fiu impresionat doar pentru că e o parte a „gândirii asiatice”. În plus, tu nu știi că yin-yang-ul ăla n-ar funcționa și într-un cuplu homosexual.
Despre ce raport statistic nu crezi că este cazul să discutăm? Între cine și cine? Nu, n-am zis că cuplurile gay n-ar avea side-effects, pentru că nici nu știu la ce te referi când zici „side-effects”. 😀 Cuplurile hetero n-au side-effects de-astea?
Ateismul nu este un model. Ateismul este necredință. După cum povesteam într-un comentariu la alt post, ateismul este preocupat doar de întrebarea: este sau nu este adevărat că Dumnezeu există. Nu are nici o legătură cu morala, satisfacții sau alte cele. Eu nu sunt ateu pentru că mi se pare avantajos să fiu ateu. Sunt ateu pur și simplu pentru că nu am nicio dovadă că Dumnezeu există și ca consencință a acestui fapt nu cred că există.
Pentru că vorbești despre „principii de viață” și despre valoarea lor practică, tot n-am înțeles ce părere ai despre obsesia asta cu sexualitatea. Este obsesia asta doar percepția mea distorsionată? Nu este adevărat că sexualitatea este suprareprezentată în cărți și predici într-un mod disproporționat cu „pagubele” practice pe care le crează?
Nu înțeleg ce legătură are ID cu constatarea mea că, deși importanța sexualității poate fi explicată științific, la modul practic, privind din perspectivă creștină, ea izvorăște totuși din voința lui Dumnezeu. De ce a creat Dumnezeu sexualitatea, a făcut ca ea să fie atât de importantă în viețile noastre și de ce pare atât de preocupat ca noi să o ținem pe un anumit făgaș?
Legat de dr. Bruce Lipton, dr. Geerd Hamer cred ca nu are rost sa discutam problema. Se poate discuta pe tema atunci cand cineva si-a alocat suficient timp sa studieze cercetarile lor.
Din start idea de cuplu gay intra negativ in colimatorul meu, deci nu am nici cea mai mica intentie sa discut problema si sa empatizez cu vreo idee apologetica la acest subiect. Idem cu alte perversiuni gen zoofilie, etc. Toate sunt grozave din punctul de vedere al fanilor, dar eu ma situez clar in opozitie.
Cand am spus modele m-am referit la acest termen din punct de vedere stiitific, matematic, nu la „modelul din magazin”. Ateismul este un model de gandire care are ca si axioma de baza convingerea ca nu exista o entitate superioara care sa stea la baza universului.
Nu exista conceptul de „necredinta”. Functia credintei tine de entitatea umana si o folosim in permanenta in viata cotidiana. Continutul credintei tine de tipul de informatie pe care il asimilam. Ateismul nu accepta nici un fel de informatie de ordin teist in asta consta „necredinta”.
Din moment ce o idee este considerată „din start” (fără considerație) ca negativă înseamnă că sentimentul negativ este o prejudecată. În cazul zoofiliei poți să ajungi la concluzia că este negativă după ce ai evaluat-o.
Ba nu. Toată retorica ta pleacă de la o imagine asupra ateismului pe care ți-ai construit-o singur. Eu nu sunt convins că nu există o entitate superioară care să stea la baza universului. Eu sunt contra-exemplul care aruncă în aer teoria ta.
Eu nu resping ideea că există o divinitate din cauză că este „de ordin teist”. O resping pentru că îmi este prezentată fără dovezi. La fel aș respinge și ideea că miezul Pământului este format din ciocolată, deși acea idee nu este de ordin teist.
„Toată retorica ta pleacă …” :). Am trait o buna bucata de timp si in perioada pre-decembrista, asa ca nu are rost sa povestim despre ce este si ce nu este ateismu. Nu ai cum clarifica ce este ateismul mai bine decat au facut-o comunistii in perioada pre-decembrista. Eu nu sunt nascut in perioada de puf post decembrista, cunosc foarte bine ce este ateismul. Probabil e necesara definirea conceptului de ateism cuiva care nu s-a nascut in Romania si nu a trait in perioada pre-decembrista. Ateismul nu este un concept nou aparut ieri in ziarul Adevarul, ci este un concept foarte vechi. Cred ca daca discutam despre ateism ar fi excelent sa vedem putin viziunea lui Marx, Lenin despre acest concept.
Nu am nevoie sa evaluez toate lucrurile pe cale empirica ca sa imi pot da seama daca sunt bune sau rele. E interesant de urmarit Kant in pledoariile lui vizavi de ce poate fi cunoscut a-priori si a-posteriori.
Un fel de „crede-mă pe cuvânt, știu despre ce vorbesc”? Eu ți-am demonstrat (cu un contra-exemplu) că ateismul nu este ceea ce zici tu că este.
Și cum știi tu din experiență că homosexualitatea este negativă? Ești cumva homosexual?
Sorry, ignoră asta. Nu citisem corect ce-ai scris (am ctit că tu știi empiric că homosexualitatea este negativă). În ciuda lui Kant, rămân la părerea mea: o clasare bun/rău din start, fără evaluare este o prejudecată. Prejudecată pe care este cât de cât OK să o ai, e mai puțin OK să o exprimi cu glas tare și e de-a dreptul NOT OK să o folosești pentru a interzice altora niște drepturi.
Chiar crezi ca intr-o tara est Europeana e nevoie sa clarificam ce este ateismul? Atat timp cat a fost proclamat pe toate caile de la instaurarea comunismului? E un fel de „invata-l pe presedintele de CAP ce este colectivizarea”.
Cred că este suficient de clar. Mai puțin pentru tine. 🙂 Din nou, ti-am demonstrat că n-ai dreptate. Dacă ai ceva de spus, atacă-mi demonstrația, nu vorbi vorbe.
Îmi cer scuze dacă sunt redundant, nu am putut urmări tot dialogul și nu știu dacă vi s-a răspuns cumva la întrebarea privitoare la importanța sexualității „straight” (to be defined) pentru Dumnezeu. Dacă da, oricum aș vrea să adaug și părerea mea despre chestia asta.
Un criteriu valoric pentru Dumnezeu pare să fie responsabilitatea oamenilor, de orice fel ar fi ei. Asta are, în context religios, două sau chiar trei axe: ce face omul cu ceea ce este/are/capătă în relația cu semenii săi, cu Dumnezeu și cu ceea ce a mai pus Dumnezeu primprejur (cum s-ar zice, vasăzică viața, Natura, Răul, ramul et c. – asta ar fi o eventuală a treia axă, de fapt e cuprinsă în cea de-a doua). Sexualitatea este un test pentru responsabilitate, pe toate aceste axe. De aici „condamnarea” creștină pentru sex premarital, eratic, pentru divorț, masturbare, pentru infidelitate de orice fel (eu prefer termenul de credincioșie, fidelitatea poate fi zoomorfă). Credincioșia este responsabilitate pură față de oameni și față de Dumnezeu. Sexualitatea necontrolată de responsabilitate este un precursor și un semn al instalării cinismului, iar cinismul este urât de Dumnezeu pentru că înseamnă nepăsare răuvoitoare și agresivă, la doi pași de sfidare și tăierea punților sau distrugerea/negarea c/Celuilalt. (Nu prea înțeleg cum un ateu nu ar putea fi de părere că Dumnezeu has a point here – din moment ce ateilor le pasă de drepturile minorităților.) Bănuiesc că Dumnezeu nu trebuie să aștepte studii psihologice sau sociologice ca să decidă că responsabilitatea unui cuplu homosexual care adoptă copii este cel puțin discutabilă la poarta Raiului. Ateii nu au nicio problemă cu asta, dar au o mare problemă cu religia care bate câmpii în problema homosexualității. OK, vorba cuiva sus pus, hai să vedem dacă nu ne putem întâlni la mijloc, pe terenul responsabilității față de semeni.
