Un caz de „metanoia” – „Mizerabilii” şi Bill

Aseară am luat cina cu Bill. Bill este fiul unui plantator de biserici din Texas. Tatăl lui merită un roman. O viaţă care a meritat trăită.

Bill are o firmă care schimbă uleiul la maşini şi mentalităţile la oameni. Am stat la masă fără să ne mai săturăm povestind. Veţi întreba: ce legătură poate fi între biet clasicist şi un şef de atelier auto?

Într-o bună noapte Bill s-a trezit transpirat şi cu un singur gînd în cap: că atelierul lui este mai mult decît un atelier de reparaţii, acolo poate repara şi destine.

„Eu nu sînt evanghelist ca tatăl meu, dar mi-am dat seama că pot să fac ceva la fel de important, să fac ucenicie. Aşa am început să investesc în oameni  şi asta fac… Atunci am avut o adevărată luminare a minţii, un punct de turnură în viaţa mea, un fel de convertire…. „.

S-a apucat să investească în angajaţii lui. Îi plăteşte ca să îi înveţe să scrie, să citească, să capete o altă imagine despre sine, să capete încredere în ceea ce fac şi plăcere pentru activitatea de fiecare zi. De fapt, aşa cum spunea el, „îi pregătesc să mă lase, să mă „trădeze”, să facă ceva mai mult cu viaţa lor decît să fie simpli mecanici într-un atelier din Montana”.

Rînd pe rînd competitorii şi concurenţii lui vin să vadă care este secretul succesului lui (procesează de cîteva ori mai multe maşini pe oră decît orice alte ateliere):

„ah, şi noi am putea face asta, dacă am avea oamenii tăi”.

Aceiaşi îl admiră acum cei care îi spuneau în urmă cu ani:

„este o pierdere de timp şi de bani să investeşti în personal”.

La un moment dat:

„Secretul pe care l-am învăţat de la tatăl meu: a avut un cerc de prieteni care nu l-au lăsat niciodată. (Aici a izbucnit în lacrimi). Iartă-mă, Marius…. „

„Poţi să îmi spui David … ”

„Nu, Marius îţi voi spune, ştiu că pentru alţi americani este mai uşor David…. dar îţi voi explica de ce îţi spun Marius…. Aşa cum îţi spuneam… am avut prieteni care nu m-au lăsat niciodată. Sîntem 5. Din 1977. Ne întîlnim în fiecare săptămînă să luăm masa împreună. Acum unul dintre noi este paraplegic. Mergem la el acasă, dar nu ne lăsăm de asta… Am trecut prin două divorţuri, am luat prînzul în Unitatea de primire Urgenţe de mai multe ori, am trecut prin accidente, atacuri cerebrale împreună… dar aceşti prieteni sînt comoara mea cea mai mare…. după soţia mea…. ah.. de acest 14 februarie am sărbătorit 51 de ani de cînd am cerut-o de soţie… sîntem căsătoriţi de 46 de ani. Sînt cel mai norocos om din lume! Au fost cîteva momente în viaţă care mi-au schimbat complet cursul… „

„De ce preferi să îmi spui Marius?”

„Ştii, de 25 de ani port primele 54 de pagini din Mizerabilii tot timpul cu mine…. Acum le port în Kindle….”

„De ce? Ba…. dacă sînt primele 54 de pagini bănuiesc de ce…. Ştii, mama mea citea Mizerabilii cînd făcea naveta la Vălenii de Munte şi mă purta în pîntec… iar tatăl meu citea Psalmii…. aşa că mă numesc Marius David…”

Am învăţat în 2 ore multe lucruri de la Bill, un om care se îndreaptă spre 70 de ani şi ne-am legat în mod suprinzător. Am descoperit pasiuni comune, legături comune, şi motive de durere comune. Ce legătură mai poate fi între un biet clasicist şi un proprietar de afacere prosperă? Dincolo de cele 54 de pagini din Mizerabilii?

Găsiţi voi, dragi prieteni, răspunsul …

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Cărţi de citit, Fabrica de barbati, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Un caz de „metanoia” – „Mizerabilii” şi Bill

  1. coco zice:

    Am citit „Mizerabilii” cand aveam 12 ani. A fost o experienta cruciala pentru mine. Am gasit primul volum la biblioteca orasului unde aveam abonament si „l-am mancat”. Apoi am stat vreo ora sa le gasesc si pe celelalte. In final am reusit sa colectez toata cartea in volume din editii disparate; nici nu va spun ce fericita am fost! Cred ca este una din cele mai extraordinare carti scrise vreodata…

  2. Dani Pop zice:

    Slavă Domnului că a ales Marius. Cum ar fi sunat, de exemplu, Gavroche David Cruceru? 😀

  3. ovidiu zice:

    De-ar fi macar cate juma’ de Bill in fiecare tara…

  4. N-am vazut si n-am citit. Insa secventele astea mi-au trezit interesul cel putin pentru varianta ecranizata din 1998. Stiti ceva daca ultimul film e de vreo isprava? Am inteles ca e musical sau ceva…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.