Eu cu cine mă căsătoresc? Cum arată astăzi soţia ideală?

O familie unită de o dragoste sinceră e un lucru mult mai valoros decît ranguri sociale sau bogăţii materiale. Desemenea e şi un lucru mai rar cred eu. O familie fericită nu înseamnă însă o familie fără probleme, şi la fel o soţie ideală nu înseamnă o soţie perfectă, fără defecte. Cum văd eu soţia ideală voi expune în următoarele rînduri, cu precizarea că voi fi şi subiectiv cîteodată, adică voi vorbi despre soţia ideală pentru mine; o descriere însă care sper că în mare parte ar coincide cu ceea ce orice un tînăr creştin ar dori de la partenerul de viaţă ideal.

sursa foto https://www.facebook.com/Carmen.VoceaIubirii?fref=ts

În primul rînd şi fără excepţii, soţia ideală e o fiică a lui Dumnezeu. Şi prin aceasta nu înţeleg o tînără care merge regulat la biserică (fie şi biserică de aceaşi confesiune ca mine), pentru că din păcate mulţi din cei ce frecventează bisericile nu sunt neapărat creştini, în sensul biblic al cuvîntului. Ştiu de asemenea că oamenii pot subscrie unui set de principii morale creştine fără a crede însă mesajul Evagheliei, sau fără a găsi în acesta motivaţia trăirii unei vieţi diferite. Astfel de oameni pot fi aproape de Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu sunt încă parte a ei. O tînără creştină e o tînără născută din nou, adică a cărei inimă a fost schimbată de Dumnezeu, şi în consecinţă trăieşte cu dorinţa de a fi plăcută Lui, motivată de iertarea primită în dar prin jerfa Domnului Isus pe cruce.

Deşi eu nu pot cunoaşte inima oamenilor, cred că o tînără născută din nou poate fi recunoscută după faptele ei, prin modul în care vorbeşte şi se comportă. Dorinţa de a avea părtăşie cu Dumnezeu prin Cuvînt şi rugăciune, dragostea pentru pentru cei din Biserica Lui, rîvna şi bucuria de a sluji, sunt cîteva din roadele care greu ar putea fi falsificate de un necreştin. Iar pentru un tînăr născut din nou, călăuzit de Duhul Sfînt, o astfel de fată va fi mai atrăgătoare decît orice farmece ale unei fete lumeşti. Creştinul poate avea perioade de slăbiciune cînd aceste roadele bune nu sunt aşa evidente, dar în timp adevărata natură a lui poate fi observată. Mă consider realist spunînd că în biseriile evanghelice romîneşti asfel de tineri nu sunt majoritari, dar cred că ei există.

În continuare voi încerca să intru puţin în detalii, referitor la aspecte specifice secolului nostru şi culturii noastre romîneşti, pe care le consider importante în discuţia despre soţia ideală. Trăind în altă ţară de cîtva ani, văzînd mai multe biserici şi citind literatură creştină scrisă de oameni din diferite timpuri şi locuri, sunt multe viziuni diferite care le-am putut întîlni: unele bune, iar altele exagerări problematice în diferite direcţii. Iar aici mă refer la oameni care deşi consideră Bibilia ca singura autoriatate infailibilă, totuşi au interpretări foarte diferite influenţaţi (conştient sau nu), de tradiţiile bisericii din care fac parte sau de cultura seculară ce îi înconjoară.

Pentru început, un lucru care îl consider important e atitudinea faţă de educaţa religioasă primită în familie şi biserică. Mă aştept ca o tînără să aibă un anumit sens critic, adică să ajungă prin studiu personal la propiile ei păreri pe care le poate argumenta, nu doar să repete ce a auzit cîndva plus un verset care să afirme ceva asemănător. Aş vrea să cunoască puţin, sau măcar să fie intereseată de literatura creştină (nu doar cea contemporană) şi de istoria bisericii: adică de unde, cînd şi cum au apărut diferite învăţături, ce au crezut şi practicat creştinii de-a lungul timpului. Cred că soţia ideală are dorinţa de a se maturiza în cunoaştere, şi nu consideră că e de ajuns doar să citeşti Biblia pentru a găsi răspunsuri, pentru că şi Biblia o citim cu ochelarii culturii religioase în care am crescut. Aş vrea să cunoască argumente pro şi contra referitor la diferite doctrine şi practici ale bisericii, să poată avea argumente civilizate cu persoane care nu au aceeaşi înţelegere, şi să accepte că păreri diferite pot coexista în anumite domenii chiar între soţ şi soţie.

