– Ca să le crească picioarele drepte, ar putea spune cineva.
– Ca să nu mai stea chirciţi cum vor fi stat în pîntec…spune altul.
– N-ar mai trebui să îi înfăşăm aşa strîns, sînt pure superstiţii, chestii băbeşti... ridică vocea o doamnă mai tînără
– Noi i-am lăsat pe copii liberi din primele zile … o voce masculină
O asistentă bătrînă, care şi-a petrecut toată viaţa în maternitate:
– şi nu prea au dormit liniştiţi, nu-i aşa…
– E normal să fie agitaţi, de ce …
– N-ar trebui să renunţăm cel puţin pentru cîteva zile la înfăşatul strîns… nu pentru picioare şi nici ca să nu mai stea chirciţi, adaugă respectabila doamnă cu un păr de un alb-argintiu-sticlos,
gîndiţi-vă cum stau timp de cîteva luni de zile… înghesuiţi, îngrămădiţi, şi acolo le-a fost cel mai sigur şi confortabil… Noi îi scoatem într-o lume nouă, cu prea mult spaţiu, plămînii le sînt inundaţi de aer… îi înfăşăm ca să le asigurăm tranziţia spre lumea noastră, spre libertate. Cînd sînt strînşi din nou atunci se simt în siguranţă şi stau liniştiţi. Simulăm starea intrauterină… Încet, încet îşi capătă libertatea….
pînă se vor despărţi de noi, mă gîndesc eu.
Aţi văzut persoane în faţa unui mare necaz. O mamă care aleargă spre fiul accidentat mortal, un şofer care a călcat un copil… Instinctiv îşi pliază mîinile şi îşi aşează pumnii pe maxilare, apoi se ghemuiesc în poziţie fetală.
N-am văzut oameni care să refuze să fie strînşi în braţe în asemenea situaţii. Cînd viaţa ne loveşte cumplit simţim nevoia să ne întorcem la amintirea celor mai sigure şi protejate vremuri, timpul în care eram ascunşi în faţa unei coloane vertebrale, şezînd turceşte pe oasele unui bazin, adăpostiţi sub inimă.
Mi-aduc aminte de cîteva situaţii în care am fost „înfăşat” de braţele fraţilor şi prietenilor. Mi-aduc aminte de situaţia în care a trebuit să îmi înfăş din nou soţia şi copiii, în faţa morţii celor dragi.
Şi Isus a fost înfăşat în spatele morţii şi n-a rupt faşa, ci a împăturit-o frumos spre refolosinţă.
Marius Cruceru 
foarte frumos…
eu am scris prima, da’ sunt singura careia nu i-ati dat reply. ma simt exclusa :))))))))
glumesc, evident. 🙂
ce să spun? Că sînt de acord?
Este foarte trist tot ce se întîmplă acum în jurul nostru 😦
foarte trist şi nu mă refer la Guvern şi la miniştri.
Frumos spus.
mulţumesc, astăzi ne rugăm pentru o familie de prieteni care s-ar putea să fie de înfăşat
Fara a citi comentarilor celor doi ,mia trecut prin gand si nu pot sa scriu altceva decat:”frumos,foarte frumos”…
probabil că partea cu Isus este frumoasă.
Sinteti genial, domnule! Si foarte sensibil. Si foarte empatic. Jos palaria din nou.
mai uşor cu genialitatea pe scări, eu nu m-aş împrăştia cu epitete. Simpatic… cîteodată. Empatic? Sînt bolnav de mizantropie cronică.
Păstraţi-vă pălăria 🙂
foarte rar imprastii epitete. Numai cind trebuie.
oricum mulţumesc, este o încurajare pentru mîine, cînd am viaţă grea
multumim !foarte frumos!si eu am fost „infasata” in situatia prin care trecem cu Matia.E o mare binecuvantare !Multumesc inca odata tuturor!
da, avem mare nevoie de înfăşaci, este un dar de re-găsit al Bisericii
Sora Marilena, ce mai face Matia? Ne rugam pentru el si am dori sa avem vesti proaspete! Conferintele lui John Piper de la Bucuresti au fost special pe acest subiect! Multa pace si putere!
deci ff util pt mine, nu am stiut toate aceste lucruri.. dar cea de la sfarsit cu IIsus ma dat pe spate!! multumesc!!!
lacrad… scrie româneşte frumos şi bine, te rog, altfel ajungi ministresa învăţăturii…. m-a dat şi nu pe spate, ci ar trebui să te dea în faţă, adică în închinare în faţa CELUI MITITEL ÎNFĂŞEŢEL
multumesc pentru corectare, 🙂 nu am vrut sa trimet am vrut sa apas pe tasta backspace iar din greaseala am apasat pe tasta enter si sa trimes commentul,
sau alte taste pe aici…
Cu toata inima, DA pentru imbratisare, pentru tinutul strans si aproape, caruia i s-a dat aprobul si de catre psihologi/psihiatri, ca element terapeutic, chiar si in cazul persoanelor cu dizabilitati si tulburari diverse!
