Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Acum doua saptamani am avut si eu ocazia sa vizitez Barcelona si, dupa experienta aceasta, pot spune ca Sagrada Familia este cea mai impresionanta cladire in care am intrat vreodata. Interiorul este si mai fantastic. Lumina, culorile, atmosfera… fascinant!
şi mai fantastic este o construcţie pleonastică _:)
Adevarat graiti, a incercat sa privesc aceasta lucrare prin ochii unui inginer…am fost depasit cu cateva mii de ani, am incercat dpdv artistic ..sunt multe lucruri ce mi depasesc capacitatea de a intelege profunzimea. Am incercat simbolistic… sunt prea tanar mai am multe de citit si trait… eu am catalogat-o simplu GENIAL!
Despre Gaudi : dupa Sagrada am mai vazut cateva lucrari ale lui… in omul asta s-a adunat inteligenta, credinta si priceperea probabil a intregii generatii din care face parte altfel nu mi explic de unde capacitatile acestea de a crea.
da, încurcat este… genial? Ce înseamnă genial?
Cînd o vor termina? Lucrează de atît timp şi abia este la jumătate, va avea soarta tuturor catedralelor, va fi construită în 300 de ani. Probabil asta şi-a dorit Gaudi ca fiecare generaţie să adauge
pai tocmai de aceea , genial, ca a lasat ceva ce multe generatii isi pot lasa amprenta si ofera o deschidere catre reflexie pentru fiecare din cei ce trec pe acolo.
desi nu sunt de acord cu genul asta de constructie si nu o pot privi din prisma crestina ca fiind un lucru totalmente bun , nu pot sa nu fiu impresionat si sa exclam Genial! 🙂
da, cred că se poate spune genial!
Mai interesanta decat opera e viata lui Gaudi.
şi opera, şi opera, mărturisesc că înainte de această vizită nu am dat atenţie operei, dar ideea de împrumut din formele naturii mi-a creat curiozitatea. unele dintre casele lui aduc a case de hobbit 🙂
Si opera, evident. 🙂
Parcul Guell nu era deschis?
era, dar era o ploaie amarnică.
speechless
Wow arata superb si cand ma gandesc ca eu nu ma omor dupa calatori, pot spune ca m-ai convins.
Multumesc pentru post, m-ai socat cu aceste imagini!
atunci… DRUM BUN! 🙂
Gaudi a fost genial, fara indoiala. Dar cei ce au construit-o? Truda incomprehensibila, aproape sisifica, cu accente post-edenice, a unor anonimi si-a lasat, n’est-ce pas? amprenta asupra geniului arhitectului catalan.
asta ste darul catedralei, estedarul unei comunităţi. Cred că aş recomanda Alaine Elaine Brandenburg, Catedrala, spre lectură, Editura Meridiane, 1993