Teofil scria ieri un articol despre … ce vom face despre referendum. Scris cu talent, ca de obicei, dar cred că există și o altă parte de gîndit.
Dacă am înțeles bine, Teofil spunea că această situație ne-a învrăjbit și pune o întrebare legitimă…. ce vom face totul după ce miza nu mai există.
Nu! Nu referendumul ne-a învrăjbit și nici Băsescu și cu Antonescu, nici Ceaușescu și cu Iliescu, nici Constantinescu și cu Voiculescu, nu! Eram așa! Am fost așa! De pe vremea lui Ștefan și chiar de pe vremea lui Traian și încă dinainte.
Poporul român ascunde o tensiune tectonică în străfunduri. Este permanent acolo. Din cînd în cînd se mișcă plăcile. Atît. După care pare că totul revine la normal, dar vrajba, zavistia, ura este acolo.
Altfel nu se poate explica Pogromul de la Iași, nu se pot explica multe dintre momentele istorice cruciale ale acestui popor adormit în sictir în majoritatea vremii, tresărind apoi de ură prost orientată.
Nu, poporul român nu este conflictual. O lașitate mioritică zace în măduva oaselor noastre. Spumegarea printre dinți, frustrarea ținută sub dop izbucnește rareori în fața celor puternici. De obicei nevasta și copiii sînt fugăriți prin curte să fie bătuți dacă bărbatul a fost umilit în sat. Ne mîndrim că n-am atacat niciodată, am dus numai războaie de apărare, am fost ospitalieri. Îi las pe istorici să ne spună ce a fost și care au fost adevăratele cauze ale acestei strategii aparent defensive.
Nu, eu zic că ne trece repede și coborîm ura din nou în straturile inferioare pentru a o lăsa zbîndărită atunci cînd ne ajunge cuțitul la os.
Moartea caprei vecinului are valoare de paradigmă între Carpați și Balcani. Invidia stupidă și lipsa de solidaritate, absența simțului comunitar și disprețul pentru vecin sînt categorii culturale fără de care am intra în disoluție. N-am mai ști cine sîntem.
Vrajba întreținută la foc mic, ura cu mici episoade de explozie spectaculoasă, amărăciunea vivace și înjurătura printre dinți și printre ulucile gardului sînt parte din ceea ce am avut și vom mai avea.
Ce a făcut referendumul? A scos un pic la iveală lava unei uri mult mai late și mai lungi decît o zi prelungită de alegeri.
Ce va fi după referendum? Ne vom împăca iarăși. În aparență. Ne este prea lene să ducem bătăliile de idei pînă la capăt și nici nu avem civilizația Forumului sau a Agorei.
Zîmbetele condescendente vor fi lipite ca plasturii peste rănile unor guri care au spumegat invectiva. Va fi pace, bărbații care s-au urît în aceste zile vor goli sticlele de bere ca mai înainte și după o scurtă repriză de ură reciprocă, îi vor urî împreună, dar de la distanță și fără ieșiri în stradă, fără revoluții, pe noii guvernanți, indiferent cum se vor numi aceia.
Va fi pace! Sictirul de mai nainte va reveni ca o tîrîtoare noroioasă care va acoperi cu burta rece firavii spini ai ultimelor zile. După revoluția de la Ploiești a urmat pupat-nbrățișat-piața-ndependenții.
Și un ultim gînd. După cîteva luni Pontanescu se va scrie din nou separat, precum USL și vor reveni din nou la ura necesară, iar actualii războinici ai luminii, cu retorică devastatoare acum împotriva vrăjmașilor, îi vor chema pe aceștia la negocieri de întuneric.
PS. Cineva mi-a dat ieri telefon la 8 dimineața. Mă întreba dacă poate veni din străinatate, unde locuiește, pentru concediu în România. Se temea de mișcări de stradă, de revoluții, care să îi blocheze accesul înapoi spre casă. I-am spus să vină liniștit. I-am spus că mămăliga pufăie din cînd în cînd, dar nu explodează. Nu avem nici măcar necesarul de vrajbă ca să facem și noi o revoluție ca lumea.
Marius Cruceru 
Într-adevăr! Eu însumi sunt surprins de ceea ce zace în mine, în măduva mea, cum bine te-ai exprimat.
La minutul 3:05-3:15 este o replica care ascunde mult adevar, si intareste ceea ce ati spus in articol. Domnul Piscoci despre revolutie: „Am facut si noi revolutie cum am putut”.
