Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am o deosebită considerație pentru cei care reușesc să se abțină de la comercializarea alcoolului și țigărilor, având magazine sau pensiuni etc. Este o problemă care multe biserici n-au putut-o rezolva până acum, a sponsorizărilor (din partea membrilor) cu bani murdari.
Excelent, acelasi lucru se intampla la casa elim ( http://www.casa-elim.ro/ ), inclusiv fumatul este interzis! Domnul sa le dea har!
Ar trebui sa faca foarte clar pe site faptul ca nu servesc nici macar vin sau bere. Surpriza va fi foarte neplacuta pentru cei care rezerva o camera si li se spune de-abia acolo ca nu se poate.
Intr-o afacere, este foarte important ca oamenii sa stie ce cumpara. Este un defect major al afacerilor romanesti, anume lipsa de transparenta si sinceritate.
Este un fapt cunoscut ca daca un client cunoaste minusurile unui produs inainte de a-l cumpara, este posibil totusi sa cumpere, si nu va mai fi frustrat dupa.
Supa crema de vanat…..imi ploua in gura :D…
Imi amintesc prea bine de pensiunea Silver… Am avut un scurt popas pe acolo dupa nunta…asa sa ne mai linistim mintile dupa toata alergatura specifica organizarii unei nunti.
Recomand cu multa caldura.
Abia astept sa mai mergem pe acolo si sa si mancam o supa crema de vanat.
Este de apreciat faptul ca patronul acelei pensiuni nu vrea sa faca profit cu orice pret.
Il cunosc destul de bine si ma bucur ca Dumnezeu l-a mantuit( il stiam „din vazut” dinainte de a fi mantuit) si acum este o binecuvantare pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Da, ar fi bine sa se aleaga un astfel de loc pentru conferinte…
Fumatul, bautul interzise? – nu inteleg de ce este asa un record formidabil sa nu se promoveze cele doua elemente?! In occident in cele mai multe localuri nu se fumeaza si e full de clientela. Exista si localuri un nu se consuma nici bautura. Arta chineza ofera o gama foarte larga de bauturi non-alcolice care sunt impresionante din punct de vedere al gustului.
Cred ca cei care vor idei de afaceri ar fi util sa isi petreaca cativa ani in tarile occidentale sa imprumute din traditiile lor.
Pingback: O invitație la touring-trekking pe 174 de km cu oprire la Pensiunea Silver (Sîmbăta) via Damiș-Roșia | Marius Cruceru