Just for fun, sunt sigur că nu se pot argumenta științific variantele scenariului, dar e vorba de cinismul confruntat cu posibila sa perfecțiune și responsabilitatea care poate duce la jertfă justificată statistic:
(P)
Exemplificare: nu cred că v-ați alătura unei campanii media prin care se cere respectarea dreptului celor bolnavi de SIDA de a face sex cu oricine și fără protecție sau respectarea drepturilor chinezești de a face oricât de mulți copilași made in China. Vorbim de drepturi aproape sfinte, chiar mai sfinte decât cel de a avea copiii altora.
Și o explicație aici. Dacă un neghei are dreptul să conceapă copii la beție sau știindu-se cu Rh pozitiv, eu unul nu mă pot opune dorinței unei lesbiene de a concepe un copil pe care apoi să-l crească într-o familie de mamămamă. În schimb, cazul unui cuplu gay care crește un copil adoptat sau făcut la comandă în afara cuplului nu mi se pare acceptabil, oricâte studii științifice mi-ar arăta că, virgulă copilașul n-are nicio problemă. Dacă principiul călăuzitor al justiției americane este să nu fie condamnat pe nedrept niciun nevinovat, iar pentru respectarea acestui principiu o mulțime de vinovați simply walk, mie mi-ar fi suficient să aud că un singur copil crescut de gay a avut de suferit. Și asta am auzit deja. Să nu cred? E propagandă creștină?
Mda. Am scris un comentariu lung, but WordPress ate it. Să mai încerc o dată, poate iese mai concis.
Nu am adus niciun argument legat de Bruce. Un argument are premise și concluzie. Eu nu am zis nimic de genul: datorită x și y Bruce se înșală. Problema este că eu nu sunt expert în epigenetică, psihologie, chiropractics etc așa că am nevoie de niște filtre pentru a discerne informația bună de cea proastă. Un astfel de filtru este un mic research în ce alte chestii mai spune respectivul (pentru a vedea cum gândește; chiropractics – bilă neagră, sorry). Un alt filtru este ca vreau studii care să fie peer reviewed. Vreau să aflu ce opinii au niște persoane informate (din nou, eu nu sunt) despre opiniile acestui domn cu privire la homosexualitate. De asta ți-am cerut alte nume.
Din nou, nu ți-am adus niciun argument legat de experiența mea proprie. După ce am împărtășit experiența mea am refuzat în mod explicit să trag o concluzie pe baza ei. În lipsa unei concluzii nu ai un argument. Despre ce raport statistic zici că nu merită să discutăm? Între cine și cine? Nu știu dacă cuplurile gay au „side-effects” pentru că nu știu la ce te referi când zici side-effects. Cuplurile hetero n-au astfel de side-effects?
Deci opinia mea că sexualitatea este supra-reprezentată în cărți și predici religioase dacă e sa ne raportăm la pagubele pe care le face este eronată? Nu este adevărat că ceea ce faci tu pentru plăcerea proprie în baie este mai puțin important decât grija pe care o ai pentru copiii tăi? Nu este adevărat că ceea ce faci tu singur în baie sau ceea ce faci în dormitor reprezintă o temă mult mai „fierbinte” în mod nejustificat?
Eu nu acord vreun status deosebit vreunui mod de gândire doar pentru că este de origine asiatică. Dar presupunând că povestea asta cu yin-yang este adevărată, tu n-ai de unde să știi că el n-ar funcționa și într-un cuplu homosexual. Un cuplu homosexual nu este format din două persoane identice. Un om are multe caracteristici pe lângă sex.
Ateismul nu este un model. Este necredință. După cum povesteam în alt comentariu la alt post, ateismul se preocupă doar de întrebarea: cred sau nu cred că Dumnezeu există. În funcție de răspunsul pe care-l dai la acea întrebare ești ateu (dacă răspunsul este „nu”) sau nu ești ateu (dacă răspunsul este „da”). Morala sau satisfacția n-au nicio legătură. Eu nu sunt ateu pentru că mi se pare avantajos să fiu ateu. Sunt ateu pentru că nu cred că Dumnezeu există și nu cred pentru că n-am niciun motiv să cred.
Pentru că vorbești despre principii de viață și valoarea lor practică, care-i valoarea practică în ostracizarea homosexualității?
d)”Dacă însă ești creștin și implicit creaționist” – de ce nu as alege modelul inteligent design, spre exemplu? Modelul big-bang mi se pare interesant si logic, traim intr-un univers in continua expansiune, ca atare parcurgand schema evolutiva backward este logic sa existe un punct zero din care toate lucrurile s-au format. Este logic si matematic. Dar aici ar fi de discutat doua elemente ce sta la originea bing-bangului si doi pot emite ipoteza ca exista o forta superioara care a intervenit la un moment dat si a generat intreg procesul creatiei fara sa fie necesara pornirea de la punct T0, ci de la punctul T1. Un mic avantaj il are aici pornirea de la T0 – cosmologic vorbind.
Nu înțeleg ce legătură are ID-ul cu observația mea că situația de fapt (incluzând sexualitatea) izvorăște inițial din voința lui Dumnezeu. De acolo a început să se învârtă roata. De ce a creat Dumnezeu sexualitatea, de ce a făcut-o atât de importantă pentru noi, de ce vrea cu tot dinadinsul ca noi să ținem acea sexualitate pe un anumit făgaș. Mie mi se pare că toată această dramă putea fi evitată.
Si apropo de faptul ca pe acest site era atacat destul de mult Crin, am citit ca Ponta si alti cativa social-democrati fac lobby la ANtonescu sa se reia votul la amendamentul cu casatoria doar intre un barbat si o femeie, in sensul de a se pastra forma actuala care vorbeste doar despre soti, insa am inteles ca Antonescu insista sa se mentina definitia casatoriei adoptata prin noul amendament. De urmarit pana in toamna daca lobbyisti occidentali ( care preseaza enorm in Romania pentru homosexuali) vor avea castig de cauza.
Am urmărit videoclipul şi mi se pare absolut penibilă încolţirea în care se află bietul om din cauza tentativei de a apăra o cauză pierdută. Spun cauză pierdută fiindcă mi se pare aberant să apelăm la teologie şi la tot felul de argumentări, pierzând din vedere esenţialul: pentru ce a fost creeat ceva anume (în cazul discuţiei despre homosexualitate, sexul)? Sau, mă rog, pentru cei care nu cred în creaţie, care e rolul sexului (actului sexual)? Nu pentru a procreea? Şi, dacă suntem de acord că acesta este scopul existenţei lui, nu este o anormalitate tot ce este altceva, cu toate „anexele” (căsătorie, adopţia de copii etc)?