Foarte bine punctat…unii știu a face și „exegeză” politico-istorică! 🙂
Nu-i adevarat ca am dus numai razboaie defensive. Avem multe exemple (Mihai Viteazul e cel mai la indemana). Ma gandesc si la al doilea razboi balcanic, una din greselile (putine) ale lui Carol I. Nici campania peste Nistru nu a fost pur defensiva, asa cum incerca sa se justifice Antonescu. Cand conjunctura si mijloacele militare ne-au permis, am purtat si razboaie ofensive, ca orice alt popor.
Nu mai cred in conceptul de psihologie a popoarelor. Nu suntem nici mai buni, nici mai rai ca altii. Pogromuri au avut aproape toate popoarele. Cum putem explica masacrarea unor populatii intregi in cele doua Americi? Am avut pogromuri in Spania, Germania, Rusia… Ruguri, jupuiri de vii, nopti de sfinti si de cutite lungi… Adu-ti aminte de masacrarea albingenzilor. Ce s-a intamplat pe la noi „paleste” pe langa ce au „realizat” altii. Poate doar Dej sa iasa in evidenta, dar si el este depasit de un Stalin, Hodja, Franco (un criminal „bun”, pentru ca s-a dat cu cine trebuia). Oare ce trebuie sa credem despre turci dupa pogromul impotriva armenilor? Dar despre francezi dupa ce le-au facut hughenotilor sau dupa masacrurile din timpul revolutiilor?! Dar despre japonezi, daca luam in consideratie ce au facut prin teritoriile ocupate in timpul celui de-al doilea razbel mondial?!
Toata rasa umana zace pe o tectonica instabila. Locuim intr-un vulcan.
Am citit recent o istorie a budismului: mi se pare incredibil cum s-au masacrat intre ei chiar si budistii! Si ei stiau sa dea foc manastirilor „ereticilor”, in timp ce aveau grija sa nu ucida accidental insecte…
Romania arata rau pentru ca incercam sa facem repede ceea ce altii au facut in secole. Incercam sa facem capitalism arzand etapele prin care altii au trecut. Altii, pana la politica cea corecta de azi, au mai folosit si puscaria datornicilor, si spanzuratorile pentru criminali, si bastoanele pe spatele derbedeilor.
Vrem sa facem o societate ca cea din vest, dar fara sa trecem prin etapele prin care au trecut ei. Vrem sa ne dam doctoratul, fara sa facem liceul si facultatea, vrem sa pricepem teoria stringurilor, dar noi stam rau de tot cu rezolvarea integralelor banale.
Si daca asta se intampla azi, nu e de vina numai o presupusa structura morala a poporului roman. E aici si putina fatalitate. Nu gasesc alt termen pentru nenumaratele yalte, unde s-au facut si desfacut popoare.
Complicata lume…
credea ca este in romania lovitura de stat, nu revolutie.
foarte bine punctat…si totusi cu asta ne scoatem din ecuatie?
O nuanțare doar: nu ziceam că ei ne-au învrăjbit, ci că ne-au oferit prilejul să dăm măsura caracterului nostru. Sau a lipsei lui. Și că ne-am lăsat ademeniți de discursurile lor. E ca în povestea aia clasică cu „nu mă enerva”. De parcă altul m-ar enerva și nu din mine ar ieși enervarea la urma urmei…
Și, în subtext, îmi exprimam nădejdea că nu ne vom mulțumi să găsim un alt obiect al urii (care să ne re-unească), ci că ne vom înfrunta ura mai întâi.
așa, nu te contrazic, Teofil, numai am dus un pic gîndul mai departe. Aceștia sînt niște scormonitori de rîme, ca acei copii care caută rîme pentu pescari și le chinuie cu sare, așa sînt aceștia care ne scot urile.
Atsa spuneam și eu, NU NE VOM ÎNFRUNTA urile, URA, sictirul… ba, să găpsim alt cuvînt, este prea mult spus ură, ura are ceva nobil, este bîzdîc, pipotă, acreală… că tot veni vorba… mîine Steinhard face 100 de ani. Nimic mai potrivit decît să ne amintim de el, este antonimul stărilor despre care am scris aici.
