De Ziua copilului – aparatul foto care mi-a înghițit o parte dintre amintiri – Beirette VSN

Azi este ziua copilului. Îmi pare rău, este o sărbătoare la care nu sînt sensibil. Nici copiii mei n-au fost. Nu îi văd utilitatea, dacă nu există o cauză. Să luptăm pentru copiii dispăruți, pentru cei bătuți în abuz, pentru cei care sînt victime ale traficului de carne vie … dar pentru cei 40 % ieftinire la Metro la jucării, nu cred că se merită.

Vlad Orășanu, de la Două Roți (acum am văzut că și-a făcut un update și la site. Încă un bravo, celălalt era plictisitor rău), a făcut un lucru interesant azi. A reparat toate bicicletele copiilor pe gratis. Bravo!

Azi m-am chinuit să văd unde mi s-a terminat copilăria. Undeva pe la 5 ani mi s-a terminat copilăria, pe la 10 mi s-a terminat adolescența. Copilăria mi s-a încheiat pe cînd mi-a fost ucis tatăl, adolescența mi s-a încheiat atunci cînd am aflat cine și de ce l-a ucis.

Dar… există amintiri dulci-amare, dureros-plăcute, din acea perioadă tulbure între J1 și A4 (blocurile în curtea cărora am crescut cu cheia de gît). A fost un aparat de fotografiat adus de tatăl meu din Elveția (mai tîrziu am aflat de ce și cum a scăpat el la vizite în străinătate… ), un Beirette.

Acel aparat mi-a înghițit multe amintiri. Am făcut fotografii cu sutele. Le developam la școală, la clubul foto, condus de unul dintre profesorii care mi-au făcut dragă profesia de magistru, prof. Tudose, profesorul de biologie care îndrăznea să poarte barbă, plete și pantaloni evazați la școala 7 din Cartierul Dacia din Iași.

foto din arhiva personală, în fotografie este chiar acest tip de aparat.

foto din arhiva personală, în fotografie este chiar acest tip de aparat.

Am luat și un premiu cu o fotografie făcută Palatului Culturii printre niște ziduri căzute. Fotografia s-a numit „Ιstorie” (nu eu am dat titlul). Cu acest aparat a fost făcută fotografia. Ce să mai spun de vînătoarea de imagini din Grădina Botanică din Iași pe la -10 grade celsius. Sper că profesorul Tudose este încă în viață și că predă Biologia unor golani care se vor cu-minți.

Am găsit aparatul cu ajutorul lui Ovidiu Abrudan. Pe Ovidiu l-am cunoscut datorită noii mele pasiuni pentru biciclete. Apoi am descoperit că mai avem o pasiune comună, aparatele de fotografiat vintage, pe film. Și azi ne-am găsit o parte din copilărie, făcînd o tură sus pe Podgoria.

Chiar ieri am tras cîteva fotografii cu aparatul acesta. Mi-am dat seama că nu mai știu să îl operez, deși este extrem de simplu. Tehnologia, care ne sare atît de mult în ajutor, ne prostește și pierdem capacități care ne aprindeau creativitatea cu timp înainte. A trebuit să recapitulez și să îmi dau seama ce este cu toate acele cifre înșirate. Am înțeles că nu mă pot apropia de obiect prea mult, că nu pot face zoom, și cea mai mare frustrare… că nu voi vedea decît peste trei săptămîni ce a ieșit…

Nu voi lăsa să moară puținul copil care mi-a mai rămas ascuns printre vintre și cartilagii. Voi continua să merg cu bicicleta, voi face fotografii cu aparate mecanice, pe film și cîte alte alea care ne întorc în timp, forțîndu-ne să ne recăpătăm vigoarea jocului și imaginației.

De ce am luat de la Ovidiu acest aparat? Pentru că avem nevoie de obiecte, de cîrje vizibile, de stîlpi de aducere aminte pentru înșirarea amintirilor. Am o obiect din anul în care m-am îndrăgostit, un altul din anul luării la oaste, un altul din anul căsătoriei, un altul din anul nașterii celui de-al doilea copil, un altul din anul morții fratelui meu. S-ar putea să vină ziua în care nu voi mai putea lega obiectele de amintiri sau poate că tocmai acelea vor fi treptele spre subsolul în care se vor ascunde de noi, mofluzi și acrii, precum niște copii jucăuși, tocmai ele, amintirile.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Imagine-aţie, lacrima din colțul ochiului și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De Ziua copilului – aparatul foto care mi-a înghițit o parte dintre amintiri – Beirette VSN

  1. guitarschizofrenic zice:

    arata foarte frumos aparatul, cand l am vazut am avut impresia ca lucreza cu film mic, in capsule care din nefericire nu se mai gasesc. eu am unul asa kodak la care tin mult pentru ca scrie pe el made in england! spor la foto pe film. daca faceti alb negru puteti sa va luati si un aparat de marit si sa scoateti fotografiile acasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.