Poţi înţelege, în cadrul conceptului de toleranţă (până unde merge toleranţa, căci ne putem trezi cu tot felul de anormalităţi care să apeleze la toleranţă?), un soi de „pact social” între homosexuali, dar care să stabilească limitele (să nu poată adopta copii, de exemplu), fiindcă unele dintre argumentele adepţilor „same sex marriage” sunt că „nu se pot moşteni reciproc, nu pot accesa credite pt casă etc”. Ok, să fie o formă de pact social care să le permită aceste lucruri, dar cu delimitări foarte clare care să elimine orice interpretări.
Mi se pare inutil să încerci să convingi un ateu, pentru care argumentele biblice sunt nule din start, că nu poţi îngădui căsătoria între persoane de acelaşi sex fiindcă aşa spune Dumnezeu!
Iertare pentru lungimea comentariului, dar chiar sunt multe de spus pe marginea cestui subiect!
„Mi se pare inutil să încerci să convingi un ateu, pentru care argumentele biblice sunt nule din start” – exact. Intr-o discutie cu un ateu nu poti folosi argumente biblice. Este o abordare gresita din start. Sunt, slava Domnului, alte modalitati destul de bune de a arata ca modelul Biblic de gandire este unul exceptional. Chiar sunt autori cum ar fi prof.dr. Dumitru Dulcan care pe cale stiitifica arata ca Biblia vine cu concepte foarte avansate(si o spune asta de pe baricadele stiintei), chiar daca a fost scria cu mii de ani in urma. Problema care ii opreste pe multi sa inteleaga anumite lucruri este jargonul Biblic, care este unul extrem de specific si nu are nici o relevanta pentru cineva extern. Cam asta spun si apologetii legat de necesitatea perceperii lucrurilor out of the box. Dar asta necesita pasiune si efort in a studia stiinta. Rolul exegetului devine util de abia in cadrul sistemului religios.
Spre exemplu ideile prezentate de Richard Dawkins, sunt foarte bine gandite si destul de greu de combatut. Nu ma refer la „God delusion” care este o carte nereusita. Problema cu Richard Dawkins este corecta vazuta din cadrul sistemului in care isi dezvolta el ideile, se poate spune ca este brilian in cadrul propriului sistem. In alte cuvinte nu ai cum sa argumentezi contra lui jucand contra lui in propriul sau laboratorul in care si-a dezvoltat el teoriile.
Rupert Sheldrake, spre exemplu – nu biolog necrestin, a scris „Science delusion” – o carte care nu s-a vrut o replica la argumentele lui Dawkins, pentru ca nu este interesat de nici un fel de apologetica. In schimb prezinta deficientele cadrului in care se dezvolta stiinta in prezent. Odata cu descoperirea fizicii si mecanii cuantice in urma cu mai bine de 100 de ani, lumea stiintifica nu si-a revizuit premizele si doctrinele care stau la baza, astfel o revizuire a acestora schimba radical planul de gandire. Astfel, in prezent exista doua diviziuni in stiinta. Unii isi dezvolta intreg sistemul bazati fiind pe fizica newtoniana, altii pe fizica cuantica. Cei care si-au facut upgrade-ul au obtinut rezultate complet diferite de ceilalti. Fizica newtoniana este buna, in schimb este un subset al fizicii cuantice, exact ca si cum geometria 2D este o particularizare a geometriei 3D. Asta inseamna ca avand la baza fizica cuantica ca si regula de joc, poti vedea lucrurile cu o marja de eroare mult mai mica, pentru ca fizica cuantica ofera un sistem mult mai fiabil de reprezentare a realitatii. Este ca si cum te uiti noapte la stele de pe cer cu binoclul sau cu un telescop performant, cam asta e diferenta intre gradul de precizie al fizicii newtoniene vizavi de cea cuantica. Desigur fizica newtoniana are un merit deosebit pentru ca a stat la dreapta lumii stiitifice cateva sute de ani(si este parintele stiintei), dar totodata a fost laboratorul care a permis descoperiri ca cele facute de Max Plank, Einstein si multi altii.
Eu vreau sa va reamintesc cazul Sodomei si Gomorei. De ce a aprins in asemenea hal mania lui Dumnezeu? in alte cetati vecine pagane nu era un inalt nivel de pacat? Evident ca era. Doar ca in mod specific acestor doua cetati, s-a ajuns la homosexualitate, si nu oricum, ci in public, pe strada, in grup etc. Momentul in care cei doi straini au ajuns la Lot, iar localnici i-au cerut sa ii scoata pe cei doi afara ca sa se impreuneze cu ei este edificator aici, nu aveau nici o jena sa se imperecheze cu straini, in strada, cu mai multi in acelasi timp. Faptul ca Lot le cere sa nu faca asta, si le ofera fetele sale este iar un exemplu elocvent de moralitate in acea zona. Mania lui Dumnezeu s-a abatut apoi asupra intregii comunitati, chiar daca foarte probabil printre ei erau oameni care nu practicau homosexualitatea.
Mai tarziu in cartea Imparati, apar mentionate pacatele din vremea lui Roboam ( fiul lui Solomon), sunt mentionate progresiv si se finalizeaza cu expresia „erau chiar si sodomiti in tara”. Si imediat apoi se prezinta pedeapsa lui Dumnezeu asupra intregii tari, vin egiptenii, ii cuceresc, jefuiesc Templul-mandria nationala de toate bogatiile inchinate acolo lui Dumnezeu etc.
Acesta este motivul pentru care nu trebuie sa stam indiferenti, trebuie sa ne opunem legalizarii publicitatii legaturii intre homosexuali, pentru ca altfel mania lui Dumnezeu se va abate asupra oricarei comunitati care sta indiferenta la inmultirea drepturilor homosexualilor. ca ne place, ca nu ne place, este o lupta fara menajamente, satana lupta cu toate armele, presiunea externa este imensa, depinde de noi cat timp rezistam.
Absolut de acord cu tine, Crestin! Trebuie să luptăm cu toate armele împotriva acestor tendinţe. Ceea ce aduceam eu în discuţie este argumentarea. Repet, degeaba îi vorbeşti unui ateu sau unui homosexual care „se declară” creştin despre un Dumnezeu în care nu crede sau în care crede formal! Este corect să îi vorbeşti, dar nu te aştepta să fie de acord cu tine sau să ţină cont de argumentele tale. Dar, dacă aduci în discuţie argumentul mult mai simplu al scopului pentru care există sexul şi actul sexual, nu prea rămâne „loc de întors”!