Tocmai succesul acestei „aliante” facute la lumina ar trebui sa ne scandalizeze. De invrajbit a facut-o, dar subiectul vrajbei este fals. Cum fals este si acest argument al urii impotriva unui singur om. Oare de ce nu putem asuma o vina colectiva ? Pentru ca pana in acest moment aceasta „invinovatire” nu a functionat si nu functioneaza, in general. In schimb, este gresita tinta chiar daca ea este in mod corect pe alocuri argumentata. Cum spuneati,”miza este alta”. Ori daca ne scapa miza acesta, putem sa devenim victimele acestei uri provocate. Interesant este cum ea a fost intretinuta mediatic vreme de cativa ani si modul abil in care a luat nastere in spatiul mediatic si social in acest moment. Aceasta executie nu trebuie facuta in acelasi fel in care a fost executat Ceausescu. Ea trebuie judecata de mintile abilitate sa o faca. Trebuiesc condamnate faptele si mai apoi vorbit despre om. Lupta va continua cu siguranta. Important este ca drumul pe care s-a mers ( putin desigur) sa nu fie deturnat. In rest, timpul ne va lumina si ne va impaca pe toti .
ca tot spun toti despre „lovitura de stat”, care politician important a iesit in Romania sa spuna ca este o lovitura de stat? Pana si Basescu a afirmat ca referendumul este un proces legal, ba chiar mai mult a declarat de vreo doua ori ca va participa la el. In cazul referendumului, nu mi se pare deloc ca e vorba despre o vrajba intre noi, Este vorba despre oameni care il mai doresc pe domnul Traian Basescu sau nu il mai doresc ca presedinte de acum inainte. Un drept legal al cetatenilor (acela de a vota) este transformat pur si simplu in Invrajbire? Daca invrajbirea a existat dintotdeauna, de ce o punctati tocmai acum? Daca nu Antonescu sau Ponta sau Traian Basescu ne-a invrajbit, atunci inseamna ca expresia „vrajba” nu ar trebui sa o folositi legata de referendum. Ca doar la acest referendum personajele principale sunt cetatenii, Basescu, Ponta si Antonescu.
Anca, este felul in care s-a organizat acest referendum, legal?
Au iesit destui care au spus ca e o lovitura de Stat.
Basescu a spus sa participam, pina ce s-au vazut toate smecheriile:
desfiintarea listelor provizorii;
refuzul de a instala camerele de luat vederi, cum a fost la ultimul referendum;
reprezentatntul unic al opozitiei in centrele de votare, contra 5,
face imposibila supravegherea mai ales ca s-a prelingit programul
pina la orele 23 a situatiei;
nu era cazul sa se prelungeasca orele de votare pe intuneric,
cind nu s emai poate controla nimic.
Vrajba e atit de evidenta, o simti si pe strada.
Nu am asistat la atita ura pina azi, desi Basescu a fost deja 8 ani in functie;
comunistii ramin ceea ce au fost dintotdeauna.
Cred ca exceptie fac Moroshenii. 🙂 Dar si acestia se apring greu si numai dca-i calci pe tyuksem. 🙂
Sursa: Moroseanca autentica in carnem. 🙂 Adica eu.
Pingback: Steinhardt la 100 de ani | Marius Cruceru
Nimeni nu face exceptie. Nici un popor, nici o cultura nici o civilizatie …si nici chiar biserica (ma refer la cea la care ne gandim din prima,cult ,cladire, grupare locala…..nu la biserica Domnului Isus).
Totul a inceput odata cu lucifer s-a materializat in Cain si Abel si a trecut peste ani iar toata miscarea este la nivel de duh chiar si aici acum. Oamenii sunt diferiti si trecatori dar in fiecare generatie un anume duh ii misca (Duhul lui Dumnezeu sau duhul lui anticrist). Nimic nu este la voia intamplarii fiecare suntem influientati ori de intuneric ori de Lumina. Maleficul porneste ura, desparte prieteni ,incepe razboaie……ridica chiar si predicatori care ne indeamna sa mergem sau sa nu mergem la vot. Cain vine alaturi de Abel duminica la serviciul divin iar la amvon rar se intampla sa mai apara si Abel.
Isus Hristos nu are nimic de impartit cu politica si nici cu religia. La venirea lui Isus in trup pe planeta cateva religii erau prezente (farisei saduchei esenieni zeloti carturari…)ei L-au rastignit si rastignesc si azi suflete. Azi sunt aceleasi duhuri care conduc o alta generatie doar denumirea religiilor a fost schimbata. Pe un credincos adevarat nimic nu-l poate termina decat un alt „credincios” care este impreuna cu el cand aduce jertfa.
Electorii isi aleg stapanii carora se daruiec si stampileaza pentru viata lor o stapanire. Cei ce sunt ai lui Hristos sunt verguri neintinati cu „femei” si nu calaresc nici o fiara.
Tu ce faci ? Alegi Viata!
Umblati calauziti de Duhul
(Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele …Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
Roada Duhului, dimpotriva, este:…….)
Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”
Eu zic ca vrajba asta are si partile ei bune. Doar asa mai exista sansa ca unul sau altul dintre puscariabili sa mai intre (cel putin pentru o vreme) in puscarie…
Pingback: Ceaușescu cel Nou | Marius Cruceru