Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
dupa multe ateliere despre barbatie si porti pe la calarit, painball sau parapanta, vine si coasa… ar fi bun un campionat de cosit (poate in fiecare an), rasplatit la final cu un premiu pe cinste. ce fel de premiu? ne mai gandim… multumim de invitatie la cosit
Dacă pe unii nu i-a luat coasa la parapante, să ia coasa acum…
premiul? satisfacția!
buna aluzia cu „firul de iarba” 😀 . sper ca se pregateste temeinic pentru insuratoare!
eu nu cred că era o aluzie
așteptăm confirmarea fratelui Marius.
la ce?
spor la treaba baietiiiii!!!!!!
Sa aveti grija cu bataturile din palma! 😛
nu a rămas decît febra musculară!
Pingback: Fabrica de bărbați în acțiune « Trezire Spirituală
Deci, daca urmarim firul activitatilor studentesti de la UEO, extrascolare si inainte de sesiune, acesta ar cam fi: concert de chitara, cosit de iarba, concert de pian, apoi iar concert coral…
Tot mai bine ca pe vremea cand eram noi pe acolo… Pe atunci erau mai cautate strandurile cu apa termala din Felix. Nu stiu de unde si pana unde ni s-a dus vestea tocmai la Seminarul Teologic din Bucuresti ca studentii din Oradea in sesiune, in loc sa stea cu burta pe carte, stau cu burta pe apa… Bine, si cu cursurile langa ei.
stai că nu-i tot, ai să vezi şi mai multe.
Studenţii de la Emanuel au activitate culturală intensă: strînsul ierbii! 🙂
Felixul este interesant în măsura în care vrei să faci o colecţie micuţă de ciuperci pe piele. Succes!
Pe cand o Fabrica de Barbati si la Cluj? Materie prima este din plin la Cluj, si se risipeste degeaba. Eu sunt dispus sa imi pun la bataie talantii pe care ii am.