Am admiraţii diferite, puse în borcane diferite, cu etichete diferite. Chitara clasică este una, chitara electrică este altceva. Sînt două instrumente complet diferite. Uneori sună bine împreună, dar cu mare mare grijă amplasate, controlate şi orchestrate.
Iată un exemplu de AŞA NU!
Doi chitarişti excepţionali, Sharon Isbin şi Steve Vay (toată admiraţia pentru cariera fiecăruia şi pentru realizările excepţionale – mai puţin unele videoclipuri de prost gust – ale ambilor) s-au apucat să facă un lucru care ar avea loc numai prin vreun internat de nefamilişti sau într-o pauză de lucru la filarmonică, dar numai după vreo băută sănătoasă sau în acea stare de „n-am ce face”.
Prima dată am crezut că cineva s-a jucat. A suprapus o alintătură de chitară electrică peste vreun disc cu Agustin Barrios, Catedrala.
Mărturisesc şocul şi dezgustul. Nu aş fi crezut niciodată că doi instrumentişti atît de mari pot să se coboare la demolarea Catedralei lui Barrios şi încropirea unei biete coşcorobete de sunete. Un biet bordei de sunete care se suprapun cînd nu trebuie sau lasă să se vadă soarele mediocrităţii ca printre paiele lipsă la acoperirea covergii.
Am ascultat „amestecuri” de bun gust. Sting este un artizan al aducerii chitarei clasice lîngă bass-ul electric sau lîngă chitara solistică, Leonard Cohen îşi aduce cu sine tot felul de instrumentişti, Avishai Cohen poate să pună contrabasul lîngă aproape orice. Bun gust, echilibru, un amestec de culori şi nuanţe precum într-o pictură bună.
Place? Sigur! La fel de mult precum picturile lui Kinkade.
Marius Cruceru 
Hm… obiecţia pe care o am e legată de două întrebări… Cum ar fi fost dacă Vai ar fi folosit o chitară acustică? Unde e de găsit internatul acela de nefamilişti în care se poate găsi ceva de nivelul Sharon Isbin şi Steve Vai? M-aş muta o săptămână acolo! 😀
🙂 performanţele, nu, ideea se poate găsi! 🙂
Got it! 😀
Vai este ceea ce este tocmai datorită chitarei lui electrice.
Pe acustică nu mai are acelaşi farmec… şi nu ar avea sunet… ani de zile trebuie exersat pentru scoaterea sunetului la acustică, alţi ani pentru efectele la electrică.
sînt două modalităţi cu totul diferite de emitere a sunetului.
Fără îndoială că Vai este „specialist” pe electrică. Dar nu e chiar amator nici pe acustica. Ascultaţi (cu răbdare, mai ales primele 2 minute) aici:
Ce se întâmplă după min.2 nu e chiar amatorism… E drept, nu e stil de chitara clasică, e mai degrabă stil electric pe acustic dar nu de lepădat!
precum spuneam, un mare chitarist…
Sunt instrumente diferite. Mie mi se pare că electrica (mai ales partea de lead) seamănă mai degrabă cu vioara.
Da, seamănă, dar nu e… Sunt mulţi chitarişti de excepţie care chiar ştiu ce fac cu sunetul obţinut cu ajutorul efectelor (Gilmore, Clapton, May sunt între favoriţii mei, da nu singurii!). Sincer, dincolo de atâţia virtuozi ai chitarei electrice, am o oarecare slăbiciune faţă de Ritenour…
link? link? link? 🙂
Dacă despre Ritenour e vorba, atunci
El e de la 1:40. Sau
(de urmarit si basistul). 🙂
Da, Steve VAi este cunoscut pentru modalitatea de control a sunetului şi pentru efectele deosebite.
este un mare chitarist de altfel…
Iată o probă
Vai se aude bine, improvizeaza foarte bine pe piesa. Catedrala este o lucrare greu de interpretat nu numai tehnic dar si interpretarea in sine. am auzit cateva versiuni facute de chitaristi cunoscuti care suna foate prost..
profesorul meu de chitară spune că se îndoieşte că este Vai … seamănă mai degrabă a un amataor foarte bun, care imită Vai şi are a făcut o suprascriere peste Isbin.
