Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Nu mi-a placut niciodata tehnica asta. De obicei iese prea gros nodul, dupa parerea mea. Depinde si de cravata, evident…
depinde şi de unde este început nodul, dacă este început prea aproape de capătul lat, atunci iese foarte gros.
Calitatea nodului depinde de cravată: să nu fie prea scurtă şi nici prea lată. Tehnica asta se transmite …
Am pus punctele din respect pentru Marius David, pentru copilăria lui şi pentru tatăl lui.
SDM
SDM, din păcate, pentru că tatăl meu a murit cînd aveam 5 ani … am învăţat să fac primul nod tot după o astfel de schiţă… era într-o carte excelentă, care se mai găseşte poate numai în anticariate…. ENCICLOPEDIA CĂMINULUI, apăruse prin anii 80.
Marius David, când şcoala era şcoală şi Dirigenţia, Dirigenţie, am învăţat multe chestii faine, de exemplu: cum să plasăm furculiţa, lingura şi cuţitul atunci când stăm la masă, toate cuprinse în bunele maniere. Dacă ai şti de câte ori am mulţumit în mintea mea dirigintelui pentru că ne-a învăţat lucruri extrem de utile ! Mai am în minte pe ,,tovarăşa” de lucru manual. Femeia asta era de o simplitate remarcabilă dar ne-a învăţat lucruri utile, de exemplu: cum să coasem nasturele la cămaşă. A venit vremea încorporării şi vremea primului nasture rupt la târâşul pe burtă. Când am prins primul nasture în armată, mi-am adus aminte de dânsa când ne-a spus: nu râdeţi pentru că veţi şti la armată să vă prindeţi nasturii !
Marius David, am ajuns să trăim şi din amintiri ? Nu-i prea devreme ?
Nu vreau să termin în bălării (modern off-topic), ştii că am întâlnit foarte mulţi tineri care nu ştiu să facă nod la cravată ?
Şcoala românească face dirigenţie şi cu părinţiii dar se pare că face degeaba.
În Fapte 8:31, răspunsul etiopianului, are aplicabilitate şi aici: cum ar putea să înţeleagă să facă nod la cravata dacă nu-i va călăuzi cineva !
SDM
da, şi eu am avut diriginţi buni, Dumnezeu să îi binecuvînteze cu mîntuire şi o directoare care mi-a salvat viaţa.
prefer nodul dublu. E mai elegant:)
e prea mare…