Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Stiti sa cantati la acordeon fr. Marius sau vreti sa invatati?
Ai rude în Banat ? te întreb fiindcă cunosc cîteva familii cu acest nume prin această zonă.
cu bașii mă descurc mai greu, pînă le dau de capăt în gama în care trebuie, la un moment dat îmi scrisesem cu pixul pe bași…
și nu pot sincroniza bine tragerea burdufului.
Dar asta și pentru că nu am avut unul permanent acasă.
Între atîtea mutări nu știu ce s-a întîmplat cu acordeonul și cavalul tatălui meu
Era cat pe ce sa abandonez acordeonul, dar daca mai sunt inca unii la care le place, atunci ma mai gandesc.Cred ca ii cumpar unul si la baietelul meu.
da, cred ca va fi o alegere bună,
cînd va crește mare va merge la orga clasică, nu-i așa?
impresionant. Nu m-am gandit ca un acordeon poate si asta :)! Artistul merita tot respectul :)! Multumesc pentru postare :)!
Da, iată de ce nu există instrument de disprețuit…
Să vezi ce poate face saxofonul… deși acesta a fost confiscat de caffe-concert sau de muzica jazz la un moment dat …sau pentru toate momentele 🙂
Dar ocarina sau nai? pot fi folosite in biserica?
De ce nu, dacă pot fi folosite fluierele, cavalul, de ce nu?
La noi în biserică Titus Achim cîntă la nai, nicio problema
Desigur că orice instrument poate cânta aproape orice partitură. Ca să ne bucurăm de amploarea unei partituri, care în general este scrisă în muzica clasică pentru un instrument, cel mai bine ar trebui să ne ducem în mintea compozitrului, acolo vom găsi originalul. Nu cred că Bach s-a gândit prea des la … vioară. Uite ceva înălţător, mai aproape de ceea ce a gândit Bach:
Doar să suportaţi peste o oră timp de audiţie !
aaahhhhhboslut superb!
De la min 30.10 până la min 33, aşezaţi-vă pe scaun şi ascultaţi doar cu ochii deschişi, altfel apare senzaţia de levitaţie !!!
SDM