S-ar putea… Vai şi Isbin au destulă minte ca să nu fi făcut aşa ceva şi… totuşi se poate întîmpla şi la case mai mari.
este Vai, Isbin a facut un cd in care a invitat prieteni si a „fusionat” piese de chitara clasica. mie imi place cum se aude. nu este o interpretare „corecta” cum este cea a lui Bianco dar suna bine. Vai vine dintr un background oarecum neoclasic metal al anilor 80, desi nu s a ocupat strict de asta. a avut colaborari cu Tony MacAlpine (cu care cred ca este prieten) si cu Yngwie.
un alt chitarist neoclasic deosebit Vinnie Moore:
nu canta „corect” ca pe partitura dar suna bine.
Mulţumesc mult, Guitar, pentru trezirea unor amintiri foarte, foarte vechi. Acum vreo 30 de ani (!) am „prelucrat” si noi (intr-o formula de 4 chitari acustice, vioară şi flaut) temele acestea din Bach… O, tempora… 😦
o mores! 😉
mulţumesc pentru confirmare, am încreedere în urechea ta 🙂
nu spun că nu sună bine. ca picturile lui Kinkade,, stîneşte o nostalgie de neoprit, ai vrea să fii în vreuna dintre casele lui, dar nu …. este artă. sau este un artist care a făcut compromisul comercial.
nu slujiţi la doi stăpîni 🙂
Mda, am inteles; deci nu. Dupa auditie ma simt exact cum m-am simtit la concert la Romero Pepe, cand unul dintre vecinii de sala care statea langa mine a decis ca e prea plictisitor d-l Romero, si-a bagat castile in urechi si a pornit MegaDeath. Sunt ametita.
asta este tare. Trebuie scris ceva pe chestiune! Vă rog nu lăsaţi amintirea asta neexorcizată. Am văzut că aveţi blog. Înseamnaţi acestea!
Fiecare în stilul lui cîntă absolut corect. Vai este un artist la ale lui, Sharon Isbin este foarte tehnică… dar nu întotdeauna merg amestecurile de genul ananasul cu sarea….
Fiecare dintre aceştia, cîntînd bine şi unul şi celălalt, dis-preţuiesc, fac să scadă valoarea propriei interpretări, dar mai dihai a celuilalt prin acest gen de amestec.
Cu stima, d-l Marius, erata: omorât. 😉
Nu te obosi, S.I.W., fratele Marius scrie cu Î nu cu Â. 😀
Ah, ma gandeam eu ca exista posibilitatea sa fie un soi de licenta precum un trade-mark. 😀
Te-ai prins! 😀
draga Strong…
asta este explicaţiunea.
http://patratosu.wordpress.com/2007/05/26/de-ce-scriu-cu-i-din-i-si-nu-cu-a-din-a/
aşa este corect, nu că aşa îmi vine mie. Sper că atunci cînd vom avea o academie decentă, aceşti vor schimba cumva şi prostioara aia pe care au făcut-o în anii 90 ca să „scăpăm de rusificare!!!!”
O prostie care va fi o pată de ruşine pe fruntea academiei româneşti.
corect, aici este explicaţiunea, uitasem link-ul
http://patratosu.wordpress.com/2007/05/26/de-ce-scriu-cu-i-din-i-si-nu-cu-a-din-a/
cu stimă! Corect este „ucis” 🙂
Touche. 🙂
Hos! (salutul de pe tatami) 🙂
„A suprapus o alintătură de chitară electrică peste vreun disc cu..”
asta a facut si Malmsteen cu Bach si Beethoven
nu-i chiar aşa de simplu, şi Steve Vai şi Malmsteen au compus bucăţi inspirate din muzica clasică,
la vremea lui Ingwie a făcut un lucru unic.
Nu-mi place ca personalitate, este un fel de Bute al boxului românesc, un fel Cassius Clay al boxului american, dar nu i se pot nega meritele.