Am scris pe blogul meu despre faptul că am făcut parte din echipa care a avut prima iniţiativă coerentă în favoarea definirii căsătoriei ca fiind „între un bărbat şi o femeie”. Datorită unui detaliu al legii, deşi s-au strâns atunci semnături mult peste necesarul unei iniţiative cetăţeneşti, Curtea Constituţională a respins iniţiativa! Am avut la vremea respectivă „ciocniri” în media cu reprezentanţii asociaţiei „Accept” şi ştiu cât contează în ochii lor argumentaţia creştină (te acuză de bigotism, fanatism religios, atitudine retrogradă… tot arsenalul).
Datoria noastră este să dăm dovadă de „verticalitate, de integritate”, vorba lui Costică H, dar să fim realişti, nu presiunile externe sunt singurele care ne împiedică (deşi ele sunt cele mai mari), ci falsitatea creştinismului majorităţii românilor!
Există pe internet o petiţie care susţine lupta împotriva legalizării căsătoriei între persoane de acelaşi sex.
Şi ar mai fi ceva, colaboratorii din SUA cu care am lucrat împărtăşeau din experienţa luptei de acolo. Asociaţiile acestea care susţin drepturile homosexualilor folosesc de multă vreme politica paşilor mărunţi; azi un pas, mâine altul… până la atingerea obiectivelor majore, legalizarea deplină!
As spune aici ca da, este vorba de verticalitate, de integritate, si nu imping lucrurile mai mult dar este vorba aici de frica de Dumnezeu;
Trebuie oare sa ascultam mai mult de presiunile europene decat ceea ce spune Dumnezeu?
Mă bucură pasiunea cu care este apărată moralitatea colectvă românească de atacurile în masă ale militanților pentru drepturile homosexualilor.
Vă aștept dragi frați să veniți cu aceeași pasiune și la demonstrațiile care se vor organiza pentru garantarea dreptului de a folosi aceeași forță cu care ne batem nevestele și copiii la corijarea devianților sexuali, a dreptului de a manipula masele de credincioși în scopul de a ne menține privilegiile de lideri spirituali într-o lume încă năucă dpdv teologic, a dreptului de a plăti cât mai puține taxe sau deloc pentru că numai la biserică e rentabilă zeciuala etc.
PS. Am zis că vă aștept dar am mințit: eu nu voi fi acolo. Va trebui să vă descurcați fără mine. Ca și în cazul de față. Păstrez piatra din mână pentru ca în momentul când voi cădea în următoarea ispită s-o las să cadă pe propriul picior.
Ei, asta e o surpriză! Acesta e tipul de argumentare folosit. În vederea unui extemporal la chimie, un elev s-a hotărât să înveţe doar un subiect: plumbul. Subiectul dat a fost… fierul. Elevul şi-a început lucrarea astfel: „Fierul ca fierul, dar să vedeţi plumbul…” Şi a scris tot ce ştia despre plumb… Ce notă credeţi că a primit? Nu vă spun cine era elevul…
Mai răspund doar acum pentru respectul pe care vi-l datorez: nu cred că avem o discuție ci ne aruncăm săgeți unii altora. Fermitatea multor activiști din ambele tabere miroase prea tare a violență mascată sau incipientă ca să risc să mă mai bag. Îmi mărturisesc, a câta oară, păcatul de a cădea în ispita discuțiilor inutile. Adevărata bătălie nu este cu aproapele ci cu mine însumi așa că mă iarăși pocăiesc. Pâna la următoarea cădere 🙂
Sam, în niciun caz nu am intenţionat să „arunc săgeţi”! Aici nu este vorbă de respect sau de lipsa acestuia şi cu atât mai puţin de „violenţă mascată sau incipientă” (nu mă caracterizează, şi te rog să mă crezi că şi în „contrele” pe care le-am avut la vremea respectivă cu cei de la „Accept” am „încasat” mai degrabă!).
Şi da, ai dreptate, vorba lui Voltaire, „Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți; te afli în ambele tabere”!
Am, totuşi, o întrebare: în ce constă inutilitatea discuţiei, din punctul tău de vedere?
Întreb cu tot respectul.
Nu am nimic împotriva exprimării unui punct de vedere. Nu folosiți creștinismul ca acoperire pentru acțiuni instinctiv-sociale. Lupta împotriva mariajului homosexualilor nu are legătură cu dragostea pentru aproapele ci cu frica de contaminare, dezgust, nevoia de refulare adică cu instinctul de conservare. O asemenea poftă de militantism desfășurat în afara bisericii nu înăuntrul ei nu am întâlnit nicăieri la primii creștini. E mai ușor să te ocupi de izma și mărarul și chimenul organizării vieții altora decât de propriile păcate.
Cum am mai zis, sunteți liberi să protestați și impotriva programului de apă caldă dacă vreți dar nu derutați în plus lumea folosind versete din Biblie pentru asta. Sunt destui mahări specializați în petarde și fumigene pentru mulțime, nu e nevoie să-i copiați.
Pentru mulțimi de felul ăsta a plâns Isus când le-a văzut fără direcție nu pentru prostituate și vameși. Pentru cei cărora li s-a băgat lanterna între ochi și au crezut că văd soarele.
Succes în campanii anyway. Dacă așa arată creștinismul m-ați pierdut de mult.
DRAGOSTEA DE APROAPELE NU INSEAMNA A-L ACCEPTA ASA CUM E EL ( ADICA PACATOS) CI A-L AJUTA SA SE INDREPTE DE LA PACATUL LUI. SI DUPA CE SE POCAIESTE MA POATE SI EL AJUTA SA REVIN PE CALEA CEA DREAPTA DACA GRESESC. ASTA INSEAMNA ADEVARATA DRAGOSTE DE APROAPE.
Sam, aş fi foarte curios cum explici acea sintagmă de „acţiuni instinctiv-sociale”.
Aş avea şi alte întrebări, cum ar fi:
– Este instinctul de conservare (în cazul de faţă fiind vorba chiar de conservarea speciei, nu?) ceva rău?
– De unde concluzia lipsei de dragoste? Am avut discuţii cu homosexuali şi nici măcar nu i-am compătimit, darmite să-i urăsc, pentru a nu-i jigni, dar m-a durut să ştiu care este destinul lor. Faptul că mă doare acest destin este sau nu o dovadă a dragostei. Domnul Isus nu i-a spus prostituatei că îi iartă păcatele şi că poate să continue, ci i-a spus „Du-te şi nu mai păcătui”!
– De unde ideea de copiere a „mahărilor specializaţi”? O idee, o teorie, o atitudine nu constituie apanajul unei persoane, ci poate fi obiectul adeziunii şi altor oameni.
– Ar trebui să mă mir sau nu la afirmaţia privind militantismul primilor creştini? Nemaivorbind despre cuvântul folosit, „poftă”… Şi cine spune că, dacă te ocupi „izma și mărarul și chimenul organizării vieții altora”, nu te preocupă şi propriile păcate?
Şi alte două întrebări finale: atât de „subţire” este „puntea” pe care evoluezi în interesul spre creştinism încât „se rupe” atât de uşor? Sper că îţi dai seama că, dacă n-ar fi vorba de dragostea care doreşte „ca niciunul să nu piară”, aş fi putut ca, în loc să pun aceste întrebări, să îţi răspund maliţios „ce-am avut şi ce-am pierdut”!