Rolul soţiei în familie e un subiect adesea controversat, şi nu poate fi ocolit. În primul rînd soţia ideală se fereşte cele două extreme. Una e cînd bărbatul e şeful, el ia iniţiativele şi deciziile iar soţia îl urmează supusă. A doua e cînd soţia se luptă să aibă cît mai mult control, avînd o atitudine de răzvrătire, ca reacţie la exagerări în direcţia opusă făcută de oameni ai bisericii, şi înfluenţată de mişcarea aşa zis feministă. Amîdouă viziuni sunt deficitare şi încă prezente în bisericile noastre evanghelice din cît am putut observa. O soţie ideală consideră că amîndoi parteneri de viaţă sunt egali, dorinţele fiecărui sunt la fel de importante, iar deciziile se iau împreună şi de comun acord. De asemenea înţelege Dumenzeu a stabilit responsabilităţi diferite în cadrul familiei pentru femeie şi bărbat, şi armonia în familie depinde de cît de mult caută fiecare să împlinească aceste responsabilităţi.

Relaţionarea faţă de cultura laică e un alt aspect important: sunt tinere (şi tineri) care se izolează total de aceasta, motivaţi adesea de lideri spirituali cu puncte de vedere exagerate. Pe lîngă literatura creştină, o tînără în opinia mea ar trebui să cunoască şi să poată aprecia şi literatura laică, să existe măcar cîţiva autori care să îi citească cu plăcere. Acelaş lucru e valabil şi pentru muzică sau filme: deşi cred că majoritatea nu merită auzite/văzute, totuşi a cataloga toate melodiile şi fimele necreştine ca ”păcătoase” e un mod prea simplist de a vedea lucrurile, şi consider o pierdere să nu cunoşti anumite opere ce există şi în aceste domenii. Referitor la înfăţişarea exterioară, o tînără trebuie să se poată aranja, să arate prezentabilă şi îngrijită. În ce priveşte bijuteriile şi machiajul, nu e important dacă poartă sau nu, atît timp cît nu face excese, şi nici nu judecă ca păcătoase pe fetele care le-ar purta în cazul cînd ea nu le consideră necesare. Alt lucru de apreciat ar fi răbdarea în privinţa relaţiilor, adică să nu accepte să ”iasă cu un băiat” înnainte să îl cunoască foarte bine şi să se asigure că intenţia de căsătorie există de amîndouă părţile, în opoziţie deci cu mentalitatea de ”dating” care e ”just for the fun”, caracteristică societăţii contemporane.

Cred că soţia trebuie să fie cel mai bun prieten pentru un bărbat, adică persoana cu care acesta să poată împărtăşi dorinţe, vise, temeri pe care le are, şi de care să nu se simtă nevoit să ascundă cu nimic. O astfel de soţie ştie să ţină în cadrul familiei lucrurile personale, ştie să încurajeze şi să ierte. De asemenea poate să îşi asume greşelilie şi încearcă să se corecteze cînd e necesar. E mulţumitoare, ordonată, harnică, şi zilnic găseşte timp pentru soţul ei, pentru activităţi comune sau măcar pentru a vorbi despre ce fiecare din cei doi consideră important. Nu e perfectă dar caută să fie plăcută Dumnului şi soţului ei. Cred că soţia ideală există, însă doar în bisericile creştine: oamenii lumeşti nu pot oferi aşa ceva, doar Dumnezeu poate transforma o tînără pentru a împlini această calificare. O astfel de soţie e un dar de la Dumnezeu pe care un tînăr creştin ştie să îl aprecieze, şi să răspundă cu dragoste şi mulţumire.