Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ah , asta-i muzica ce-o poftesc , cu genul ei de armonie tenebroasă !
Nu ştiu de ce , dar mă face să mă simt în largul meu , să funcţionez bine şi normal ! 🙂
Mulţumesc !
Corect! E seară din nou, deci… VESPEREASCĂ-SE!
Tenebroasa? Asa o vezi tu? Hmm… Sobra, da. Profunda. Tenebroasa nu mi se pare… Tenebroasa ma duce cu gindul la tenebre, la intuneric. Nu?
Melodia din al doilea clip e cantata de o singura persoana; foarte bine a facut melodia din calculator… imi suna ceva ciudat, dar nu stiu daca ma prindeam fara sa citesc la descriere. 😛
Imi plac mult Vecerniile lui Rachmaninov, acu vreo cativa ani le ascultam foarte des, le stiam pe de rost aproape… prima interpretare pe care am auzit-o era cu Robert Shaw Festival Singers, si a doua cu Corul de camera din Sankt Petersburg. Sunt bune si cantate de USSR ministry of culture….
Multumesc ca mi-ati adus aminte de ele.
Multe binecuvantari!
cu drag şi voi mai recidiva, em!
Si eu sunt tot cu Rahmaninov de cateva saptamani, dar nu cu Vecerniile, ci alte piese. Nu le mai am. Le-am ratacit la una din multele mutari. Mare compozitor! Multumesc lui Dumnezeu ca ni l-a lasat! Apropos, vineri, de 1 aprilie e ziua lui, iar azi se implinesc 68 de ani de la moartea lui.
Multumesc de selectiunile astea!
Daniela, noroc cu youtubul, că aşa ne mai mîngîiem de pierderi.
eu am avut înainte muzică piratată, o comorişcă de muzică, am stat în depresie vreo două săptămîni cînd am înţeles Evanghelia şi am aruncat-o.
Cu drag facem selecţiuni şi cu alte ocaziiuni!
Haha, exact asta am facut si eu cand m-am intors la Domnul, am sters muzica piratata (o frumusete de colectie de muzica clasica…nu cred c-a mai avut cineva colectie ca a mea…). Am stat mult in dubii pana s-o fac.
Si pe Rachmaninov tot pentru ca m-am pocait nu l-am mai ascultat…
atunci pocăieşte-te din nou şi ascultă-l 🙂
Superba muzica!
Deosebit Rahmaninov, simfonia nr 3 este preferata mea. Multumesc ca mi-ati reamintit sa-l ascult!