Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Mulţumesc pentru această postare.
Imi amintesc zilele acelea din viata lui Gigi Cosman era complet schimbat dupa tragedia cu Lucian. Moartea lui Lucian nu a afectat doar pe Dani ci si pe alte rudenii de-ale lui care au trecut si poate mai trec prin consecintele acelor momente. Nu voi numi acele evenimente, dar se pare ca moartea lui Lucian a marcat viata multora dintre rudeniile lui. Schimbarea lui Dani este intr-adevar un miracol si sper ca sa fie un imbold puternic pentru schimbarea multora.
Slavă Domnului pentru vieți schimbate! Să ne rugăm în continuare pentru copiii noștri. Speranța nu trebuie pierdută niciodată!
Este incredibil câte „istorii biblice” se „scriu” zilnic în jurul nostru şi noi nu băgăm de seamă, trecem indiferenţi sau puţin afectaţi, neînvăţând nimic… Dani a învăţat. Dar alţii…
Tragică o constatare, pe la min.28,42: „Atunci am realizat că moartea spirituală este mult mai gravă decât moartea fizică”, un adevăr atât de simplu, pe care îl ştie, sau ar trebui să-l ştie fiecare credincios, şi totuşi…
da, frate MArinel, l-am cunoscut pe Lucian, ne-a fost student, unul dintre cei mai talentați,
a fost singurul care a îndrăznit să îmi transcrie pe note Psalmii.
Păcat că, odată cu moartea lui, s-au pierdut și acele notițe.
Domnul să îi mîngîie în continuare pe soții Cosman.
Este greu de inteles decizia Lui Dumnezeu de a lua astfel de persoane la varste atat de fragede. Am simtit durerea familiei Cosman pentru ca eram apropiati ai sorei Rodica Cosman. Tot ce pot spune este ca Dumnezeu ia la el repede pe cei mai buni 😦
Pingback: Încă mai cheamă… | cetatea de piatră
Pingback: Încă mai cheamă… | cetatea de piatră
Va multumesc pentru aceasta postare domnule Marius,imi raspunde la multe intrebari,ma incurajeaza sa merg mai departe,apreciez foarte mult decizia lui Dani de a depune marturie,apreciez im mod deosebit atitudinea parintilor,dragostea lor neconditionata ,care nu poate veni decat de la Dumnezeu.
Multa binecuvantare tuturor.
Pingback: Aplicație Iphone – Daniel Cosman | Marius Cruceru