Regret că răspund abia acum; duminica are o cu totul altă destinaţie pentru mine decât „bloguitul”. Promit să citesc ceea ce ai recomandat şi, dacă are rost, să revin!
Please don’t worry about me. Vorbeam de caricatura crestinismului nu de cel real.
M-as opri aici, sper sa rezist ispitei de a mai verifica pentru o eventuala replica. Sunt masochist dupa cum imi spunea un prieten si discutia asta e o dovada in plus.
Ok, fie precum spui tu. Credeam că te interesa dialogul, dar văd că predispoziţia este spre monolog. Probabil din cauza întrebărilor…
Văd că te-a jignit rău de tot ideea cuiva care… worries about you. Pe mine nu m-ar deranja, dar… chestie de gusturi. Aş vrea însă să înţelegi că acel „worries” nu are nimic de-a face cu aerul compătimitor, critic sau mai ştiu eu cum (ştiu că asta lezează mult, dar mai ştiu şi că este semn al unei mândrii excesive… mă rog…). Voiam doar să ştiu de pe ce „platforme” discutăm…
Îmi pare rău dacă te-am lezat cu ceva. Aş vrea să ştii că pot fi şi ironic, şi caustic, dar nu am considerat că este cazul. Sper să nu fi perceput aşa intervenţia mea. Dar, pe de altă parte, nimic nu mă opreşte să-mi apăr şi să-mi susţin principiile, chiar dacă, dialogând pe marginea lor, pot fi convins să fac ajustările necesare.
Prietenul acela, care ţi-a spus că eşti masochist nu ţi-a recomandat şi o… chilie? (aici am vrut să fiu ironic! La adresa sfatului în sine, nu a lui sau a ta!) 😉
Mă simt obligat să dau un link (dacă va fi acceptat) la o discuție unde mi-am explicat mai bine poziția pe tema asta, mi-e greu să repet:
Inteleg ca tu consideri neacceptarea minoritatilor un pacat. Si spui ca pentru genul nostru, care nu acceptam orice moft al minoritatilor, a plans Isus uitandu-se la multimi. Incredibil cum se distorsioneaza sensul Bibliei!. Cine vrea sa aiba un punct de vedere contrar Biblie, vine si interpreteaza, „contextual si cultural” si apoi arunca fraza cu „pentru cei ca voi a plans Isus”.
Ti-am mai subliniat anterior, dar vad ca nu vrei sa intelegi. DUMNEZEU IN BIBLIE PEDEPSESTE TOATA COMUNITATEA CARE ACCEPTA HOMOSEXUALITATEA IN MIJLOCUL EI. Daca vrei sa il acuzi pe Dumnezeul Bibliei de intoleranta si neacceptare nu ai decat. CRESTINISM NU INSEAMNA A TOLERA ORICE, CRESTINISM INSEAMNA IN PRIMUL RAND A RESPECTA LEGEA SI VOIA LUI DUMNEZEU SCRISA IN BIBLIE.
Mă bucur că aveți convingeri ferme. Aș continua dialogul dar tonul dumneavoastră ridicat mă înhibă.
Cum te afecteaza pe tine casatoriile intre homosexuali (de Bogdan Mateciuc)
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1226066-cum-afecteaza-tine-casatoriile-intre-homosexuali-bogdan-mateciuc
Deci cu alte cuvinte nu te afectează deloc, decât dacă tu alegi să faci o problemă din asta. E ca și cum te-ai lamenta că din cauză că acum negrii au acum drepturi egale cu albii ești privată de dreptul tău firesc de a-i numi animale inferioare.
Citat din articolul pe care l-ai postat mai sus : „Interesant, in cele cateva locuri in care homosexualii au castigat dreptul de a se „casatori”, foarte putini dintre ei s-au casatorit. La fel stau lucrurile si cu „uniunile civile” si cu beneficiile din asigurari.”
Este de la sine de inteles ca nu casatoria in sine a fost targetul(si se si valideaza acest lucru), ci iesirea din ilegalitate. Pe plan social s-au lovit de prejudecati foarte dure, astfel ca sa ajunga la un job decent sau unul bun, trebuiau sa isi ascunda la maxim orientarea, lucru care le crea un disconfort major. Problema vizata era exact doar ca sa iasa din anonimat si sa poata beneficia de drepturi egale, sa elimine prejudecatile care le limitau nivelul de integrare sociala.
Decât să redefinim căsătoria, familia, intimitatea, festivalul și mai știu eu ce, mai bine definim dreptul. Că discutăm ca și cum românii au dreptul la un salariu minim de 1000 EUR și copiii au dreptul să nu se nască pe o cale care n-o să le convină la majorat. Să se bage în Consty că omul nostru are dreptul să fie egal cu el însuși și să fie diferit de toți ceilalți, ca să fie clar!
Staaai așaaa! Păi să facem mai bine o chestie ceva mai durabilă, cu bătaie milenară! Dacă omul nostru are dreptul să se căsătorească (sau să ia de nevastă/bărbat mai bine zis) cu o panteră, e nasol dacă nu adaptăm legislația, dat fiind că ființele respective pot avea odrasle din căsătoriile anterioare, și cum împărțim moștenirea, cine și cum plătește datoriile la Statul de drept sexual etc. et c. Așa că ar fi mai bine poate să băgăm în Ponsty dreptul la liberă asociere cu orice scop. În acest mod simplu, oricâte exemplare de bărbați, femei, extratereștri, hermafrodiți, specii terestre (a)sexuate vor putea înființa o Asociație cu scop sexual, pentru care definim domle ca lumea toate drepturile și obligațiile (adică cut & paste din Codul Familiei Obsolete). Nu e bună ideea? Și scoatem familia de peste tot, că și un bărbat cu o femeie vor putea face Asociația aia, nu? Dar e un caz particular, mai intim, că despre ăștia nu se poate ști sigur ce fac în vederea atingerii scopului Asociației.
Faina idee, citind comentariul tau ma gandeam ce facem cu legalizarea cu relatiile cu extraterestri? Poate trebuie sa ne acceptam colegi de job care locuiesc impreuna cu extraterestri si nu se pot manifesta in societate din cauza prejudecatilor si lipsa unui statut social. By the way legat de extraterestri si UFOs, uite ce declara aviatia britanica legat de aparate de zbor neidentificate. Deci cum ziceam doar sa fim cu legea pe muchie ca azi maine se prezinta la altar cupluri mixte 😀
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2337836/Pilots-passenger-planes-saw-UFOs-Britains-Scientology-base-landed-Gatwick.html
Mai bine să nu definim deloc. De fapt stai, așa stau lucrurile în Constituția curentă. Cred că-i confunzi nițel pe cei care vor să redefinească.
