La acestă oră se încheie slujba de înmormîntare a soţilor Pintican. Au slujit pe Domnul pentru mai bine de 50 de ani şi au sfîrşit ucişi în propria casă.

Astăzi au fost cinstiţi cu predicarea Evangheliei lîngă cele două coji care ne-au rămas pe pămînt fără viaţă, trupurile în sicrie.

Nu putem spune „Ce păcat! Nu mai sînt… ”

Ei sînt acum, dar în altă parte. Tocmai îşi încep adevărata viaţă. Acesta este adevăratul lucru bun din toată tragedia aceasta, pe lîngă faptul că vor fi plecat împreună.

Să le însoţim mersul cu un Preludiu la lăută.

http://youtu.be/RjiBFgi6Eio

Apocalipsa 14:2  Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor.  3  Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.