Nu stiu daca este loc mai frumos pentru un prunc, decat in bratele mamei ( nu in fasa, stransoarea fasei e un surogat al mainilor mamei…), tot asa cum nu e loc mai benefic pentru credinciosi ca sanul Bisericii. Sarutarea sfanta a lui Pavel sigur e insotita de o imbratisare aleasa, confortul unitatii in diversitate, ca tare bine-i sa stii ca nu esti singur, nici cand lupti, nici cand te bucuri in pace.
Mi-ati dat o tema tare adanca de gandire, imi haladuie mintea intre multe ganduri bune si amintiri dragi.
Fiti binecuvantat!
mă bucur, v-am scris cîteva rînduri şi pe privat
Multumesc pentru acest sfat foarte util! Credeam ca infasatul bebelusilor este o practica folosita de bunicile noastre ca sa nu creasca pruncii cu picioarele strambe, dar atunci cand Dumnezeu imi va da un bebelus voi incerca sa folosesc ‘vechea metoda’ 🙂
Loredana, infasatul nou-nascutilor e benefic si-l recomand, dar… atentie! nu cu picioarele intinse, ci cu ele asa ghemuite cum au fost si in uter, reproducand pozitia fetala. Intinderea picioarelor inainte de infasat si apoi legarea lor stransa e crima! Forteaza iesirea capului femural din acetabul si, in acest fel, favorizeaza displazia congenitala de sold. Recomand cartea doctorului Harvey Karp, pediatru american, „Bebelusul meu e cel mai fericit”, unde este descrisa perfect tehnica corecta a infasarii.
(Scuze de off-topic, frate Marius Cruceru!)
Perfect de acord,Lavinia! Experienta practica a celor patru copilasi ai nostri ne-a invatat acelasi lucru, din punct de vedere medical si fiziologic. Tot de aceea nu se recomanda in primele zile dupa nastere culcarea bebelusului pe spate, dupa ce luni de zile coloana vertebrala a fost curbata ca un semn de intrebare.Cutez sa sugerez si eu ‘Nastere fara violenta’ a lui Leboyer, medic pentru care nasterea nu e numai durere, ci si emotie, freamat, taina si liniste.
nu, este foarte bună precizarea,
un alt medic neonatolog mi-a făcut aceeaşi precizare pe facebook.
util.,
Loredana @
daca te uiti cu atentie bebele din imagine nu are picioarele stanse, sunt lejere, infasatul asta este „protector” si da, imi place ideea.
Reblogged this on Me4Hisglory and commented:
Ca intotdeauna, un post plin de inspiratie si sensibilitate!
mulţumesc
Multumesc LaviniaM, Julia si Daniela pentru sfaturile si cartile recomandate! Tot timpul am crezut ca picioarele trebuie sa fie intinse si apoi legate strans. Inca nu am avut nici un bebelus dar probabil atunci cand voi avea va fi mai sanatos multumita sfaturilor voatre 😉
şi din această pricină poate fi util un asemenea spaţiu de comunicare.
Ce bizar arata bebelusul din fotografie! 😮
Parca ar semana c-o omida infasurata in frunze!
Prea linistit!
Alexandra, uneori chiar sînt aşa de liniştiţi, believe it or not! Vei vedea
copiii mei amandoi se viermuiau ceva de nu-ti venea sa crezi cand erau infasati in spital (regulile spitalului..), iar cand am ajuns acasa i-am imbracat normal si erau mult mai linistiti… asa ca ce sa zic, poate nu trebuie sa metaforizam asa usor sau sa nu universalizam metaforele… alminteri, nice, psihanalitica treaba cu intoarcerea la conditia intrauterina, de senzatie de protectie… dar mai sunt atatia alti factori care intervin intre timp si care ne formeaza!
vă cred şi vă înţeleg,
copiii sînt diferiţi.
problema cu metaforizarea prea uşoară este dintr-o altă zonă.
la fel şi psihanaliza.
Nu înţeleg de ce aţi adus-o în discuţie în acest mod.
Idea spre care am condus eu textul era cu totul alta.
Da, de acord. o grămadă de factori care ne formează, n-am sugerat o clipă că un copil neînfăşat va deveni un adult cu probleme emoţionale majore. 🙂
Nici eu nu eram de acord cu infasatul bebelusului, pana cand am descoperit sistemul de infasat, l-am folosit pentru fetita mea si de atunci mi-am schimbat parerea total. Fetita mea tresarea foarte mult si acest sistem a ajutat-o enorm sa doarma linistita. Am gasit mai multe modele la un pret foarte bun pe http://www.bebeardealul.ro. Va recomand cu incredere: https://bebe.farmaciaardealul.ro/summer-infant-sistem-de-infasare-pentru-bebelusi-swaddleme-ivory?___SID=U
Vă mulțumim pentru recomandări. Interesant. Noi tocmai am scăpat. Se pare că definitiv 🙂