Păi n-ați zis mai sus că unii vor să limiteze drepturile cuiva? Am presupus că ale comunității LGBT, normal. Ca să limitezi drepturi, trebuie să fie întâi clar ce e ăla un drept. Nu am nimic împotriva ideii unei negocieri mino-majo prin care, de pildă, să revină majorilor dreptul de a-și întemeia o „Asociație cu scopul procreării prin mijloace sexuale tradiționale”, iar mino dreptul de a se căsători cu diverse chestii cu personalitate biologică și juridică în scopul întemeierii unei familii moderne. E dreptul obiectelor sexuale să fie incluse în schemă, dar o să fie mai greu cu personalitatea juridică. Deci nu că vreau eu, că cine sunt eu să vreau ceva, dar o să vrea chiar elgebețeii să definească în curând cum ne putem despărți juridic de un vibrator, o rață, o oaie et c. Și cum rămâne cu pensia alimentară e foarte important.
Super, chestiuni foarte interesante 🙂 . Pe de alta parte doamnele cu caini mari si prea prea afectuosi sunt uneori subiectul unor barfe, printr-o legalizare ar putea rezolva problema. In loc sa aiba un comportament rezervat si frustrat ar putea sa isi prezinte sotul si sa spuna ca are 3 ani (complet matur) si ca l-a cumparat de la magazinul de caini cand era de 2 luni si ca a fost dragoste la prima vedere 😀 . Si da pensia alimentara trebuie bine delimitata legal, de asemenea se pot face si pre-nup agreements ca sa fie totul sub incidenta legii.
Posibil ca meseria de detectiv particular specializat în divorțuri să devină foarte periculoasă, ca la băieții ăia de pe Discovery și NatGeo, dar nu chiar în sălbăticie.
Însă chestiunea e serioasă, unii zic că problema căsătoriei interrasiale (în sens de interspecii care au rase – nu e typo, când zic rațe e altceva) nu există, e o exagerare propagandistică. Posibil, la câtă propagandă mincinoasă e pe Net… Dar de ce am discrimina niște oameni care nu ne fac nouă nimic și au drepturi? Să nu mai vorbim de animale, că astea au uneori mai multe decât oamenii.
http://psycheskinner.hubpages.com/hub/People-Who-Married-Animals
Deci, ca să fim echilibrați în cuget, să audiem și partea sofistic-ată în simțiri:
http://www.guardian.co.uk/science/brain-flapping/2013/may/29/scientific-reasons-oppose-gay-marriage
Nu, nu e de așteptat ca oricine să găsească rațiuni valide contra unei chestiuni pentru care există bunăvoința de a o găsi rațională – din păcate așa funcționează rațiunea: are o agendă și o umple cu argumentele potrivite, făcându-le sistematic praf pe cele nepotrivite. Nu, nu e apanajul ateilor chestia asta (teologii știu de ce). Dar nu trebuie să ne bucurăm că și ateii prodreptaci își pot vedea copiii coming out gay și întemeind familii moderne – nu e musai să devină creștini la necaz, plus că își pot și atunci justifica problema pe baza drepturilor copiilor de a fi naturali. Uite și o mostră de drepturi naturale devenite nepotrivite pentru dezvoltarea naturală a societății de drept:
http://www.thepublicdiscourse.com/2012/08/6065/
De altceva mi-e cu adevărat teamă, deși sunt prea bătrân ca să mă mai afecteze. Păi vă dați seama că deja există pastori gay care zic că persoana istorică numită Jesus Christ ducea o viață cel puțin normală pentru standardele din ziua de azi: petrecea foarte multă vreme cu niște bărbați care cică erau ucenici, și din când în când îi întreba pe sărite dac-l mai iubesc sau nu! Plus alte și alte povești cu prostituate, vameși, vă dați seama – era atras de discriminați, de victimele prejudecăților religioase. Așa, și teama mea e că în curând va trebui să redefinim total noțiunea de creștin, pe criterii sexuale, în sensul că nu se califică decât fie cei cu o castitate de 100%, fie cei dispuși să dea dovadă că sunt cu adevărat creștini iubitori… Când mă gândesc că aceeași persoană istorică a zis și „lăsați copiii să vină la mine” mă ia cu fiori. Apropo de fiori, nu mă dumiresc de ce sunt așa de puțini ateii care își doresc ca familia, căsătoria și mai ales dreptul de a forja copii să rămână așa ca acum, imperfecte și discriminatorii. Probabil studiile științifice despre copiii crescuți în celule ale societății gay sunt cauza.
Stimate VOC, problema reglementării unei limitări a drepturilor este foarte complicată pentru noi toți. Sigur că putem merge pe ideea unei reglări naturale, precum în economia de piață, și să sperăm că limita permanent mișcătoare a drepturilor resimțite și revendicate va avea o evoluție benefică. Dacă după ceea ce s-a întâmplat în domeniul pieței libere nu vă îngrijorează și nu se poate extrapola, sunteți de un optimism impresionant. Oricum vorbim vorbe, democrația a evoluat și ea într-o formă de oligarhie perversă, deci vă doresc succes și cu power to the people, că dacă aveți o să-mi fie și mie ceva mai bine. Sau mult mai rău, dacă stau să mă gândesc la the people.
Stimate Agnusstick, nu mi se pare că economia de piață are ceea ce dumneavoastră numiți o „reglare naturală”. Nu când guvernele cumpără bănci din bani publici nu pentru a face profit (cum ar face, de exemplu, o bancă ce cumpără altă bancă), ci pentru a le împiedica să falimenteze. Nu vreau să polemizez aici dacă decizia guvernelor este corectă sau nu, aia e altă poveste.
Chiar dacă ar fi adevărat că piețele financiare au „reglementări naturale” și chiar dacă ar fi adevărat că acele reglementări naturale au dus la criză, tot nu mi se pare suficient să zici că „se poate extrapola”. Dacă se poate extrapola, extrapolează. Formulează un argument, nu băga strâmbe. Explică ce o să se întâmple după legalizarea căsătoriei între homosexuali, făcând paralele cu ceea ce s-a întâmplat pe piețele financiare. Sunt chiar curios.
„Vorbim vorbe”? Oh, no, you didn’t. 😀
O, onorabile VOC, nu sunt la acest nivel! Mie îmi place să sugerez argumente prin analogii și să las pe alții să le formuleze imbatabil. Ceea ce dvs. ați și început, pare-mi-se, dat fiind că ați amintit intervenția Statului de drept bancar. Cum ar fi, din când în când e nevoie de un arbitru mai mult sau mai puțin co-rupt decât jucătorii, ca să facă ceva cu limitele alea buclucașe. Și apoi arbitrul se simte și el liber să facă giumbușlucuri nelimitate și se simte nevoia să intervină Federația, apoi DNA-ul, Băsescu, doamna Merkel, masonii, bubulii, familia Rockefeller și așa mai departe. Numai Dumnezeu, dat fiind că nu există, n-are cum să intervie. Ca atare, reglarea limitelor rămâne în continuare naturală, deoarece până și doamna Merkel e uneori naturală și n-are ein Gott care s-o puie la punct. Deci renunț și îmi retrag extrapolarea într-o intrapolare de unică folosință. Baftă pe bursă!
Ce doream să vă mai întreb stimate VOC, ca pe un expozant al unui mindset nu neapărat diferit de cel creștin, ci operând poate cu alte filtre și preamplificatoare. În ipoteza, pe care o formulez în urma integrării analogice a câtorva interacțiuni cu oameni atei (nu e un adjectiv pentru mine, ci o convenție pseudoidentitară tranzitorie – eu însumi m-am născut ateu) –, că orice alegere capătă valoare și sens dacă este bazată pe dovezi științifice, altfel fiind un subprodus al prejudecăților și reflexelor culturale, aș fi curios cum vedeți viitorul societății umane în condițiile în care noțiunea/verdictul/convenția de bine și rău în științele umane (dacă le putem numi așa și nu meșteșuguri) este bazată practic din ce în ce mai mult pe percepția individuală. Sigur, ultima afirmație e tot o integrare analogică (eu nu funcționez digital) și e foarte discutabilă, totuși binele își are rădăcina științifică acum în libertate, gratificație, recunoaștere, well being, lipsa frustrării, subiectivitate, hedonism et c. Dacă îmi cereți un studiu științific care dovedește ce am spus despre studiul științific, o să fie cam greu să discutăm constructiv. Bottom line, aveți o metodă prin care propriul well being să se autolimiteze dacă nu apare vreun studiu științific care să confirme că o asemenea chestie ar fi chiar bună-bună?
Sugerezi că o moralitate bazată pe percepția individuală a binelui și răului ar duce în mod necesar la egoism? Altruismul ar putea fi un instinct „programat” de evoluție (pentru că ne-a ajutat la un moment dat să supraviețuim).
Absolut de acord, există și maimuțe și chiar albine altruiste. Creștinismul nu are de-a face cu altruismul, nici cu alltrue-ismul (e părerea mea, nu vorbesc ca purtător de cuvânt). Nu cred nici că egoismul este rău la modul absolut, și nici altruismul nu e totdeauna soluția ideală. Totul trebuie judecat case by case, persoană cu persoană, circumstanță cu crcmsnț — dar asta e sigur utopic și nepractic, neomenesc chiar. Sugerez că o criză a valorilor colective este dezastruoasă. Creștinismul e pe cale să eșueze lamentabil în a le impune. Speranța este efectiv la ateii responsabili, în ipoteza că are cineva vreo putere să oprească tăvălugul dezintegrării valorilor. Voi ce propuneți? Când o să vă opriți din a reacționa împotriva creștinilor, chiar dacă puteți avea obiective comune din cauze diferite?
Pentru a încerca o tenativă de răspuns (deși cred că subiectul prezicerii viitorului mă cam depășește) mi-ar fi util să știu ce sunt acele „valori” la care te referi și la ce folosesc. Știu, pot să mă uit în dicționar, dar prefer să știu la ce te referi tu, mai concret.
Nu știu împotriva cui reacționează ateii ca indivizi, dar dacă te referi la noul ateism, el nu-și propune să acționeze împotriva creștinilor ci împotriva creștinismului (și religiei în general).
Corecția e bună, asta vroiam să spun și eu, nu că ateii folosesc atacul la persoană.
Nu e vorba de a prezice viitorul, ci de a încerca să identificăm, dacă există, un nor de principii și de valori liber consimțite de cât mai multă lume (dacă se poate, ceea ce pare din păcate din ce în ce mai utopic, chiar și de cei care ne conduc) care să protejeze societatea de degradare ireversibilă. Și asta, nu-i așa, rămâne de definit ce înseamnă….
Pentru creștini, cred că valorile pe care le pot cere la masa negocierilor ar fi empatia programatică, neapărat ponderată de responsabilitate. Ca să obțină mai mult, trebuie să lucreze mai mult în societate și nu să impună ceva, ci să ajungă la libera consimțire a restul valorilor creștine (de fapt, ar fi de ajuns să obțină, ca și LGBT, suprapunerea unor alte realități în aceeași termeni, pentru ca empatia să fie dragoste și responsabilitatea, credincioșie).
Am rugămintea să-mi spui dacă ești mulțumit cu prezentarea perspectivei mele asupra importanței sexualității pentru Dumnezeu, sau ai nevoie de mai multe precizări. Sigur mai sunt multe de spus, poate mai intervine cineva. Mulțumesc.
libera consimțire a restului valorilor
aceiași termeni
bate soarele în monitor?
Salut Agnusstick. Îmi pare rău, am fost foarte ocupat în ultimul timp și n-am mai apucat să răspund.
Cred că limitarea suferinței umane ar fi un deziderat foarte bun. Nu cred însă că o abordare bottom-up (emiterea unui set de principii și „reformarea” societății în jurul lor) ar funcționa. Nu te poți aștepta ca toată lumea să fie morală (după standardele tale) sau rațională. Ar fi, după cum chiar tu zici, utopic. Mi se pare mai realist să identifici un punct nevralgic, un „low hanging fruit” și să lucrezi acolo. Și un astfel de punct mi se pare gândirea magică și implicit religia. Pe locul doi ar fi probabil mentalitatea de trib. Evident, nu le poți eradica complet, dar poți încerca să le erodezi.
Apoi, teama asta de „degradare ireversibilă” mi se pare exagerată. De ce? Pentru că nu o văd. Unde-i acel tăvălug? Societatea vestică funcționează de sute de ani pe o moralitate umanistă. Știu, multă lume pretinde că moralitatea lor este de origine religioasă, dar nu e nevoie de o analiză prea detaliată ca să începi să ai îndoieli. De obicei întreb astfel de persoane dacă li se pare moral să împiedici pe cineva să ți se supună și apoi să-l pedepsești pentru nesupunere. Răspunsul este în mare parte fie „nu”, fie dat din colț în colț („Dumnezeu e misterios” etc). Dacă eziți puțin înainte de a zice „da” cu toată gura, ar trebui să cauți altă origine pentru moralitatea ta. Și nu e singura întrebare de genul ăsta.
E foarte posibil (deși eu nu văd dovezi) ca societatea umană și/sau specia să fie într-o degradare ireversibilă. Pe termen mai lung specia umană fie își va continua parcursul de succes („succes” din punct de vedere evoluționist; din alte puncte de vedere este discutabil), fie va deveni una din multele specii care au ajuns la capătul drumului și s-au stins. Pe termen și mai lung ambele variante sunt un dead-end. „In the long run, we’re all dead” :D. Cred că frica de moarte (a individului, a societății, a speciei) duce la soluții aberante. Îmi vine în minte filmul „Equilibrium” for some reason.
Despre sexualitate, pe scurt, sunt mulțumit dacă tu ești mulțumit. Ideea acelor întrebări nu este neapărat să vezi dacă-ți poți susține cazul în vață unui ateu ci mai ales dacă poți să-ți susții cazul în fața propriului complet de judecată. Cât de departe poți să mergi fără să apelezi la „scuze” (de genul „Dumnezeu e misterios”) și fără să ignori întrebări suplimentare legate de răspunsurile pe care le dai. Dacă tu ești mulțumit cu explorarea pe care ai făcut-o și nu ignori întrebări (de genul „merită cineva pedeapsă veșnică pentru că nu este înfrânat și «responsabil»” sau „este cineva cu adevărat responsabil pentru propria sexualitate” sau „de ce nu militează nimeni pentru menționarea greutății normale în Constituție și de ce nu există un marș al normalității greutății”) atunci și eu sunt mulțumit.
Mulţumesc de răspuns, nu e o problemă întârzierea.
De acord cu limitarea suferinţei şi cu punctele nevralgice – nu cred nici eu că se mai poate reforma vreo societate, eventual se poate încerca salvarea unor lucruri „bune”, atenuarea altora „rele”, mici cârpeli ca să se prelungească boala speciei. Dar e clar că nu poate exista consens, ci eventual echilibru reciproc tolerat. Chiar de la primele acorduri ale fanfarei de sărbătoare apar disonanţele, cognitive sau nu: suferinţa creştinilor e mai puţin valoroasă decât cea LGBT, fiind înrădăcinată într-o gândire magică, spre deosebire de o gândire solidă şi clară, bazată pe sexualitate nesublimată – uneori chiar limbută de-a binelea, pentru ca lucrurile cele mai intime să devină foarte clare. Însă da, mentalitatea de trib, cu asta sunt mai mult decât de acord s-o luăm la ţintă – pe la noi i-aş zice mai degrabă mentalul de galerie înarmat cu petarde şi fumigene, oricând predispus la bătaie „pââânăăăă la moaaaaaaarteeee” pentru orice fleac atavic. Au şi religioşii echipe, nicio grijă.
De acord şi cu aberaţiile născute din nevoia de siguranţă, de aşa ceva nu scapă nimeni.
În privinţa degradării nu putem cădea de acord, din păcate. Dar aici aş nuanţa, părerea mea fiind că şi creştinismul, aşa cum l-am implementat până acum, are partea lui – foarte mare, cred – de vină. Tocmai pentru că moralitatea creştină a fost şi este paralelă cu Evanghelia cred că mergem la vale, în niciun caz pentru că am aplicat, forţat sau nu, preceptele evanghelice în societate. Aplicarea lor forţată oricum nu are sens, deci degradarea pe care nu o vezi reprezintă de fapt un posibil nou început pentru creştinism. Sper să nu fie un reboot urmat de aceleaşi rutine. Logica trăirii Evangheliei arată precum reţelele neuronale în comparaţie cu programele în limbaj de asamblare, cred eu – în loc să fie noduri ale reţelei, creştinii s-au repezit să viruseze sistemul de operare. Şi acum dă ecran albastru…
Am vrut nepărat să dau un răspuns – poate nu cel mai complet, mai potrivit, mai exact – pentru că tu ai insistat să auzi o poziţie creştină pe tema importanţei supralicitate a sexualităţii. Nu aveai cum să rezonezi la axa om-Dumnezeu, proprie creştinismului, e limpede că eşti îndreptăţit s-o ignori. Totuşi, nu prea înţeleg ghilimelele pe care le foloseşti pentru a neutraliza responsabilitatea, chiar cea legată de propria sexualitate. Da, un bolnav de SIDA este responsabil pentru propria sexualitate, contrariul ar însemna proclamarea cinismului drept un principiu pe care nu avem dreptul să-l limităm. Or, tocmai pentru că sunt de acord că moralitatea nu este proprietatea şi nici invenţia religiilor, singurul principiu care ne îndreptăţeşte să avem legi limitatoare de drepturi naturale este acela că cinismul trebuie menţinut în limite suportabile speciei şi societăţii – ambele fiind în continuă transformare. În acest caz, da, va trebui să fiu de acord că, dat fiind că probabilitatea ca întreaga specie să renunţe la reproducere normală este infimă, drepturile LGBT pot fi extinse fără a ne pune pe toţi în pericol. Deplâng faptul că trebuie să fac acest raţionament, aşa cum deplâng faptul că atâtea secole de religie instituţionalizată nu m-au putut scuti de el. Necazul e că va trebui să continui cu astfel de argumentări – noroc că am o viaţă limitată, altfel ar trebui să raţionez şi că specia şi societatea nu dispar a doua zi după ce numărul de copii crescuţi de cupluri LGBT depăşeşte fatidicul procent de ţ%. Şi nici măcar nu sunt convins că va fi mult mai mare de, să zicem, 1%…
VOC :”Cred că este suficient de clar. Mai puțin pentru tine. Din nou, ti-am demonstrat că n-ai dreptate. Dacă ai ceva de spus, atacă-mi demonstrația, nu vorbi vorbe.” .
In primul rand intregul dialog este format din vorbe, ca doar nu producem masini 🙂 . Avand in vedere ca ateismul are mai multe forme si au existat diversi ganditori care au sustinut si promovat idea, esti adeptul carei forme? Eu le-am numit modele pentru ca in engleza termenul de „model” este mai des utilizat si totodata ofera un cadru mai bine definit de discutie(de vorbit vorbe).
Cred că știi exact ce-am vrut să spun când am zis „vorbești vorbe”.
Ateismul este lipsa credinței în zei.
Bun, dar vezi ca ateismul are mai multe forme – atesm traditional, ateism mitologic, ateism dialectic, ateism semantic, etc. Fiecare forma isi are proprii ei fondatori si argumente specifice, tocmai de asta spuneam ca ateismul este un model(sistem).
Also known as ateism + alte idei. Și acele idei au fondatori, argumente specifice și alte bălării. Ateismul în sensul cel mai general lipsa credinței în zei și la nivelul ăsta n-are nevoie de niciun argument.
Acum că te-ai lămurit (sper) ce numesc eu ateism (lipsa credinței in zei), expică-mi și mie ce sistem/model creează. Mersi.
Eu m-am lamurit cu ce este ateismul? 🙂 Scuze dar asta e cea mai buna gluma pe care am auzit-o. Citeam despre ateism inca inainte de 90 carti care erau pe vremea aceea disponibile.
Deci nu numai ca este un sistem, aveti si biserica ateista(http://firstchurchofatheism.com/)
Ateismul nu este doar un model a carui singura ipoteza este negarea existentei oricarei fiinte divine, ci are in spate un intreg sistem care explica originea universului, originea omului.
Era mai demult un ateu care comenta pe blog, venea cu un bagaj mare de material bibliografic studiat despre ateism. Cred ca atunci cand reprezentam un curent de gandire fie el deism, panteism, panenteism, ateism, teism ne ajuta foarte multa daca stim cat mai multe. In ultima instanta au fost ganditori care au scris mult si merita cititi. Privesc ateismul cu respect chiar daca nu impartasesc aceasta viziune.
Da, sunt foarte impresionat că ai citit. Dacă ai citit e clar că ai dreptate. Eu, desigur, n-am citit. Oricum, eu spuneam „Acum că te-ai lămurit (sper) ce numesc eu ateism (lipsa credinței in zei), exp[l]ică-mi și mie ce sistem/model creează. Mersi.”, dar astea-s detalii. Cum detaliu e și faptul că nu mi-ai răspuns la întrebare.
Da, și zeități precum Invisible Pink Unicorn și Flying Spaghetti Monster. Hahaha.
Ba nu. 😀 Și pot să-ți dau un contra-exemplu și aici. Prietena mea este atee (nu crede în existența vreunui zeu) și în același timp reușește să n-o intereseze deloc subiecte gen originea universului și a omului.
Un link?